ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1455/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 februarie 2014 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantul D.M.A. a solicitat anularea deciziei nr. 16 din 29 ianuarie 2014, privind aplicarea unei sancțiuni disciplinare, emisă de pârâtul Colegiul Național de Informatică T.L. și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 80.000 RON, cu titlul de daune morale. Prin sentința civilă nr. 2336/LM din data de 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantul D.M.A., fiind obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 136 din 5 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul D.M.A. împotriva sentinței nr. 2336/LM/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Împotriva acestei decizii, reclamantul D.M.A. a formulat apel, la data de 3 martie 2015. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I-a civilă, la data de 16 martie 2015, ca recurs, având în vedere că Înalta Curte nu are competența de a soluționa litigii în calea de atac a apelului, ci numai în calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel, potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004 raportat la dispozițiile art. 97, art. 450 alin. (3) și art. 999 alin. (3) C. proc.

civ. Prin cererea de recurs, reclamantul a arătat că instanțele au reținut greșit situația de fapt dedusă judecății, urmare a aprecierii eronate a dovezilor depuse la dosar. În aplicarea art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată la data de 23 aprilie 2015, dispunându-se comunicarea către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat recurentului reclamant D.M.A. și intimatului pârât Colegiul Național de Informatică T.L. la data de 5 mai 2015. La data de 11 mai 2015, intimatul pârât Colegiul Național de Informatică T.L. a depus punct de vedere, prin care a arătat că este de acord cu cele consemnate în raport și a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, decizia recurată nefiind supusă niciunei căi de atac.

La data de 11 mai 2015, recurentul reclamant D.M.A. a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că situația de fapt a fost greșit reținută de instanțele de fond, fiind ignorate probele administrate. Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea admisibilității, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 2336/LM din data de 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul D.M.A. împotriva pârâtului Colegiul Național de Informatică T.L.H. și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 136 din 5 februarie 2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul D.M.A. împotriva sentinței nr. 2336/LM din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Împotriva acestei decizii, reclamantul D.M.A. a formulat, la data de 3 martie 2015, recurs. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.M.A., în contradictoriu cu intimatul pârât Colegiul Național de Informatică T.L., are ca obiect anularea deciziei nr. 16 din 29 ianuarie 2014, privind aplicarea unei sancțiuni disciplinare și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 80.000 RON pentru daunele morale ce au fost pricinuite reclamantului.

Față de natura pricinii, se reține incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect litigii de muncă, rezultă că decizia civilă nr. 136 din 5 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul D.M.A. împotriva deciziei civile nr. 136 din 5 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2015.