ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1789/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală 392 din 23 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 4929/121/2013, a fost condamnată inculpata G.E., la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pentru o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat", prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. (faptă săvârșită în mai 2012). A fost condamnată inculpata G.E. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt", prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (1) C. proc.

pen. (faptă săvârșită în mai 2012). În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pentru o perioadă de 3 (trei) ani, cu pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpata G.E. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 15 (cincisprezece) ani și 2 (două) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pentru o perioadă de 3 (trei) ani. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei G.E., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei G.E., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, de la 24 mai 2013 până la zi. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., cu referire la art. 1381 și următoarele C. civ., a fost obligată inculpata G.E. la plata sumei de 11.440 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și la plata sumei de 225.000 lei, cu titlu de daune morale, către părțile civile C.M.V. și C.G. S-a dispus restituirea către părțile civile C.M.V. și C.G. a telefonului mobil ridicat la data de 07 august 2012 de la martora A.D. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata G.E., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J..

În temeiul art. 189 C. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei (200 lei, în faza judecății și 200 lei, în faza urrnăririi penale), să fie avansat către Baroul de Avocați Galați din fondurile Ministerului Justiției. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.E. la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 441/P/2012 din data de 13 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei G.E., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., precum și pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatei G.E. s-a reținut că, într-una din zilele din perioada 20 - 25 mai 2012, în locuința victimei C.P. din str. F., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a ucis-o pe victimă, profitând de starea de neputință de a se apăra (în timpul somnului și aflată în stare de ebrietate), prin asfixie mecanică-ștrangulare cu un cablu sugrumare obstrucționarea căilor respiratorii, după care a târât victima în altă încăpere a locuinței și a tras peste aceasta un pat și, de asemenea, a sustras din locuința victimei cheile de acces, un telefon mobil și un televizor color - plasmă, bunuri în valoare de 325 euro. La dosarul de urmărire penală a fost atașată fișa de antecedente penale a inculpatei (fila 256 dosar).

Inculpatei G.E. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 12 iunie 2013, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 257 din dosarul de urmărire penală. Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt: Inculpata G.E. zisă “C.” are vârsta de 54 ani și a mai fost condamnată, în anii 1989 și 1998, la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu și furt calificat. Până în luna decembrie 2011, inculpata a lucrat la societatea de salubrizare R.E.R. Galați însă datorită nerespectării obligațiilor la serviciu, i s-a desfăcut contractul de muncă. Inculpata locuia împreună cu concubinul său - martorul R.N., cu mama sa - martora G.G.

și cu fiica sa - martora R.M., în apartamentul martorei G.G. Inculpata G.E. consuma în mod excesiv băuturi alcoolice și nu avea o viață normală, împrejurări care iscau discuții contradictorii între ea și mama sa - martora G.G. (declarații martori, file 110-111, 113-114, 124-128; declarații inculpată, file 222-231, 233-238) Când era sub influența băuturilor alcoolice, inculpata G.E. zisă “C.” devenea violentă cu membrii familiei sale și vorbea vulgar. Pe fondul acestor discuții contradictorii, inculpata G.E. a început să lipsească de la domiciliu, chiar și câteva zile la rând, iar când revenea le spunea mamei și concubinului său că a fost găzduită de o femeie. În realitate, inculpata G.E. locuia la diferiți bărbați, pe care îi cunoștea din cartier sau prin intermediul altor persoane, (declarații inculpată, file 222-231, 233-238).

Astfel, o perioadă de timp, prin luna aprilie 2012, a fost găzduită de martorul L.D. zis “M.” care locuia singur în apartament, soția acestuia fiind plecată la muncă în Italia. în varianta inculpatei, într-una din zile, martorul L.D. zis “M.” i-a dat card-ul și i-a solicitat să scoată bani pentru cumpărături. Inculpata s-a conformat, a extras 400 lei din contul martorului dar nu s-a mai întors la locuința acestuia. A mers la locuința mamei sale, și-a luat niște haine și a mers la numitul A.P. căruia i-a cerut, de asemenea, să o găzduiască. Varianta martorului L.D. este diferită de a inculpatei în sensul că acesta a susținut că inculpata i-a sustras din buzunarul de la geacă card-ul și plicul cu codul P.I.N.

