ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1789/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1789/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința penală 392 din 23 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în
Dosarul nr. 4929/121/2013, a fost condamnată inculpata G.E., la o pedeapsă de
15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pentru o perioadă de
3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat",
prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea
art. 320
1
alin. (1) C. proc. pen. (faptă săvârșită în mai 2012).
A fost condamnată inculpata G.E. la o
pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
„furt", prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
alin. (1) C. proc. pen. (faptă săvârșită în mai 2012).
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., 34
lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa principală
de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pentru o perioadă de
3 (trei) ani, cu pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, urmând ca
inculpata G.E. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 15 (cincisprezece)
ani și 2 (două) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pentru
o perioadă de 3 (trei) ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat
inculpatei G.E., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpatei G.E., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a
dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, de la 24
mai 2013 până la zi.
În temeiul art. 14 și 346 C. proc.
pen., cu referire la art. 1381 și următoarele C. civ., a fost obligată
inculpata G.E. la plata sumei de 11.440 lei, cu titlu de despăgubiri materiale,
precum și la plata sumei de 225.000 lei, cu titlu de daune morale, către
părțile civile C.M.V. și C.G.
S-a dispus restituirea către părțile
civile C.M.V. și C.G. a telefonului mobil ridicat la data de 07 august 2012 de
la martora A.D.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata G.E., în
vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J..
În temeiul art. 189 C. pen., s-a
dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei (200
lei, în faza judecății și 200 lei, în faza urrnăririi penale), să fie avansat
către Baroul de Avocați Galați din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.
pen., a fost obligată inculpata G.E. la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 441/P/2012 din
data de 13 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus,
în baza dispozițiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în
judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei G.E., pentru săvârșirea
infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175
alin. (1) lit. d) C. pen., precum și pentru săvârșirea infracțiunii de furt,
prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.
În sarcina inculpatei G.E. s-a reținut
că, într-una din zilele din perioada 20 - 25 mai 2012, în locuința victimei
C.P. din str. F., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a ucis-o pe
victimă, profitând de starea de neputință de a se apăra (în timpul somnului și
aflată în stare de ebrietate), prin asfixie mecanică-ștrangulare cu un cablu
sugrumare obstrucționarea căilor respiratorii, după care a târât victima în
altă încăpere a locuinței și a tras peste aceasta un pat și, de asemenea, a
sustras din locuința victimei cheile de acces, un telefon mobil și un televizor
color - plasmă, bunuri în valoare de 325 euro.
La dosarul de urmărire penală a fost
atașată fișa de antecedente penale a inculpatei (fila 256 dosar).
Inculpatei G.E. i-a fost prezentat
materialul de urmărire penală la data de 12 iunie 2013, în prezența
apărătorului desemnat din oficiu, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat
la fila 257 din dosarul de urmărire penală.
Prin actul de inculpare s-a reținut
următoarea situație de fapt:
Inculpata G.E. zisă “C.” are vârsta de
54 ani și a mai fost condamnată, în anii 1989 și 1998, la pedeapsa închisorii
pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu și furt
calificat. Până în luna decembrie 2011, inculpata a lucrat la societatea de
salubrizare R.E.R. Galați însă datorită nerespectării obligațiilor la serviciu,
i s-a desfăcut contractul de muncă.
Inculpata locuia împreună cu
concubinul său - martorul R.N., cu mama sa - martora G.G. și cu fiica sa -
martora R.M., în apartamentul martorei G.G. Inculpata G.E. consuma în mod excesiv
băuturi alcoolice și nu avea o viață normală, împrejurări care iscau discuții
contradictorii între ea și mama sa - martora G.G. (declarații martori, file
110-111, 113-114, 124-128; declarații inculpată, file 222-231, 233-238)
Când era sub influența băuturilor
alcoolice, inculpata G.E. zisă “C.” devenea violentă cu membrii familiei sale
și vorbea vulgar. Pe fondul acestor discuții contradictorii, inculpata G.E. a
început să lipsească de la domiciliu, chiar și câteva zile la rând, iar când
revenea le spunea mamei și concubinului său că a fost găzduită de o femeie.
În realitate, inculpata G.E. locuia la
diferiți bărbați, pe care îi cunoștea din cartier sau prin intermediul altor
persoane, (declarații inculpată, file 222-231, 233-238).
Astfel, o perioadă de timp, prin luna
aprilie 2012, a fost găzduită de martorul L.D. zis “M.” care locuia singur în
apartament, soția acestuia fiind plecată la muncă în Italia. în varianta
inculpatei, într-una din zile, martorul L.D. zis “M.” i-a dat card-ul și i-a
solicitat să scoată bani pentru cumpărături. Inculpata s-a conformat, a extras
400 lei din contul martorului dar nu s-a mai întors la locuința acestuia. A
mers la locuința mamei sale, și-a luat niște haine și a mers la numitul A.P.
căruia i-a cerut, de asemenea, să o găzduiască.
