ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții F.R. și SC L.R. SRL au chemat în judecată pe pârâtele Garda Financiară, secția Cluj și A.N.A.F., solicitând anularea raportului din data de 21 iunie 2010 întocmit de către Garda Financiară - Secția Cluj. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin sentința civilă nr. 2516 din data de 03 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București secția a VIII-a, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că pârâta A.N.A.F.

se subrogă în drepturile și obligațiile fostei Gărzi Financiare, secția Cluj, astfel că, din punct de vedere material (în condițiile în care reclamanții au optat pentru instanța de la sediul pârâtei), competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal. 2.2. Prin sentința nr. 2365 din 12 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția privind necompetența materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții F.R. și SC L.R. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. La pronunțarea acestei soluții, curtea a apreciat că în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei nu este relevantă transmiterea legală a calității procesuale pasive de la Garda Financiară, secția Cluj, desființată potrivit art. 1 și art. 19 din O.U.G. nr. 74/2013, la A.N.A.F. sau la D.G.R.F.P. Cluj-Napoca. Actul administrativ atacat, independent de această transmitere de calitate, rămâne un act emis de un organ administrativ județean și anume Garda Financiară - Secția Cluj. Or, în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, relevant este rangul autorității administrative emitente a actului, iar nu rangul autorității administrative care a preluat activitatea emitentului actului și, drept urmare, și calitatea procesuală pasivă în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate: Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Obiectul cererii de față îl constituie anularea raportului din data de 21 iunie 2010, întocmit de către Grada Financiară, secția Cluj, raport în care s-a consemnat rezultatul verificării achizițiilor publice de transformatoare de tensiune, întrerupătoare și alte componente, necesare sistemului energetic, efectuate de SC S.I.S.S.E. M. SA în perioada 2001-2005, verificare dispusă în Dosarul penal nr. 205/P/2007 al D.N.A., prin rezoluția procurorului din data de 23 iulie 2008. Așadar, în speță, se solicită anularea unui act administrativ emis de Garda Financiară, secția Cluj, instituție de nivel județean, conform art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G.

nr. 1324/2009, în vigoare la data controlului, dar în prezent abrogat prin art. 19 din O.U.G. nr. 74/2013. Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A.N.A.F., „A.N.A.F., denumita în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție si preluarea activității A.N.V. și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează”. În ceea ce privește soluționarea litigiilor, art. 19 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 74/2013 prevede ca „Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenție, care se subroga în drepturile si obligațiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata, Agenția se subroga în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare si dobândește calitatea procesuala a acesteia”. În concluzie, criteriul valoric pentru determinarea instanței competente nefiind aplicabil, urmează a se aplica criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ a cărui anulare se cere, astfel cum în mod corect a procedat Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pe cale de consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe F.R., SC L.R. SRL, D.G.R.F.P. Cluj-Napoca și A.N.A.F. în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.