După ce i-a extras de pe cârd suma de 400 lei, inculpata nu a mai revenit la domiciliul martorului și a evitat să se mai întâlnească cu acesta. De altfel, martorul L.D. a și formulat plângere împotriva inculpatei, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați cu nr. 2881/P/2012 (în acest dosar, față de învinuită s-a început urmărirea penală la data de 25 iunie 2012 pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.). Martorul L.D. a mai. precizat în declarațiile sale că, după plecarea inculpatei, a constatat că aceasta îi răvășise prin lucrurile din casă și că, alcoolică fiind, îi consumase spirtul medicinal, (declarații martor, file 119-120; xerocopie rezoluție din Dosarul nr. 2881/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, fila 195; declarații inculpată, file 222-231, 233-238) La numitul A.P., inculpata a locuit aproximativ două săptămâni, timp în care întreținut relații sexuale cu acesta.

Apoi, a fost găzduită de diverși bărbați ori s-a adăpostit prin scările de bloc. Pe la jumătatea lunii mai 2012, inculpata G.E. zisă “C.” a mers la victima C.P., persoană pe care o cunoștea din anul 2011 și cu care mai întreținuse relații sexuale. Știa despre victimă că locuiește singură și că avea doi băieți care munceau în Italia sau în Spania și care mai trimiteau victimei bani pentru traiul de zi cu zi. (declarații martori, file 106-109, 119-123; declarații inculpată, file 222-231, 233-238). În prima noapte și în următoarea zi, inculpata și victima au stat în apartamentul victimei, au consumat băuturi alcoolice, au fumat (inculpata este fumătoare înrăită) și au întreținut raporturi sexuale.

În cele două zile, victima C.P. a mers la vecinul său - martorul C.C. și a cumpărat câte un bidon de 2,5 litri de vin, spunând martorului și soției acestuia că are musafiri. Martorul C.C. a intuit că „este vorba de o femeie" pentru că cunoștea obiceiurile victimei în a aduce femei în locuință („D." și “C.”) și a consuma băuturi alcoolice. În schimb, martorul C.C. a precizat că victima nu era o persoană violentă la băutură și nu s-a întâmplat niciodată să facă scandal în apartament sau în scară (declarații martor, file 106-109; declarații inculpată, file 222-231, 233-238). În cea de-a doua noapte din perioada șederii la victimă, în perioada 20-25 mai 2012, dar cel mai probabil în noaptea de 20/21 mai 2012, în jurul orei 23:00, în timp ce se aflau în sufrageria apartamentului, victima C.P.

i-a propus inculpatei să întrețină raporturi sexuale. Inculpata a fost de acord însă, dată fiind starea avansată de ebrietate a ambilor, raporturile sexuale nu s-au putut consuma. Inculpata a cerut victimei „să se liniștească", însă limbajul folosit de inculpată a fost de natură să o enerveze pe victimă. Simțindu-se jignită, victima C.P. a agresat-o verbal și fizic pe inculpata G.E. Au început să se certe, victima lovind-o cu pumnii în cap. Într-un final, victima s-a liniștit, s-a așezat pe canapeaua din sufragerie și a adormit, (procese verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice, file 6-65; declarații inculpată, file 222-231, 233-238) După ce victima C.P. a adormit, inculpata G.E.

a continuat să consume băuturi alcoolice și să fumeze. În stare avansată de ebrietate fiind, inculpata și-a amintit că fusese lovită de victimă și, văzând-o că doarme, a hotărât să o ucidă. Fără a putea să-și amintească cu exactitate datorită stării de ebrietate și nervozității, inculpata a luat fie o bucată de material împletit/cordon, fie ciorapul, s-a apropiat de victimă care dormea cu fața în sus pe canapeaua din sufragerie și i-a înfășurat în jurul gâtului cordonul/ciorapul. A strâns cu toată puterea, profitând de starea de somn și de starea de ebrietate a victimei, până când aceasta a început să horcăie și s-a „înmuiat". Inculpata G.E. a realizat că victima a murit, a mers în dormitor și s-a culcat, lăsând televizorul deschis (procese verbale de cercetare la fața locului și planșe fotografice, file 6-65; raport de constatare medico-legală, file 69-70; declarații inculpată, file 222-231, 233-238).

