ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra contestației
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin contestația
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, sub nr. 4274/1/2014, contestatoarea C.C. a solicitat,
în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.),
pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:
- anularea Hotărârii
Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014, prin care s-a respins
propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov
de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcția de procuror în
perioada 7 ianuarie 2015 - 7 ianuarie 2016;
- obligarea
intimatului la acordarea avizului anual de menținere în funcție;
- suspendarea
executării Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 până la
soluționarea prezentei contestații, în temeiul art. 29 pct. 8 din Legea nr.
317/2004, republicată.
În motivarea
contestației, s-a susținut că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1265/2014 este
neîntemeiată și nelegală, pentru următoarele motive:
Singurul și
adevăratul motiv al respingerii propunerii de acordare a avizului anual de
menținere în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani constă în voința
exprimată de către Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Brașov, de a aduce în locul contestatoarei o altă doamnă procuror căreia i
se avizase favorabil cererea de transfer la Parchetul pe lângă Tribunalul
pentru Minori și Familie Brașov, deși se cunoștea încă din vara anului 2014
opinia contestatoarei de a rămâne în funcție pe postul pe care îl ocupă în
prezent.
Nu corespunde realității
situația prezentată în procesul - verbal din 5 noiembrie 2014 al Colegiului de
conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care
s-a opinat în sensul respingerii propunerii de acordare a avizului anual
formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și familie Brașov
(PTMF Brașov).
Astfel, relativ la
„volumul și gradul de complexitate redus al activității PTMF Brașov”, se impune
a se reține că volumul de activitate al acestei unități de parchet din ultimii
3 ani, cu privire la sectorul judiciar unde contestatoarea își desfășoară
activitatea, la care s-a raportat Colegiul de conducere din cadrul PCA Brașov,
nu s-a schimbat, chiar a înregistrat creșteri în anul 2013, iar în anul 2014,
până la data de 20 noiembrie 2014, a participat la ședințe de judecată în care
s-a rulat un număr de aproape 1000 cauze.
În ceea ce privește
celălalt motiv invocat, cum că experiența profesională a contestatoarei „poate
fi valorificată cu succes” la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov acesta
nu este decât un subterfugiu de respingere a cererii pentru că, dacă s-ar fi
vrut cu adevărat să se valorifice experiența profesională acumulată de contestatoare
în cei aproape 34 de ani de activitate, i s-ar fi oferit posibilitatea să
lucreze la instanțe de nivel de tribunal sau la Curtea de Apel Brașov, unde se
soluționează pe fond și în căile de atac toate cauzele soluționate de către
parchetele de pe lângă judecătorii și tribunale.
Referitor la
„necesitatea înlăturării dezechilibrului de volum și complexitate a activității
din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov”, susținerile Colegiului
de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov sunt
neîntemeiate întrucât, chiar dacă acest dezechilibru există, el este cauzat
exclusiv de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov care a
încurajat prin avizări favorabile cererile de transfer, delegare ori detașare
făcute de către procurorii absolvenți al Institutului Național al Magistraturii
repartizați la această unitate de Parchet.
În altă ordine de
idei, toate cererile formulate de către judecători și procurori de acordare a
avizului anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de
ani au fost admise, singura cerere respinsă fiind a contestatoarei.
De asemenea, au fost
admise și cererile formulate de către judecători și procurori pensionari de
reîncadrare în magistratură.
Pe tot parcursul
carierei profesionale a avut o bună conduită profesională și morală, a obținut
calificativul foarte bine în fiecare an de activitate și i s-a acordat ca semn
de recunoaștere și apreciere a întregii sale activității Diploma Meritul
Judiciar la împlinirea a 20 de ani de activitate în exercitarea funcției de
procuror.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 29 pct. 7 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, republicată.
Intimatul
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a
solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, prevalându-se în special de
următoarele apărări:
Instituția menținerii
în funcție a judecătorilor și procurorilor, după vârsta de 65 de ani, prin
acordarea avizului anual, în cazul contestatoarei, după vârsta de 68 de ani,
vizează ocuparea în mod excepțional a posturilor de judecător și procuror,
întrucât regula este eliberarea din funcția de judecător și procuror prin
pensionare, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, adică 65 de ani (art. 53
alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
coroborat cu art. 82 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul
judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările
ulterioare).