Varianta martorului L.D. este diferită
de a inculpatei în sensul că acesta a susținut că inculpata i-a sustras din
buzunarul de la geacă card-ul și plicul cu codul P.I.N. După ce i-a extras de
pe cârd suma de 400 lei, inculpata nu a mai revenit la domiciliul martorului și
a evitat să se mai întâlnească cu acesta. De altfel, martorul L.D. a și
formulat plângere împotriva inculpatei, dosarul fiind înregistrat la Parchetul
de pe lângă Judecătoria Galați cu nr. 2881/P/2012 (în acest dosar, față de
învinuită s-a început urmărirea penală la data de 25 iunie 2012 pentru
infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.). Martorul L.D. a
mai. precizat în declarațiile sale că, după plecarea inculpatei, a constatat că
aceasta îi răvășise prin lucrurile din casă și că, alcoolică fiind, îi
consumase spirtul medicinal, (declarații martor, file 119-120; xerocopie
rezoluție din Dosarul nr. 2881/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Galați, fila 195; declarații inculpată, file 222-231, 233-238)
La numitul A.P., inculpata a locuit
aproximativ două săptămâni, timp în care întreținut relații sexuale cu acesta.
Apoi, a fost găzduită de diverși bărbați ori s-a adăpostit prin scările de
bloc.
Pe la jumătatea lunii mai 2012,
inculpata G.E. zisă “C.” a mers la victima C.P., persoană pe care o cunoștea
din anul 2011 și cu care mai întreținuse relații sexuale. Știa despre victimă
că locuiește singură și că avea doi băieți care munceau în Italia sau în Spania
și care mai trimiteau victimei bani pentru traiul de zi cu zi. (declarații
martori, file 106-109, 119-123; declarații inculpată, file 222-231, 233-238).
În prima noapte și în următoarea zi,
inculpata și victima au stat în apartamentul victimei, au consumat băuturi
alcoolice, au fumat (inculpata este fumătoare înrăită) și au întreținut
raporturi sexuale. În cele două zile, victima C.P. a mers la vecinul său -
martorul C.C. și a cumpărat câte un bidon de 2,5 litri de vin, spunând
martorului și soției acestuia că are musafiri. Martorul C.C. a intuit că „este
vorba de o femeie" pentru că cunoștea obiceiurile victimei în a aduce
femei în locuință („D." și “C.”) și a consuma băuturi alcoolice. În
schimb, martorul C.C. a precizat că victima nu era o persoană violentă la
băutură și nu s-a întâmplat niciodată să facă scandal în apartament sau în
scară (declarații martor, file 106-109; declarații inculpată, file 222-231,
233-238).
În cea de-a doua noapte din perioada
șederii la victimă, în perioada 20-25 mai 2012, dar cel mai probabil în noaptea
de 20/21 mai 2012, în jurul orei 23:00, în timp ce se aflau în sufrageria
apartamentului, victima C.P. i-a propus inculpatei să întrețină raporturi
sexuale. Inculpata a fost de acord însă, dată fiind starea avansată de
ebrietate a ambilor, raporturile sexuale nu s-au putut consuma. Inculpata a
cerut victimei „să se liniștească", însă limbajul folosit de inculpată a
fost de natură să o enerveze pe victimă. Simțindu-se jignită, victima C.P. a
agresat-o verbal și fizic pe inculpata G.E. Au început să se certe, victima lovind-o
cu pumnii în cap. Într-un final, victima s-a liniștit, s-a așezat pe canapeaua
din sufragerie și a adormit, (procese verbale de cercetare la fața locului și
planșe fotografice, file 6-65; declarații inculpată, file 222-231, 233-238)
După ce victima C.P. a adormit,
inculpata G.E. a continuat să consume băuturi alcoolice și să fumeze. În stare
avansată de ebrietate fiind, inculpata și-a amintit că fusese lovită de victimă
și, văzând-o că doarme, a hotărât să o ucidă. Fără a putea să-și amintească cu
exactitate datorită stării de ebrietate și nervozității, inculpata a luat fie o
bucată de material împletit/cordon, fie ciorapul, s-a apropiat de victimă care
dormea cu fața în sus pe canapeaua din sufragerie și i-a înfășurat în jurul
gâtului cordonul/ciorapul. A strâns cu toată puterea, profitând de starea de
somn și de starea de ebrietate a victimei, până când aceasta a început să
horcăie și s-a „înmuiat". Inculpata G.E. a realizat că victima a murit, a
mers în dormitor și s-a culcat, lăsând televizorul deschis (procese verbale de
cercetare la fața locului și planșe fotografice, file 6-65; raport de
constatare medico-legală, file 69-70; declarații inculpată, file 222-231,
233-238).