A doua zi dimineața, inculpata G.E. a mers la baie și, trecând prin sufragerie și văzând-o pe victimă, întinsă cu fața în sus pe canapea, și-a amintit ce făcuse în cursul nopții. S-a gândit preț de câteva minute și a hotărât să ascundă cadavrul sub patul din dormitor, să încuie victima în apartament și să plece. În continuare, inculpata G.E. a apucat victima cu mâinile de sub brațe și a tras-o/târât-o până în al doilea dormitor, camera în care se afla un pat ridicat și rezemat de peretele din partea dreaptă a ușii. Apoi, a lăsat peste victimă acel pat, astfel încât dacă intra cineva în apartament, la o examinare sumară să nu sesizeze prezența cadavrului (procese verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică, file 6-65; declarații inculpată, file 222-231, 233-238).

Pentru că nu avea nici un ban și era conștientă de faptul că trebuia „să dispară" o perioadă de timp, inculpata a hotărât să sustragă din locuința victimei bunuri pe care să le poată vinde repede. De pe măsuța din sufragerie, inculpata a luat telefonul, cu carcasă de culoare neagră și, tot din sufragerie, a luat un televizor cu ecran plat, tip plasmă, cu diagonală mică. A așezat televizorul într-o sacoșă din rafie și a părăsit locuința victimei, încuind ușa cu cheia (procese verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică, file 6-65; declarații inculpată, file 222-231, 233-238). Când a ieșit din scara blocului, martora J.M. a văzut-o pe inculpata G.E. cu o sacoșă din rafie, îndreptându-se înspre cartierul M. De altfel, martora a recunoscut-o pe inculpată din fișele de evidență prezentate de organele de urmărire penală (declarații martor, file 138-143; declarații inculpată, file 222-231, 233-238).

După ce a părăsit locuința victimei, inculpata G.E. a aruncat într-un tomberon cheile de la apartamentul victimei. A mers apoi în cartierul Ț. I, la blocul II, și a luat legătura cu martorii B.E. și F.I. Sub pretextul că s-a certat și despărțit de soțul ei, că a plecat de acasă și a luat un televizor, inculpata a oferit spre vânzare martorei B.E. plasma sustrasă de la victimă. Martora a refuzat să-l cumpere, dar pentru că inculpata a insistat, martora B.E. a fost de acord să o ajute să amaneteze televizorul. (declarații martori, file 162-165; declarații inculpată, file 222-231, 233-238) Martora B.E. a mers la o casă de amanet din zona „I." (SC B. SRL Galați) și a primit în schimbul amanetării plasmei suma de 100 lei.

A dat inculpatei banii și copia contractului de amanet, primind pentru ajutorul dat suma de 15 lei. Televizorul tip plasmă nu a putut fi recuperat de la agenția de amanet deoarece a fost vândut unei terțe persoane la expirarea contractului.(declarații martori, file 162-165; proces verbal și xerocopie contract amanet, file 166-168; declarații inculpată, file 222-231, 233-238) În continuare, inculpata a rătăcit prin cartierele M. și, după ce a aruncat la gunoi cartela S.I.M. din aparatul telefonic sustras de la victimă, a vândut telefonul martorei A.D. cu suma de 20 lei, fără a face cunoscută acesteia proveniența aparatului. Telefonul mobil a fost recuperat de către organele de urmărire penală de la martora A.D., însă nu mai este în stare de funcționare (declarații martor, file 155-156; proces verbal de predare-primire și planșa fotografică, file 157-159; declarații inculpată, file 222-231, 233-238).

S-a precizat că identificarea martorei s-a realizat prin valorificarea autorizației emise de Tribunalul Galați, care a dispus autorizarea transmiterii de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice a datelor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), f), din Legea nr. 82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice (procese-verbale, referat și încheiere de ședință, file 144-154).