Este necontestat
faptul că procedura prevăzută în capitolul II din Hotărârea Plenului C.S.M. nr.
661/2008, referitoare la menținerea în funcție a judecătorilor și procurorilor,
după vârsta de 65 de ani, a fost respectată în cauză.
Reprezintă atributul
exclusiv al C.S.M. în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor
vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar,
stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare,
perfecționare, promovare a judecătorilor și procurorilor, numirea procurorilor
în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror.
Dispozițiile legale
și regulamentare privitoare la instituția menținerii în funcția de procuror sau
de judecător, după vârsta de 65 de ani, având caracter supletiv, nu creează în
mod automat un drept la menținerea în funcție, după vârsta de 65 de ani, prin
acordarea avizului anual, respectiv o obligație a C.S.M. în acest sens.
Dispozițiile conferă
numai o vocație în sensul arătat, rămânând la latitudinea C.S.M. să dispună cu
privire la cererile care au ca obiect menținerea în funcția de procuror sau în
cea de judecător, după vârsta de 65 de ani.
În cauză, Plenul C.S.M.
a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror este în
măsură să-și continue activitatea în condiții corespunzătoare, anume: volumul
de activitate a Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie
Brașov, avizul Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Brașov, precum și posibilitatea ocupării, în altă modalitate, a posturilor
vacante la nivelul unității de parchet vizate.
Se impune a fi
înlăturată susținerea contestatoarei în sensul că singurul și adevăratul motiv
al respingerii propunerii de acordare a avizului anual pentru menținerea în
funcție este reprezentat de voința Colegiului de conducere al Curții de Apel
Brașov de a aduce în locul contestatoarei o altă doamnă procuror căreia i-a
fost avizată favorabil cererea de transfer, având în vedere că un astfel de
considerent nu se regăsește în Hotărârea nr. 1265/2014.
Cererile de acordare
a avizului anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de
ani formulate de către magistrați sunt analizate în mod distinct, ținând cont
de circumstanțele fiecărui caz, motive pentru care soluțiile pronunțate de
Plenul C.S.M. pot fi diferite.
În fine, prin
hotărârea atacată în cauză nu s-au negat experiența profesională a contestației
și conduita morală a acesteia, ci s-a apreciat asupra cererii sale ținând cont
de politica de resurse umane la nivelul unității de Parchet și la nivelul
întregului sistem judiciar.
La data de 13
ianuarie 2015, contestatoarea a formulat completări la motivele invocate în
susținerea contestației, urmare a luării la cunoștință de motivele care au stat
la baza adoptării Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014
În acest sens, au fost
invocate următoarele aspecte:
Plenul C.S.M. s-a raportat
numai la numărul de cauze penale soluționate pe semestrul I/2014, deși cererea de
acordare a avizului anual de menținere în funcție a fost soluționată la data de
27 noiembrie 2014.
Constatările și aprecierile
Plenului C.S.M. nu au ținut cont de faptul că activitatea desfășurată de contestatoare
este la un Parchet specializat numai în cauze pentru minori și familie, pe sectorul
judiciar, pe care îl asigură în exclusivitate, exceptând concediul legal de odihnă.
Plenul C.S.M. a ignorat
referatul conducerii PTMF Brașov cu volumul de activitate al contestatoarei, care
nu este inferior ultimilor 3 ani la care s-a raportat prin comparație, precum și
avizul pozitiv de menținere în funcție dat de către conducerea PTMF Brașov.
De asemenea, Plenul C.S.M.
nu a tratat cu aceeași măsură și nu a aplicat un tratament de egalitate față de
contestatoare, prin comparație cu ceilalți judecători și procurori cărora, același
C.S.M., le-a acordat avizul anual, inclusiv a aprobat reîncadrarea în funcție a
unor magistrați pensionari.
În cauză a fost administrată
proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia a fost depusă documentația care a stat
la baza emiterii hotărârii contestate, în conformitate cu prevederile art. 13 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare.
