ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 173/2015

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 274 pronunțata la data de 04 februarie 2014 în Dosarul nr. 3958/211/2010 de Tribunalul Specializat Cluj s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M.E., B.M., B.R. și V.V., în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL. S-a dispus evacuarea pârâtei SC F. SRL din imobilul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj înscris în C.F. Cluj-Napoca. S-a respins cererea reclamanților având ca obiect pretenții. S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei Se F. SRL și, în consecință, s-a respins cererea reconvenționaiă cu privire la pretențiile având ca obiect plata cheltuielilor necesare și utile tăcute în legătură cu imobilul din Cluj-Napoca, jud. Cluj.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenționaiă având ca obiect obligarea reclamanților la încheierea unui contract de închiriere, la renegocierea clauzelor contractuale privind chiria și la obligarea reclamanților la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj și instituirea dreptului de retenție A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferent pretențiilor admise. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC F. SRL Prin Decizia nr. 444/2014 din 08 octombrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția lI-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta SC F. SRL împotriva sentinței civile nr. 274 pronunțată la data de 04 februarie 2014 în Dosarul nr. 3958/211/2010 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o, în întregime.

A obligat pe pârâtă la cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei către reclamanți. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În conformitate cu dispozițiile art 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantei-pârâte obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2419,5 Iei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995, timbru judiciar în sumă de 10,3 lei. În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 apelanta-pârâtă a fost înștiințată să achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Cererea de ajutor public judiciar formulată de apelanta-pârâtă a fost soluționată, în sensul respingerii, prin încheierea de ședință din 3 septembrie 2014. Cererea de reexaminare formulată de apelanta-pârâtă împotriva încheierii din 3 septembrie 2014 a fost, de asemenea, respinsă prin încheierea nr. 353 din 16 septembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. 3958/211/2010/a2. Cu privire la chestiunea netimbrării apelului de către pârâtă, instanța de apel a reținut că, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. Constatând că pârâta nu a timbrat apelul cu taxa judiciară de timbru de 2.419,5 lei și timbru judiciar în sumă de 10,3 lei, deși i s-a pus în vedere să se conformeze acestei obligații legale și apreciind că în raportul juridic dedus judecății nu operează scutirea legală de obligația de a timbra, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și a dispus anularea apelului, ca netimbrat. Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta SC F. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei, spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pe care nu le-a întemeiat în drept, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii prin care instanța s-a pronunțat cu privire la cererea de cererea de ajutor public judiciar, întrucât a îndeplinit toate cerințele impuse de instanță pentru a-i fi admisă această cerere. Recurenta-pârâtă a mai susținut că decizia instanței este greșită sub aspectul neobligării reclamanților la plata sumei de 15.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-a adus imobilului din care a fost evacuată. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 21 1 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (act normativ incident în soluționarea cererii pârâtei de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, față de data introducerii acțiunii, conform prevederilor art. 55 din O.U.G.

nr. 80/2013,) „Asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță rară citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu", împotriva încheierii, părțile interesante putând formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii (alin. (3)). Alin. (4) al aceluiași articol de lege prevede că „Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu, de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă, ceea ce semnifică, în înțelesul art. 377 alin. (2) C. proc. civ.

că, împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă pronunțată în temeiul textului de lege menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte, în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la litigiul dedus judecății. Textele de lege evocate se regăsesc, de altfel, în redactarea art. 43 alin. (2)-(5) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (prin care a fost abrogată Legea nr. 146/1997). În speță, recurenta-pârâtă a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă, prin Încheierea nr. 353 din 16 septembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 3958/211/2010/a2, irevocabilă.

Prin motivele de recurs, pârâta a formulat critici care vizează nelegalitatea încheierii prin care i-a fost respinsă cererea de reexaminare. Or, în raport de textele de lege menționate, aceste critici nu mai pot face obiectul unei noi examinări într-o cale de atac pe care pârâta nu o are la dispoziție, de vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare este irevocabilă, dreptul de a folosi calea de atac fiind unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui. Astfel, reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existența și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistând un drepî de opțiune între formularea unei cereri de reexaminare și exercitarea unei alte căi de atac de reformare.

În raport de soluția pronunțată de instanța de apel, nu pot ti primite nici susținerile recurentei-pârâte în sensul că decizia instanței este greșită sub aspectul neobligării reclamanților la plata sumei de 15.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor pe care le-a adus imobilului din care a fost evacuată întrucât vizează modul de soluționare în fond a cererii reconvenționale a pârâtei și nu soluția de anulare a apelului, ca netimbrat, astfel că exced controlului de legalitate al hotărârii cu care instanța de recurs a fost învestită. Pentru a se putea trece ia examinarea criticilor vizând fondul cauzei era necesar ca, în apel, pârâta să timbreze apelul cu taxa judiciară de timbru de 2.419,5 lei și timbru judiciar de 10,3 lei, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanța de apel, prin citația pentru primul termen de judecată fixat în cauză, respectiv 25 iunie 2014 (fila 6 dosar apel).

Ulterior, prin încheierea din 17 septembrie 2014 (fila 33 dosar apel), instanța de apel a mai acordat un termen, la cererea pârâtei, pentru ca aceasta să achite taxa de timbru stabilită în sarcina sa și a amânat judecata cauzei la 8 octombrie 2014 când, constatând că pârâta nu s-a conformat obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru, a dat eficiență art. 137 C. proc. civ. și a anulat apelul, ca netimbrat, excepția netimbrării fiind o excepție de procedură, care are efect peremptoriu, în sensul că admiterea ei are drept consecință anularea cererii și împiedicarea judecății fondului cauzei. Așa fiind, Înalta Curte, pentru considerentele arătate și în raport de textele legale evocate, în baza art, 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F. SRL împotriva Deciziei nr. 444 din 08 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.