A doua zi dimineața, inculpata G.E. a
mers la baie și, trecând prin sufragerie și văzând-o pe victimă, întinsă cu
fața în sus pe canapea, și-a amintit ce făcuse în cursul nopții. S-a gândit
preț de câteva minute și a hotărât să ascundă cadavrul sub patul din dormitor,
să încuie victima în apartament și să plece. În continuare, inculpata G.E. a
apucat victima cu mâinile de sub brațe și a tras-o/târât-o până în al doilea
dormitor, camera în care se afla un pat ridicat și rezemat de peretele din
partea dreaptă a ușii. Apoi, a lăsat peste victimă acel pat, astfel încât dacă
intra cineva în apartament, la o examinare sumară să nu sesizeze prezența
cadavrului (procese verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică,
file 6-65; declarații inculpată, file 222-231, 233-238).
Pentru că nu avea nici un ban și era
conștientă de faptul că trebuia „să dispară" o perioadă de timp, inculpata
a hotărât să sustragă din locuința victimei bunuri pe care să le poată vinde
repede. De pe măsuța din sufragerie, inculpata a luat telefonul, cu carcasă de
culoare neagră și, tot din sufragerie, a luat un televizor cu ecran plat, tip
plasmă, cu diagonală mică. A așezat televizorul într-o sacoșă din rafie și a
părăsit locuința victimei, încuind ușa cu cheia (procese verbale de cercetare
la fața locului și planșa fotografică, file 6-65; declarații inculpată, file
222-231, 233-238).
Când a ieșit din scara blocului,
martora J.M. a văzut-o pe inculpata G.E. cu o sacoșă din rafie, îndreptându-se
înspre cartierul M. De altfel, martora a recunoscut-o pe inculpată din fișele
de evidență prezentate de organele de urmărire penală (declarații martor, file
138-143; declarații inculpată, file 222-231, 233-238).
După ce a părăsit locuința victimei,
inculpata G.E. a aruncat într-un tomberon cheile de la apartamentul victimei. A
mers apoi în cartierul Ț. I, la blocul II, și a luat legătura cu martorii B.E.
și F.I. Sub pretextul că s-a certat și despărțit de soțul ei, că a plecat de
acasă și a luat un televizor, inculpata a oferit spre vânzare martorei B.E.
plasma sustrasă de la victimă. Martora a refuzat să-l cumpere, dar pentru că
inculpata a insistat, martora B.E. a fost de acord să o ajute să amaneteze
televizorul. (declarații martori, file 162-165; declarații inculpată, file
222-231, 233-238)
Martora B.E. a mers la o casă de
amanet din zona „I." (SC B. SRL Galați) și a primit în schimbul amanetării
plasmei suma de 100 lei. A dat inculpatei banii și copia contractului de
amanet, primind pentru ajutorul dat suma de 15 lei. Televizorul tip plasmă nu a
putut fi recuperat de la agenția de amanet deoarece a fost vândut unei terțe persoane
la expirarea contractului.(declarații martori, file 162-165; proces verbal și
xerocopie contract amanet, file 166-168; declarații inculpată, file 222-231,
233-238)
În continuare, inculpata a rătăcit
prin cartierele M. și, după ce a aruncat la gunoi cartela S.I.M. din aparatul
telefonic sustras de la victimă, a vândut telefonul martorei A.D. cu suma de 20
lei, fără a face cunoscută acesteia proveniența aparatului. Telefonul mobil a
fost recuperat de către organele de urmărire penală de la martora A.D., însă nu
mai este în stare de funcționare (declarații martor, file 155-156; proces
verbal de predare-primire și planșa fotografică, file 157-159; declarații
inculpată, file 222-231, 233-238).
S-a precizat că identificarea martorei
s-a realizat prin valorificarea autorizației emise de Tribunalul Galați, care a
dispus autorizarea transmiterii de către furnizorii de rețele publice de
comunicații electronice a datelor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a), b),
c), d), e), f), din Legea nr. 82/2012 privind reținerea datelor generate sau
prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de
furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum
și pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea
datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul
comunicațiilor electronice (procese-verbale, referat și încheiere de ședință,
file 144-154).