II. Aprecierile Înaltei
Curți asupra contestației formulate în cauză
Examinând contestația
formulată, astfel cum a fost precizată, în raport de actele și lucrările dosarului
și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată,
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Litigiul dedus judecății
vizează refuzul Plenului C.S.M. de soluționare favorabilă a cererii privind acordarea
avizului anual pentru menținerea în funcție a contestatoarei C.C., procuror la Parchetul
de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, după împlinirea vârstei
de 65 de ani, refuz exprimat prin hotărârea nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 și considerat
de contestatoare ca fiind unul nejustificat.
Potrivit art. 83
alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Judecătorii, procurorii,
magistrați-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și personalul
de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) pot fi menținuți în funcție
după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de
ani. Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcție, însă
după împlinirea acestei vârste, pentru menținerea în activitate este necesar avizul
anual al Consiliului Superior al Magistraturii”.
Din interpretarea acestor
dispoziții legale nu rezultă existența unui drept la menținerea în funcție după
împlinirea vârstei de 65 de ani, de care beneficiază în mod automat persoanele vizate
de ipoteza normei legale, și nici obligația corelativă a Consiliului Superior al
Magistraturii de a emite avizul anual în acest sens.
În speța de față, prin
Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 a fost analizată oportunitatea
acordării avizului pentru menținerea în funcția de procuror a contestatoarei, după
împlinirea vârstei de 68 de ani, în condițiile în care, anterior, prin hotărârile
nr. 878/2011, nr. 1025/2013 și nr. 1298/2013, Plenul C.S.M. a hotărât menținerea
în activitate a acesteia după împlinirea vârstei de 65 de ani.
Refuzul emiterii avizului
anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 68 de ani a fost exprimat
în considerarea volumului de activitate înregistrat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
pentru Minori și Familie Brașov pe primul semestru al anului 2014, situat sub media
națională, a faptului că procedura menținerii în funcție vizează ocuparea în mod
excepțional a posturilor de procuror, dar și față de avizul nefavorabil exprimat
în unanimitate de membrii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Brașov, în condițiile în care contestatoarea a refuzat expres propunerea
de a-și continua activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.
Contrar susținerilor contestatoarei,
se observă că hotărârea de respingere a cererii de acordare a avizului anual nu
a avut ca motiv voința exprimată de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Brașov de a aduce în locul acesteia un alt procuror și nici nu a
fost adoptată făcându-se abstracție de referatul prim-procurorului Parchetului de
pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. Acest referat, care este favorabil
menținerii contestatoarei în activitate, a făcut parte din documentația transmisă
C.S.M. de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a fost avut în vedere
la emiterea hotărârii contestate, astfel cum rezultă din considerentele acesteia.
Relativ la datele statistice
privind volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori
și Familie Brașov, în mod corect a fost avută în vedere situația înregistrată în
primul semestru al anului 2014, aceasta fiind cea existentă la data înregistrării
cererii sub nr. 2030/VI-1 din 22 octombrie 2014.
Toate circumstanțele expuse,
având corespondent în documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate,
înaintată instanței în temeiul art. 13 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, îi sunt suficiente Înaltei Curți pentru a constata legalitatea refuzului
exprimat de Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 1265 din 27 noiembrie 2014.
Puterea de apreciere conferită
de legiuitor Consiliului Superior al Magistraturii, de a dispune cu privire la cererile
de menținere în funcția de procuror sau în cea de judecător, după împlinirea vârstei
de 65 de ani, a fost exercitată în acord cu prevederile legale, cu asigurarea proporționalității,
a unui just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și conținutul drepturilor
ori intereselor legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.
În concluzie, pentru toate
considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea C.C.,
astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Cererea de suspendare
a executării Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 până la soluționarea
contestației va fi respinsă, ca rămasă fără obiect, având în vedere că prin hotărârea
definitivă a instanței a fost soluționată contestația în integralitatea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare
a executării, ca rămasă fără obiect.
Respinge contestația formulată
de contestatoarea C.C., astfel cum a fost precizată, împotriva Hotărârii nr. 1265
din 27 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu
cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie
2015.