ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 154/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 9 din 17 ianuarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea de suspendare

formulată de reclamanta SC R.T. SRL și a suspendat Decizia de impunere nr.

F/DJ/119 din 24 octombrie 2013 emisă de A.J.F.P. Dolj până la pronunțarea

instanței de fond învestite cu cererea de anulare și a respins cererea de

suspendare a R.I.F. nr. F/DJ/100 din 24 octombrie 2013 și a procesului-verbal din

24 octombrie 2013 emise de aceeași autoritate, ca neîntemeiată.

principalele argumente invocate

Împotriva soluției instanței de fond,

pârâtele D.G.R.F.P. Craiova și A.J.F.P. Dolj au formulat recurs, criticând

soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând interpretarea

greșită a actelor deduse judecății și a prevederilor legale incidente, motiv

care se circumscrie celui prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

normelor de drept material”.

Susțin recurentele că instanța de fond nu a

reținut în soluționarea cauzei motive care să conducă la concluzia îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în ceea ce privește condiția cazului

bine justificat, reținerea instanței, referitoare la o presupusă contradicție

cu privire la constatările organelor de inspecție fiscală privind regimul

fiscal aplicabil acelorași documente justificative, nu este de natură a crea o

puternică îndoială asupra legalității actului contestat.

În ceea ce privește condiția prevenirii

pagubei iminente, susțin recurentele că prima instanță a reținut neîntemeiat că

prin executarea actului administrativ ar rezulta un important prejudiciu, prin

diminuarea patrimoniului societății reclamante, pentru că ar fi trebuit să se verifice

situația concretă a reclamantei și efectele pe care le putea produce actul

administrativ contestat pe baza probelor de la dosar. Însă, la dosar nu au fost

depuse documente care să permită analizarea situației de fapt referitoare la

prejudiciul invocat prin cererea de suspendare a executării.

Prin întâmpinarea formulată intimata SC R.T.

SRLa solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că a dovedit atât

existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube care

s-ar produce în patrimoniul său prin menținerea deciziei de impunere

contestate.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în

completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art.

493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind

comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2014, în

conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere

referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în

principiu a recursului.

Prin încheierea din 8 octombrie 2014, completul

filtru a constatat față de conținutul raportului întocmit în cauză, că

prezentul recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de

consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art.

493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a

recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte constată că se impune casarea

hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat și pe cale de

consecință, respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere

nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013, ca neîntemeiată, urmând a fi menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii.

Instanța de fond a considerat neîntemeiat că

intimata - reclamantă a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși probele administrate de

aceasta nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de care se

bucură actul administrativ - fiscal atacat și nu fac verosimilă iminența

producerii unei pagube, dificil de reparat, pentru activitatea și patrimoniul

societății.

Condiția existenței unui caz bine justificat,

în sensul definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

nu a fost îndeplinită în cauză, întrucât argumentele de fapt și de drept invocate

în susținerea cererii de suspendare nu sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24

octombrie 2013.

Îndeplinirea acestei condiții a fost greșit

constatată de prima instanță doar în baza afirmațiilor intimatei - reclamante,

neînsoțite de dovezi în susținerea acestora și administrarea unor probe

relevante se impunea cu atât mai mult cu cât din actul administrativ - fiscal

pentru care s-a solicitat suspendarea executării rezultă că a fost întocmit ca

urmare a suspiciunilor create în timpul controlului cu privire la legalitatea

și veridicitatea operațiunilor economice efectuate de intimata - reclamantă în

perioada supusă verificării 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2012.

Concluzia privind neîndeplinirea condiției

existenței cazului bine justificat se impune și față de înscrisurile noi depuse

în recurs și anume, Decizia nr. 73 din 31 ianuarie 2014 prin care recurenta D.G.R.F.P.

Craiova a suspendat soluționarea contestației administrative împotriva Deciziei

de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013 până la pronunțarea asupra

laturii penale, ca urmare a sesizării transmise către I.P.J. Dolj, S.I.F.,

precum și sentința nr. 260 din 1 iulie 2014 prin care Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. 360/54/2014, a respins

cererea de anulare formulată de intimata - reclamantă, astfel că nu mai

subzistă nici ipoteza juridică prevăzută de dispozițiile art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora, s-a solicitat suspendarea executării

actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, nu a fost dovedită nici

îndeplinirea condiției privind iminența unei pagube, în sensul definit de art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 564/2004, nefiind administrate dovezi

concludente care să confirme susținerile din cerere că, prin executarea silită

a obligațiilor fiscale suplimentare stabilite în actele administrativ - fiscale

contestate s-ar produce societății intimate un prejudiciu dificil de reparat și

chiar imposibilitatea continuării activității.

În consecință, Înalta Curte constată că, prin

hotărârea primei instanțe au fost greșit aplicate prevederile art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 față de neîndeplinirea condițiilor cumulative impuse de

lege pentru măsura provizorie de suspendare a executării actelor

administrative.

Fiind incident motivul de casare prevăzut de art.

488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va

casa hotărârea recurată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată cererea de

suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24 octombrie 2013

emisă de A.J.F.P. Dolj formulată de reclamanta SC R.T. SRL Craiova, urmând a

menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

4.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul

juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 497 alin. (1) C.

proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

admite prezentul recurs și, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va casa hotărârea recurată, în sensul că, va

respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC R.T. SRL Craiova

pentru suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F/DJ/119 din 24

octombrie 2013 emisă de A.J.F.P. Dolj, urmând a menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.J.F.P. Dolj și D.G.R.F.P.

Craiova împotriva sentinței nr. 9 din 17 ianuarie 2014 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată, în sensul

că respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.

F/DJ/119 din 24 octombrie 2013 emise de A.J.F.P. Dolj formulată de reclamanta SC

R.T. SRL Craiova, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

ianuarie 2015.