Între timp, în perioada 21-25 mai
2012, pentru că martorul C.C. avea o înțelegere cu victima C.P. în sensul că,
dacă nu o vedea o zi sau două, să o sune pe victimă pe mobil, martorul a apelat
în repetate rânduri numărul de telefon al victimei, dar cartela S.I.M. fusese
aruncată de inculpată. În data de 25 mai 2012, pentru că se simțea un miros pătrunzător
din apartamentul victimei, în prezența lucrătorilor de poliție de la Secția 4
Poliție, s-a pătruns în apartamentul victimei (procese verbale de cercetare la
fața locului și planșa fotografică, file 6-65; declarații martori, file
97-109).
Inițial nu au sesizat prezența
cadavrului victimei, dar pentru că patul din dormitor era tras de lângă perete
și stătea cumva nefiresc, martorul C.C. s-a uitat sub pat, cu o lanternă și au
identificat-o pe victima C.P. (procese verbale de cercetare la fața locului și
planșa fotografică, file 6-65; declarații martori, file 97-109).
În perioada care a urmat, inculpata
G.E. a avut grijă să stea cât mai retrasă, să evite municipiul Galați, mai cu
seamă că i se adusese la cunoștință de către concubinul său - martorul R.N. că
este căutată de organele de urmărire penală. Câteva zile a dormit prin scări de
bloc, după care a fost găzduită de diverse persoane, printre care și martorii
A.P. zis „P.T." (într-o baracă improvizată), martorul C.A. (unde în zona
„Valea C."), martorul G.I. zis „N.", la un bărbat „J.C., prezența sa
fiind sesizată în zona „Cimitirului E." și de către martora N.A.. în luna
septembrie 2012, inculpata G.E. a luat legătura cu verișorul său - numitul
N.M.V., care a fost de acord, fără să cunoască motivele reale ale inculpatei,
să o găzduiască pe aceasta la locuința din strada S. De „frica pușcăriei",
inculpata nu s-a predat organelor de urmărire penală, însă la data de 24 mai
2013 a fost depistată de lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului
Galați, secția 4 Poliție (acte de căutare și verificare, file 196-221).
Cu ocazia cercetării la fața locului,
au fost identificate și ridicate mai multe fragmente de urme papilare care au
fost supuse expertizării dactiloscopice (proces verbal de cercetare la fața
locului și planșa fotografică, file 6-65).
Din raportul de expertiză
dactiloscopică rezultă că cinci fragmente de urme papilare au fost create de
inculpata G.E., respectiv fragmentele de pe faianța din bucătărie, de pe tocul
ușii de la dormitoarele mare și mic, de pe măsuța din sufragerie și de pe
scrumiera de pe măsuța din sufragerie (adresă, ordonanță și raport de
expertiză, file 169-183).
De asemenea, la data de 05 iunie 2013,
în prezența unui avocat ales, s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri,
ocazie cu care inculpata a indicat modalitatea și condițiile de comitere a
faptelor, (proces verbal și planșa fotografică, file 185-194).
Din raportul de constatare
medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei C.P., la data de 26 mai
2013, au rezultat următoarele:
- moartea victimei C.P. a fost
violentă;
- ea s-a datorat asfixiei mecanice
acute prin strangulare cu un laț moale;
- la examenul extern și intern al
cadavrului nu s-au constatat alte semne de violență;
- prezența unor zone cu infiltrat
hematie interstițial în mușchii gâtului indică caracterul vital al
ștrangulării;
- în lichidul din cavitatea toracică
s-a determinat alcool în concentrație de 2,75 g%0, ce sugerează faptul că
victima era în stare avansată de ebrietate;
- starea de putrefacție gazoasă și
prezența larvelor, în situația rămânerii victimei într-un mediu cu temperatura
ridicată, sugerează un interval de circa o săptămână între deces și data
efectuării autopsiei (raport de constatare medico-legală și planșa fotografică
autopsie, file 68-70).
După sesizarea instanței, la termenul
de judecată din data de 18 iulie 2013, înainte de începerea cercetării
judecătorești, în prezența apărătorului ales, inculpata G.E. a solicitat
instanței ca în cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., având denumirea marginală Judecata în cazul recunoașterii
vinovăției
Astfel, inculpata a arătat că
recunoaște în totalitate faptele, în modalitatea reținută în actul de sesizare,
și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Instanța a procedat la
audierea inculpatei în acest sens (fila 25 dosar fond) și, având în vedere
poziția procesuală a acesteia, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru
aplicarea prevederilor art. 320
1
C. proc. pen. întrucât din probele
administrate în cursul urmăririi penale, rezultă - dincolo de orice dubiu
rezonabil - că fapta dedusă judecății în prezenta cauză există, constituie
infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, Tribunalul a admis cererea
formulată de către aceasta.
