ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 29/2015

Asupra apelului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 663/A din 09 decembrie 20J4 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, între altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuentul M.R. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen.

din 1969 . Pentru a se pronunța astfel, Cartea de Apel Oradea a reținut că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/2002 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate fi ridicată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Raportat la textul legal menționat, a apreciat ca inadmisibilă cererea revizuentului privind sesizarea Curții Constituționale a României pentru a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen. anterior, întrucât excepția de neconstituționalitate invocată privește un text de lege care nu mai este in vigoare. A arătat că, începând cu data de 01 februarie 2014 a intrat in vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen. al României, care incriminează, la art. 342 nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

Totodată, din cuprinsul art. 250 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., rezultă că la data intrării în vigoare a acesteia se abrogă Legea nr. 15/1968 privind C. pen., împrejurare față de care este evident că dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. anterior nu mai sunt în vigoare. Prin urmare, Curtea de Apel Oradea a constatat că, pentru a fi admisibilă o cerere de sesizare a Curții Constituționale este necesar ca excepția de neconstituționalitate invocată de parte în fata instanței de judecată să privească o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, în vigoare, dispoziția legală, fiind necesar să aibă legătură cu soluționarea cauzei și a considerat că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții mai sus arătate care să permită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuent.

Împotriva deciziei penale nr. 663/A din 09 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, revizuentul M.R. a declarat recurs cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen. anterior. Examinând calea de atac formulată, sub toate aspectele, Înalta Curte reține următoarele: Prioritar, precizează că, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.

Ca atare, recursul promovat de revizuentul M.R., la data de 11 decembrie 2014, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 cu modificările ulterioare, este considerat apel, având în vedere că, în noua reglementare procesual penală, nu se mai regăsește calea de atac a recursului. Referitor la situația juridică a apelantului, Înalta Curte constată că, revizuentul M.R. a fost condamnat prin sentința penală nr. 636 din 07 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 6814/271/2012, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor (fapta din 2009), prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. din 1969 și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni (fapta din 2010); s-au contopit pedepsele aplicate, iar executarea pedepsei rezultante de 2 ani a fost suspendată condiționat în baza art. 81 C. pen.

din 1969. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 660/R din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, fără a se schimba situația juridică a inculpatului M.R., stabilită de prima instanță. Împotriva sentinței penale nr. 636 din 07 mai 2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în Dosar nr. 6814/271/R/2012, definitivă prin decizia penală nr. 660/R din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, condamnatul M.R. a formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În susținere, a arătat că a existat un abuz de interpretare și nicidecum o analiză obiectivă a probelor în contextul în care legile aplicabile speței deduse judecății au suferit mai multe modificări de-a lungul timpului.

Cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu prin sentința penală nr. 23 din data de 07 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., reținându-se, în esență, că motivele invocate nu se pot încadra în cazurile de revizuire prevăzute de lege. Împotriva acestei sentințe, revizuentul M.R. a formulat apel, iar în cursul judecării apelului, la termenul din 9 decembrie 2014, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen. anterior și a solicitat sesizarea Curții Constituționale, susținând că sunt încălcate prevederile art. 16, art. 20-23 și art. 52 din Constituția României, întrucât textul de lege anterior menționat a constituit temeiul condamnării sale, în condițiile în care, în conținutul Legii nr. 295/2004 se precizează ca aceasta transpune în practică Directiva nr. 91/477C.E.E.

din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii armelor. A mai susținut că, în art. 279 alin. (1) C. pen. anterior trebuia să se reformuleze conținutul infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prin prisma noilor reglementari. Fapta pentru care a fost condamnat era incriminată într-o variantă tip și două agravate și avea ca obiect armele și munițiile, așa cum au fost ele clasificate prin Legea nr. 17/1996, fără să se țină seama că regimul armelor și munițiilor reglementat de Legea nr. 295/2004 dădea o altă clasificare armelor și munițiilor. A arătat că aplicabilitatea directivei europene s-a dovedit a fi reală abia la intrarea în vigoare a noului C. pen., așa cum rezultă din mențiunile și precizările Ministerului Justiției în care se arată că dispozițiile noului Cod transpun în legislația internă prevederile unor documente internaționale pe care România le-a semnat, fiind indicată, și directiva menționată mai sus.

Întrucât solicitarea privind, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen. din 1969 a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 663/A din 09 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, astfel cum s-a arătat anterior, apelantul revizuent M.R. a formulat prezentul apel, solicitând admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată. Examinând apelul formulat de revizuentul M.R., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen.

anterior fiind pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru, cauze cu minori, prin decizia penală nr. 663/A dîn 09 decembrie 2014, cu respectarea dispozițiilor legale incidente. Astfel, referitor la admisibilitatea unei asemenea sesizări, Înalta Curte reține că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv: a. excepția să fie ridicată în. fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; c. excepția să nu aibă ca.

obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia. În analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că excepția a fost invocată de revizuentul condamnat M.R. în cursul soluționării apelului aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, declarat împotriva sentinței prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri de condamnare rămasă definitivă și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen. din 1969, text care nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din economia textului prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale reiese că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, deci și ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare, într-o cale extraordinară de atac cum este revizuirea. Specific speței de față este faptul că, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. din 1969, text legal aflat în vigoare la data condamnării apelantului revizuent M.R., invocarea neconstituționalității acestei dispoziții survenind însă în anul 2014, ulterior intrării în vigoare a modificărilor aduse legislației penale prin Legea nr. 286/2009 privind C. pen.

În consecință, Înalta Curte consideră îndeplinită condiția ca excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, contrar celor reținute de Curtea de Apel Oradea, având în vedere că dispozițiile art. 279 alin. (1) C. pen. din 1969 își au corespondent în noua legislație penală, în concret, în dispozițiile art. 342 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014, ambele texte de lege reglementând aceeași infracțiune, respectiv nerespectarea regimului armelor și al munițiilor. Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceasta nu este îndeplinită.

Pentru a fi admisibilă o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unui text de lege, îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Critica apelantului revizuent M.R. vizând condamnarea sa prin raportare la dispozițiile art. 279 C. pen.

din 1969, neadaptat apariției Legii nr. 295/2004, aspect care îl îndreptățește să susțină neconstituționalitatea acestui text de lege, motivat de faptul că, în cauză, se impunea aplicarea textului ce incrimina infracțiunea în baza căreia a fost condamnat, prin prisma noii legi speciale, este nefondată. În acest context, se reține că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, fiind obligată să verifice și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Mai mult, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau se tinde la modificarea legii. Or, în cauza de față, se constată că excepția invocată are doar o legătură formală cu soluționarea cauzei, în concret, aceasta vizând o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau, mai exact, prin invocarea excepției de neconstituționalitate se urmărește transformarea Curții Constituționale în legislator pozitiv, situație nepermisă de lege. Ca atare, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M.R.

împotriva deciziei penale nr. 663/A din 09 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale. Va obliga apelantul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M.R. împotriva deciziei penale nr. 663/A din 09 decebrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale. Obligă apelantul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2015.