ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2774/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 354 din 2 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția invocată de reclamanta Grădinița cu Program Prelungit "S.I." Suceava și a admis acțiunea formulată de reclamanta Grădinița cu Program Prelungit "S.I." Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu persoanele introduse în cauză la inițiativa instanței L.R.A., F.P., B.S., V.F., R.A., D.M., V.C. și O. (R.) R. Totodată, Curtea de apel a anulat Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 481 din 12 decembrie 2011 și a obligat pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și L.R.A.

la 200 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: Reclamanta Grădinița cu Program Prelungit "S.I." Suceava în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat să se dispună: în principal - anularea Hotărârii nr. 481 din 12 decembrie 2011 adoptată de pârât - întrucât faptele contravenționale nu există; în subsidiar - anularea aceleiași hotărâri întrucât a fost pronunțată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 20(7) din O.G. nr. 137/2000 și anularea sancțiunii contravenționale a avertismentului. Prin Hotărârea nr. 481 din 12 decembrie 2011, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut în sarcina reclamantei - Grădinița cu Program Prelungit "S.I." - săvârșirea a două contravenții, respectiv: încălcarea dreptului la educație al minorului L.S.N.

- faptă prevăzută la art. 2(1) și art. 11 (1) (2) din O.G. nr. 137/2000 - actualizată - și încălcarea dreptului la demnitate personală - faptă prevăzută la art. 2(5) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 - pentru care s-a dispus sancționarea reclamantei cu "avertisment". În motivarea hotărârii, CNCD a reținut - în esență - că motivat de boala necontagioasă a minorului, atitudinea și efectele acțiunii reclamantei au afectat - pe de o parte - dreptul la educație al minorului și totodată au creat un cadru intimidant, degradant atât pentru mamă cât și pentru minor, de natură a afecta dreptul la demnitate al acestora.

Din actele medicale depuse rezultă fără echivoc - o afecțiune cerebrală a minorului, supusă unei intervenții chirurgicale, cu consecințe asupra abilităților psiho-fizice ale minorului, fiind evident că, afecțiunile minorului îl plasează pe acesta într-o situație specială, diferită de a celorlalți preșcolari integrați în grădinița reclamantă, astfel încât, răspunsul venit din partea reclamantei care a tratat diferențiat situația acestui minor cu probleme de sănătate față de situația celorlalți preșcolari nu poate fi catalogat "discriminare" în sensul art. 2(1) din O.G. nr. 137/2000. Potrivit acelorași acte medicale, afecțiunea minorului implică nu numai administrarea unui tratament medicamentos, ci și asigurarea unei recuperări psiho-motorie treptată, personal specializat de care reclamanta nu dispune.

S-a constatat că, în pofida celor reținute în hotărârea CNCD, reclamanta nu a refuzat accesul minorului la sistemul de educație pentru care a optat mama minorului (în sensul art. 11 alin. (1), (2) din O.G.), decizia conducerii reclamantei de a asigura minorului un program educațional redus, în regim de "grădiniță cu program normal" a venit în întâmpinarea nevoilor minorului de a i se permite relaționarea sa cu ceilalți preșcolari și o integrare cât mai rapidă și adaptare la exigențele programei de învățământ aplicabilă unei forme normale de învățământ preșcolar. Prin urmare, în condițiile în care diferența de tratament aplicată de reclamantă are o justificare obiectivă, ea nu constituie discriminare în sensul reținut de pârâtă, respectiv în sensul art. 2(1) coroborat cu art. 11 (1) (2) din O.G.

nr. 137/2000. S-a reținut că în speță, personalul de specialitate care asigură asistența medicală în cadrul grădiniței reclamante împreună cu educatoarea minorului sesizând afecțiunile medicale ale minorului școlarizat a procedat în mod firesc și cu respectarea legii la sesizarea forului decizional al reclamantei pentru luarea măsurilor adecvate. În fine, s-a constatat că acest demers al serviciului de asistență medicală și al educatoarei de a iniția o analiză a situației minorului în forul decizional al reclamantei - singurul abilitat potrivit legii să ia o decizie în acest sens - inițiativă urmată de o analiză în cadrul organelor de conducere ale reclamantei se înscrie într-un demers legal și nicidecum nu poate fi interpretat ca un act de "hărțuire" în sensul art. 2(5) și art. 15 din O.G.

nr. 137/2000 așa cum nelegal a interpretat CNCD. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta L.R.A., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor, ignorând înscrisurile prin care minorul este declarat clinic sănătos și reținând în mod greșit că acesta ar avea nevoie de asigurarea unei recuperări psiho-motorii; - instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, precum și a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții care interzic și sancționează faptele de discriminare. Astfel, în mod greșit a fost anulată Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 481 din 12 decembrie 2011 prin care s-a constatat discriminarea minorului L.S.N.

(fiul recurentei) de către Grădinița cu Program Prelungit "S.I.", fiind afectat dreptul la educație al acestuia. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurentă și care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Astfel, în mod greșit instanța de fond a ignorat cel mai recent document medical depus la dosar în legătură cu situația medicală a copilului, document prin care se recomandă ca acesta să frecventeze o grădiniță cu program normal. Față de acest document, datat 17 februarie 2011, în mod incorect, discriminatoriu reclamanta a condiționat prezența minorului la programul normal (08.00 - 12.00) de prezentarea unei declarații notariale de asumare a oricăror probleme medicale ulterioare în ceea ce îl privește pe acesta, asumare ce urma să fie făcută de părinți.

În raport de situația de fapt menționată, instanța de recurs constată că, în mod corect pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut existența unei fapte de discriminare a minorului față de ceilalți copii aflați într-o situație asemănătoare, fără să existe o justificare obiectivă în ceea ce privește această diferențiere. Potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție, trebuie să fie asigurată fără niciun fel de deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație". Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, prin discriminarea (în accepțiunea ordonanței), se înțelege "orice deosebire excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice." De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a statuat că principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv (Cauza C - 189/01, Jippes and others 2001 ECR I - 5689, parag.

129). Față de cadrul normativ și jurisprudențial citat, instanța de fond a anulat în mod greșit Hotărârea nr. 481 din 12 decembrie 2011 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, printr-o greșită aplicare a legii la situația de fapt rezultată din probe. Pe cale de consecință, în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.R.A. împotriva Sentinței nr. 354 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014. Procesat de GGC - NN