Analizând actele și lucrările
dosarului, instanța a constatat că declarația de recunoaștere a inculpatului se
coroborează - dincolo de orice îndoială - cu celelalte mijloace de probă
administrate în cauză.
Din întreg probatoriul administrat în
cauză, s-a reținut că, în drept,faptele inculpatei G.E. care, într-una din
zilele din perioada 20-25 mai 2012, în locuința victimei C.P. din str. F., pe
fondul consumului de băuturi alcoolice, a ucis-o pe victimă, profitând de
starea de neputință de a se apăra (în timpul somnului și aflată în stare de
ebrietate), prin asfixie mecanică-ștrangulare cu un
cablu/sugrumare/obstrucționarea căilor respiratorii, după care a târât victima
în altă încăpere a locuinței și a tras peste aceasta un pat și, de asemenea, a
sustras din locuința victimei cheile de acces, un telefon mobil și un televizor
color - plasmă, bunuri în valoare de 325 euro, întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și furt în concurs real,
prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d)
C. pen. și art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Raportat la considerentele de fapt și
de drept anterior expuse, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei G.E.
la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege, pentru fiecare dintre
infracțiunile deduse judecății.
La individualizarea pedepsei, în
conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul
de pericol social concret al faptei comise de către inculpată, natura și
importanța valorii sociale cărora li s-a adus atingere, limitele de pedeapsă
prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite (reduse cu o treime ca urmare
a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen.), datele ce caracterizează persoana inculpatei, dar și împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de gravitatea deosebită a
infracțiunii comise, urmarea produsă, împrejurările în care aceasta a fost
săvârșită, faptul că inculpata nu este la primul impact cu legea penală, fiind
condamnată anterior și pentru săvârșirea altor infracțiuni de furt, tâlhărie,
violare de domiciliu, dar și față comportamentul adoptat după săvârșirea faptei
(ascunderea cadavrului, sustragerea - o lungă perioadă de timp - de la
urmărirea penală, judecată și executarea pedepsei), instanța nu a orientat
pedeapsa ce a fost aplicată nici spre minimul special prevăzut de lege, minim
determinat ca urmare a reținerii cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., ci, dimpotrivă, a apreciat
oportună aplicarea unei pedepse mai aspre, de 15 ani închisoare, pentru
comiterea infracțiunii de omor calificat și, respectiv, de 1 an închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de furt.
Având în vedere situația de fapt și de
drept anterior expusă, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatei poate
avea loc numai prin executarea efectivă a pedepsei ce i-a fost aplicată, și în
în consecință, a dispus aplicarea - în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. - a
pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.
La stabilirea pedepsei accesorii,
instanța de fond a ținut seama - în principal - de gravitatea faptelor reținute
în sarcina inculpatei, dar și împrejurările care caracterizează persoana
acesteia. Totodată, în temeiul art. 65 C. pen., instanța a aplicat inculpatului
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei
principale.
Referitor la starea de arest a
inculpatei G.F., prima instanță a constatat că aceasta a fost reținut la data
de 18 aprilie 2012 pentru 24 de ore, iar prin Ordonanța nr. 289/P/2012 din data
de 18 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus
punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceasta. Prin încheierea de
ședință pronunțată la data de 18 aprilie 2012 în Dosarul nr. 3033/121/2012 al
Tribunalului Galați, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatei
pentru o perioada de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.
30/U din 18 aprilie 2012. La baza luării măsurii arestării preventive a
inculpatei au fost avute în vedere temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C.
proc. pen. Pe parcursul procesului penal, instanța a verificat periodic
legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile prevăzute
de lege.
Față de considerentele mai sus arătate
cu privire la individualizarea executării pedepsei, în temeiul art. 350 C.
proc. pen., prima instanță a menținut starea de arest a inculpatei și, în
temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și
durata arestului preventiv, de la data de 18 aprilie 2012 la zi.
Sub aspectul laturii civile, prima
instanță a reținut că, în cauză s-au constituit părți civile C.M.V. și C.G.,
fiii victimei, aceștia solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 500.000
euro, cu titlu de despăgubiri morale, pentru suferința cauzată de pierderea
suferită. Au solicitat însă și obligarea inculpatei la plata și despăgubiri
civile, după cum urmează:
325 euro, contravaloarea bunurilor
sustrase (225 euro, contravaloarea televizorului și 100 euro, contravaloarea
telefonului mobil - fila 87 dosar urm.pen.);
- 7.000 lei, cheltuielile efectuate cu
înmormântarea;
- 1.300 euro, contravaloarea
cheltuielilor de transport Spania - România, necesare întoarcerii în țară a
părților civile, în vederea înhumării victimei;
- 3.000 euro, reprezentând veniturile
nerealizate în perioada respectivă, sumă de care ar fi beneficiat în cazul în
care și-ar fi continuat activitatea prestată în străinătate.
