ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2774/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 354 din 2 noiembrie 2012,

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată excepția invocată de reclamanta Grădinița cu

Program Prelungit "S.I." Suceava și a admis acțiunea formulată de

reclamanta Grădinița cu Program Prelungit "S.I." Suceava, în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și

cu persoanele introduse în cauză la inițiativa instanței L.R.A., F.P., B.S.,

V.F., R.A., D.M., V.C. și O. (R.) R.

Totodată, Curtea de

apel a anulat Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

nr. 481 din 12 decembrie 2011 și a obligat pârâții Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării și L.R.A. la 200 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:

Reclamanta Grădinița

cu Program Prelungit "S.I." Suceava în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat să se dispună:

în principal - anularea Hotărârii nr. 481 din 12 decembrie 2011 adoptată de

pârât - întrucât faptele contravenționale nu există; în subsidiar - anularea

aceleiași hotărâri întrucât a fost pronunțată cu nerespectarea termenului

prevăzut de art. 20(7) din O.G. nr. 137/2000 și anularea sancțiunii

contravenționale a avertismentului.

Prin Hotărârea nr.

481 din 12 decembrie 2011, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a

reținut în sarcina reclamantei - Grădinița cu Program Prelungit

"S.I." - săvârșirea a două contravenții, respectiv: încălcarea

dreptului la educație al minorului L.S.N. - faptă prevăzută la art. 2(1) și

art. 11 (1) (2) din O.G. nr. 137/2000 - actualizată - și încălcarea dreptului

la demnitate personală - faptă prevăzută la art. 2(5) și art. 15 din O.G. nr.

137/2000 - pentru care s-a dispus sancționarea reclamantei cu

"avertisment".

În motivarea

hotărârii, CNCD a reținut - în esență - că motivat de boala necontagioasă a

minorului, atitudinea și efectele acțiunii reclamantei au afectat - pe de o

parte - dreptul la educație al minorului și totodată au creat un cadru

intimidant, degradant atât pentru mamă cât și pentru minor, de natură a afecta

dreptul la demnitate al acestora.

Din actele medicale

depuse rezultă fără echivoc - o afecțiune cerebrală a minorului, supusă unei

intervenții chirurgicale, cu consecințe asupra abilităților psiho-fizice ale

minorului, fiind evident că, afecțiunile minorului îl plasează pe acesta într-o

situație specială, diferită de a celorlalți preșcolari integrați în grădinița

reclamantă, astfel încât, răspunsul venit din partea reclamantei care a tratat

diferențiat situația acestui minor cu probleme de sănătate față de situația

celorlalți preșcolari nu poate fi catalogat "discriminare" în sensul

art. 2(1) din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit acelorași

acte medicale, afecțiunea minorului implică nu numai administrarea unui

tratament medicamentos, ci și asigurarea unei recuperări psiho-motorie

treptată, personal specializat de care reclamanta nu dispune.

S-a constatat că, în

pofida celor reținute în hotărârea CNCD, reclamanta nu a refuzat accesul

minorului la sistemul de educație pentru care a optat mama minorului (în sensul

art. 11 alin. (1), (2) din O.G.), decizia conducerii reclamantei de a asigura

minorului un program educațional redus, în regim de "grădiniță cu program

normal" a venit în întâmpinarea nevoilor minorului de a i se permite

relaționarea sa cu ceilalți preșcolari și o integrare cât mai rapidă și

adaptare la exigențele programei de învățământ aplicabilă unei forme normale de

învățământ preșcolar.

Prin urmare, în

condițiile în care diferența de tratament aplicată de reclamantă are o

justificare obiectivă, ea nu constituie discriminare în sensul reținut de

pârâtă, respectiv în sensul art. 2(1) coroborat cu art. 11 (1) (2) din O.G. nr.

137/2000.

S-a reținut că în

speță, personalul de specialitate care asigură asistența medicală în cadrul

grădiniței reclamante împreună cu educatoarea minorului sesizând afecțiunile

medicale ale minorului școlarizat a procedat în mod firesc și cu respectarea

legii la sesizarea forului decizional al reclamantei pentru luarea măsurilor

adecvate.

În fine, s-a

constatat că acest demers al serviciului de asistență medicală și al

educatoarei de a iniția o analiză a situației minorului în forul decizional al

reclamantei - singurul abilitat potrivit legii să ia o decizie în acest sens -

inițiativă urmată de o analiză în cadrul organelor de conducere ale reclamantei

se înscrie într-un demers legal și nicidecum nu poate fi interpretat ca un act

de "hărțuire" în sensul art. 2(5) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000

așa cum nelegal a interpretat CNCD.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta L.R.A., susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- instanța de fond a

făcut o greșită apreciere a probelor, ignorând înscrisurile prin care minorul

este declarat clinic sănătos și reținând în mod greșit că acesta ar avea nevoie

de asigurarea unei recuperări psiho-motorii;

- instanța de fond a

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr.

137/2000, precum și a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, dispoziții care interzic și sancționează faptele de

discriminare. Astfel, în mod greșit a fost anulată Hotărârea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării nr. 481 din 12 decembrie 2011 prin

care s-a constatat discriminarea minorului L.S.N. (fiul recurentei) de către

Grădinița cu Program Prelungit "S.I.", fiind afectat dreptul la

educație al acestuia.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurentă

și care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis

pentru următoarele considerente:

Astfel, în mod greșit

instanța de fond a ignorat cel mai recent document medical depus la dosar în

legătură cu situația medicală a copilului, document prin care se recomandă ca

acesta să frecventeze o grădiniță cu program normal. Față de acest document,

datat 17 februarie 2011, în mod incorect, discriminatoriu reclamanta a

condiționat prezența minorului la programul normal (08.00 - 12.00) de

prezentarea unei declarații notariale de asumare a oricăror probleme medicale

ulterioare în ceea ce îl privește pe acesta, asumare ce urma să fie făcută de

părinți.

În raport de situația

de fapt menționată, instanța de recurs constată că, în mod corect pârâtul

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut existența unei

fapte de discriminare a minorului față de ceilalți copii aflați într-o situație

asemănătoare, fără să existe o justificare obiectivă în ceea ce privește

această diferențiere.

Potrivit art. 14 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului "Exercitarea drepturilor și libertăților

recunoscute de prezenta convenție, trebuie să fie asigurată fără niciun fel de

deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii

politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o

minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".

Totodată, potrivit

art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare,

prin discriminarea (în accepțiunea ordonanței), se înțelege "orice

deosebire excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate,

etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală,

vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o

categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect

restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în

condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau

a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și

cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

De asemenea, Curtea

Europeană de Justiție a statuat că principiul egalității exclude ca situațiile

comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate

similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv

(Cauza C - 189/01, Jippes and others 2001 ECR I - 5689, parag. 129).

Față de cadrul

normativ și jurisprudențial citat, instanța de fond a anulat în mod greșit

Hotărârea nr. 481 din 12 decembrie 2011 a Colegiului Director al Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării, printr-o greșită aplicare a legii la

situația de fapt rezultată din probe.

Pe cale de

consecință, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul

urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de L.R.A. împotriva Sentinței nr. 354 din 2 noiembrie 2012 a Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată și respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2014.

Procesat

de GGC - NN