- 20.000 lei, contravaloarea bunurilor
aflate în apartamentul victimei, distruse ca urmare a stării de putrefacție
gazoasă în care a fost găsită victima.
La termenul de judecată din data de 17
septembrie 2013, întrebată fiind, inculpata G.E. a arătat că este de acord să
achite parțial pretențiile părților civile constituite în cauză, la nivelul
cheltuielilor dovedite, date fiind și posibilitățile materiale limitate de care
aceasta dispune.
În acest context, în temeiul art. 14
și 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 1381 și urm. C. civ.,
constatând îndeplinite condițiile specifice răspunderii civile delictuale și
luând act de principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă
formulată de părțile civile, inculpata fiind de acord cu achitarea parțială a
daunelor (potrivit dispozițiilor art. 16l C. proc. pen., „în cazul
recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în limita
recunoașterii"), instanța de fond a dispus obligarea inculpatei la plata
în parte de despăgubiri materiale și morale către părțile civile legal
constituite în cauză.
În vederea stabilirii cuantumului
daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere suferința psihică produsă
fiilor victimei, gravitatea, importanța și consecințele negative ale acestui
prejudiciu moral, valoarea nepatrimonială lezată, însemnătatea pe care o are
pentru părțile civile pierderea tatălui. La aprecierea unui cuantum just și
echitabil, s-a luat în considerare, de asemenea, pe lângă suprimarea vieții
tatălui lor și starea avansată de putrefacție gazoasă în care a fost găsită
victima, impactul extrem de puternic asupra sistemului senzorial al părților
civile, efectele traumatizante asupra psihicului acestora, efecte produse de
percepțiile vizuale și olfactive.
Față de toate aceste considerente,
instanța de fond a apreciat că suma de 225.000 lei, cu titlu de daune morale,
răspunde atât criteriului gravității prejudiciului, cât și criteriului
echității, că acest cuantum este de natură să asigure efectiv o compensare
suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului.
În privința daunelor materiale
solicitate, prima instanță a luat în considerare înscrisurile depuse la filele
92-96 din dosarul de urmărire penală, care dovedesc suportarea de către părțile
civile a cheltuielilor de înmormântare, notorietatea costului ridicat al acestui
ceremonial, contravaloarea televizorului sustras și nerecuperat, prezența
părților civile în România, în vederea organizării funeraliilor, ceea ce
justifică acoperirea cheltuielilor necesare deplasării Spania-România, însă și
acordul inculpatei în sensul achitării prejudiciului, în limita resurselor
materiale de care dispune.
Toate aceste elemente au îndreptățit
prima instanță să aprecieze că suma de 11.440 lei este suficientă pentru
repararea prejudiciului material cauzat (cheltuieli înmormântare - 7.000 lei,
transport - 3.440 lei pentru 2 persoane și contravaloarea televizorului - 1.000
lei, echivalentul în lei).
Tribunalul a dispus restituirea către
părțile civile C.M.V. și C.G. a telefonului mobil ridicat la data de 07 august
2012 de la martora A.D., întrucât primează repararea în natură a pagubei,
astfel că nu se mai impune acordarea sumei de 100 euro, precizată în
constituirea de parte civilă
Pretențiile civile în cuantum de
20.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse, au fost apreciate
ca nefondate, nefiind îndeplinită condiția referitoare la existența raportului
de cauzalitate între fapta de omor și prejudiciul reclamat. întrucât părțile
civile nu au formulat plângere prealabilă și sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de distrugere, cu consecința netrimiterii în judecată a inculpatei
și pentru această infracțiune, instanța a constatat că, în privința acestor
pretenții nu este antrenată răspunderea civilă delictuală.
În privința sumei de 3.000 euro,
reprezentând veniturile nerealizate în perioada respectivă, sumă de care
părțile civile ar fi beneficiat în cazul în care și-ar fi continuat activitatea
prestată în străinătate, s-a constatat că nu există la dosar nicio dovadă a
faptului că fiii victimei ar realiza în Spania venituri constate, iar în caz
afirmativ nici cuantumul acestora, nu rezultă în ce perioadă au absentat de la
muncă, motiv pentru care daunele solicitate cu acest titlu au fost apreciate ca
vădit nefondate.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., instanța a dispus
prelevarea de probe biologice de la inculpată, în vederea introducerii
profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a
dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, să fie avansat din fondul
Ministerului Justiției, către Baroul Galați.
Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc.
pen., inculpata a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat
apel inculpata G.E., părțile civile C.G. și C.M.V.
Inculpata G.E. a criticat hotărârea pe
motive de netemeinicie.
Prin apelul promovat, inculpata a
solicitat reducerea pedepselor prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor
atenuante.
Astfel, inculpata a solicitat să se
rețină că a recunoscut și regretat comiterea faptelor și că nu are antecedente
penale.
Părțile civile C.G. și C.M.V. au
declarat apel la data de 11 octombrie 2013.
Prin motivele de apel depuse la data
de 02 decembrie 2013, părțile civile au solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatei
pentru infracțiunea de omor calificat.
Examinând legalitatea și temeinicia
sentinței atacate, curtea de apel a constatat că prima instanță a realizat un
examen complet și amănunțit al materialului probator administrat în faza
urmăririi penale coroborat cu declarația acesteia dată în faza cercetării
judecătorești urmare a incidenței dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen., reținând în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor
și vinovăția inculpatei G.E.
Probatoriile administrate în cauză,
analizate și detaliate de prima instanță, în privința cărora nu au intervenit
modificări cu ocazia soluționării cauzei în apel confirmă împrejurările că
faptele există în materialitatea lor, sunt prevăzute de legea penală (încadrate
la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.,
respectiv art. 208 alin. (1) C. pen.) și au fost comise cu vinovăție de
inculpată.'
Astfel, s-a reținut că soluția de
condamnare a inculpatei pentru cele două infracțiuni deduse judecății este
legală, neexistând aspecte care să atragă respingerea cererii vizând judecarea
conform art. 320
1
C. proc. pen. cu consecința vreuneia din soluțiile
reglementate de art. 10 lit. a)-e) C. proc. pen.
Cu privire la situația de fapt, curtea
de apel a reținut împrejurarea că într-una din zilele din perioada 20-25 mai
2012, pe fondul consumului de alcool, inculpata a ucis-o pe victima C.P.,
profitând de starea de neputință de a se apăra (în timpul somnului și aflată în
stare de ebrietate) prin asfixie mecanică -ștrangulare cu un cablu,
obstrucționarea căilor respiratorii.
Ulterior, inculpata a târât corpul
victimei în altă cameră a locuinței, a așezat peste aceasta un pat și a sustras
din locuință cheile de acces, un telefon mobil și un televizor color-plasmă,
bunuri în valoare de 325 euro.
S-a apreciat că prima instanță a
realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatei,
respectând dispozițiile art. 72 C. pen.
Astfel, pedepsele de 15 ani închisoare
(pentru infracțiunea de omor calificat), respectiv 1 an închisoare (pentru
infracțiunea de furt), stabilite ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. pen., apar ca legale și temeinice.
Așa fiind, s-a apreciat că reținerea
dispozițiilor art. 74 C. pen. nu constituie o obligativitate pentru instanța de
judecată, iar aplicarea acestor dispoziții legale se realizează prin raportare
la celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
În speță, aspectele favorabile
inculpatei, precum recunoașterea și regretarea faptei comise, lipsa
antecedentelor penale (s-a împlinit termenul de reabilitare pentru condamnările
anterioare). intră în contradicție cu celelalte criterii de individualizare.
În acest sens au fost avute în vedere
gravitatea faptelor comise, și în special gravitatea ridicată a faptei de omor
calificat, modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum au fost descrise
mai sus, urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege
și în special atingerea adusă vieții persoanei.
Așa cum rezultă din materialul
probator administrat în cauză, inculpata a profitat de neputința victimei de a
se apăra, exercitând actele violente în timp ce aceasta dormea și, mai mult, se
afla în stare de ebrietate (gradul de alcoolemie fiind de 2,75 gr %o).
Curtea de apel a constatat că
atitudinea sinceră a inculpatei a fost valorificată prin reținerea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., neexistând alte aspecte care
să atragă incidența dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.).
Prin raportare și la dispozițiile art.
52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatei se pot
realiza în condiții optime prin executarea efectivă a pedepsei în cuantumul
stabilit de prima instanță, respectiv 15 ani și 2 luni închisoare (impunându-se
față de situația de fapt și de dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. aplicarea
unui spor de 2 luni la pedeapsa cea mai grea).
Cu privire la latura civilă, curtea a
constatat că aceasta a fost soluționată corect, având în vedere actele aflate
la dosar.
Cu privire la apelurile părților civile
C.G. și C.M.V., s-a constatat că acestea au fost declarate la data de 11
octombrie 2013, în condițiile în care comunicarea hotărârii s-a realizat la
data de 26 septembrie 2013.
În acest context s-a reținut că la
declararea apelurilor, părțile civile au depășit termenul de 10 zile
reglementat de art. 363 alin. (1), (3) C. proc. pen., situație ce atrage
tardivitatea acestora.
Drept urmare, prin Decizia penală nr.
307/A din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru
cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.E.
și ca tardive apelurile declarate de părțile civile C.G. și C.M.V.
Având în vedere soluția pronunțată pe
fondul cauzei, față de împrejurarea că subzistă temeiurile care au stat la baza
arestării preventive a inculpatei, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f)
C. proc. pen., s-a menține această măsură preventivă conform art. 383 alin. (1)
1
și art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc.
pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de
la 24 mai 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., s-a dispus Obligarea inculpatei și a părților civile C.G. și C.M.V. la
plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în
apel.
Suma de 200 lei, reprezentând
onorariul avocatului din oficiu (avocat C.C.) s-a dispus a fi avansată către
Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs inculpata G.E., fără a expune motivele de recurs.
Examinând recursul formulat de
inculpata G.E., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
La data de 23 aprilie 2014 A.N.P. -
Penitenciarul de Femei Târgșor, locul de deținere al inculpatei, prin adresa din
18 aprilie 2014 a comunicat instanței de judecată că inculpata G.E. a decedat
la data de 15 aprilie 2014, fiind anexat în copie certificatul de deces din 17
aprilie 2014 (fila 39 dosar).
Astfel, înalta Curte constată că
potrivit înscrisurilor depuse la dosar, decesul inculpatei G.E. a survenit la
data del5 aprilie 2014.
Or, potrivit dispozițiilor art. 17
raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acțiunea penală nu mai
poate fi exercitată dacă a intervenit decesul suspectului sau al inculpatului,
această împrejurare reprezentând o piedică definitivă în ceea ce privește
continuarea procesului penal, dat fiind faptul că răspunderea penală este
personală.
Prin urmare, constatând incidența
dispozițiilor menționate anterior, Înalta Curte va înceta procesul penal pornit
împotriva inculpatei G.E., întrucât la data de 15 aprilie 2014 a intervenit
decesul acesteia.
În ceea ce privește modalitatea de
soluționare a acțiunii civile în caz de încetare a procesului penal ca urmare a
intervenirii decesului inculpatei, Înalta Curte reține următoarele:
Legea nr. 255/2013 privind punerea în
aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și
completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale
consacră în art. 3 principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi,
cu excepțiile prevăzute de lege.
Dispozițiile legale care interesează
în prezenta speță și care prevăd excepții de la regula anterior enunțată se
regăsesc în art. 12. alin. (1), care statuează că recursurile în curs de
judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva
hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în
competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi
privitoare la recurs.
Din modul de formulare - „ se judecă
potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs" și nu „ se judecă
potrivit dispozițiilor legii vechi" - se observă că sfera de aplicare a
legii vechi este restrânsă doar la prevederile art. 385
1
-385
19
C. proc. pen. anterior. Sub toate celelalte aspecte care exced acestor
reglementări, cum ar fi procedura de citare, cazurile de asistență juridică
obligatorie, modalitatea de soluționare a acțiunii penale și civile, noile
dispoziții procedurale sunt de imediată aplicare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că
dispozițiile art. 25 C. proc. pen. în vigoare care statuează asupra modalității
de rezolvare a acțiunii civile în procesul penal sunt, conform art. 3 din Legea
nr. 255/2013, de imediată aplicare. Potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen.,
în caz de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii decesului
inculpatului, dar și în alte situații expres prevăzute de lege, instanța lasă
nesoluționată acțiunea civilă.
În raport de aceste considerente,
Înalta Curte în baza art. 385
15
pct. 2 lit. b) va admite recursul
declarat de inculpata G.E. împotriva Deciziei penale nr. 307/A din 3 decembrie
2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa
în totalitate, sentința penală nr. 392 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului
Galați, secția penală, și decizia penală atacată și în baza art. 17 raportat la
art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit
împotriva inculpatei G.E. ca urmare a intervenirii decesului acesteia.
În baza art. 397 raportat la art. 25
alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
Totodată, onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, urmează a se plăti din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata
G.E. împotriva Deciziei penale nr. 307/A din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel
Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează, în totalitate, sentința
penală nr. 392 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului Galați, secția penală, și
decizia penală atacată.
În baza art. 17 raportat la art. 16
alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva
inculpatei G.E. ca urmare a intervenirii decesului acesteia.
În baza art. 397 raportat la art. 25
alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26
mai 2014.