Între timp, în perioada 21-25 mai 2012, pentru că martorul C.C. avea o înțelegere cu victima C.P. în sensul că, dacă nu o vedea o zi sau două, să o sune pe victimă pe mobil, martorul a apelat în repetate rânduri numărul de telefon al victimei, dar cartela S.I.M. fusese aruncată de inculpată. În data de 25 mai 2012, pentru că se simțea un miros pătrunzător din apartamentul victimei, în prezența lucrătorilor de poliție de la Secția 4 Poliție, s-a pătruns în apartamentul victimei (procese verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică, file 6-65; declarații martori, file 97-109). Inițial nu au sesizat prezența cadavrului victimei, dar pentru că patul din dormitor era tras de lângă perete și stătea cumva nefiresc, martorul C.C.

s-a uitat sub pat, cu o lanternă și au identificat-o pe victima C.P. (procese verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică, file 6-65; declarații martori, file 97-109). În perioada care a urmat, inculpata G.E. a avut grijă să stea cât mai retrasă, să evite municipiul Galați, mai cu seamă că i se adusese la cunoștință de către concubinul său - martorul R.N. că este căutată de organele de urmărire penală. Câteva zile a dormit prin scări de bloc, după care a fost găzduită de diverse persoane, printre care și martorii A.P. zis „P.T." (într-o baracă improvizată), martorul C.A. (unde în zona „Valea C."), martorul G.I. zis „N.", la un bărbat „J.C., prezența sa fiind sesizată în zona „Cimitirului E." și de către martora N.A..

în luna septembrie 2012, inculpata G.E. a luat legătura cu verișorul său - numitul N.M.V., care a fost de acord, fără să cunoască motivele reale ale inculpatei, să o găzduiască pe aceasta la locuința din strada S. De „frica pușcăriei", inculpata nu s-a predat organelor de urmărire penală, însă la data de 24 mai 2013 a fost depistată de lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Galați, secția 4 Poliție (acte de căutare și verificare, file 196-221). Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost identificate și ridicate mai multe fragmente de urme papilare care au fost supuse expertizării dactiloscopice (proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, file 6-65).

Din raportul de expertiză dactiloscopică rezultă că cinci fragmente de urme papilare au fost create de inculpata G.E., respectiv fragmentele de pe faianța din bucătărie, de pe tocul ușii de la dormitoarele mare și mic, de pe măsuța din sufragerie și de pe scrumiera de pe măsuța din sufragerie (adresă, ordonanță și raport de expertiză, file 169-183). De asemenea, la data de 05 iunie 2013, în prezența unui avocat ales, s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care inculpata a indicat modalitatea și condițiile de comitere a faptelor, (proces verbal și planșa fotografică, file 185-194). Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei C.P., la data de 26 mai 2013, au rezultat următoarele: - moartea victimei C.P.

a fost violentă; - ea s-a datorat asfixiei mecanice acute prin strangulare cu un laț moale; - la examenul extern și intern al cadavrului nu s-au constatat alte semne de violență; - prezența unor zone cu infiltrat hematie interstițial în mușchii gâtului indică caracterul vital al ștrangulării; - în lichidul din cavitatea toracică s-a determinat alcool în concentrație de 2,75 g%0, ce sugerează faptul că victima era în stare avansată de ebrietate; - starea de putrefacție gazoasă și prezența larvelor, în situația rămânerii victimei într-un mediu cu temperatura ridicată, sugerează un interval de circa o săptămână între deces și data efectuării autopsiei (raport de constatare medico-legală și planșa fotografică autopsie, file 68-70).

După sesizarea instanței, la termenul de judecată din data de 18 iulie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, în prezența apărătorului ales, inculpata G.E. a solicitat instanței ca în cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., având denumirea marginală Judecata în cazul recunoașterii vinovăției Astfel, inculpata a arătat că recunoaște în totalitate faptele, în modalitatea reținută în actul de sesizare, și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Instanța a procedat la audierea inculpatei în acest sens (fila 25 dosar fond) și, având în vedere poziția procesuală a acesteia, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen. întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă - dincolo de orice dubiu rezonabil - că fapta dedusă judecății în prezenta cauză există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, Tribunalul a admis cererea formulată de către aceasta. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează - dincolo de orice îndoială - cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Din întreg probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că, în drept,faptele inculpatei G.E. care, într-una din zilele din perioada 20-25 mai 2012, în locuința victimei C.P.

din str. F., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a ucis-o pe victimă, profitând de starea de neputință de a se apăra (în timpul somnului și aflată în stare de ebrietate), prin asfixie mecanică-ștrangulare cu un cablu/sugrumare/obstrucționarea căilor respiratorii, după care a târât victima în altă încăpere a locuinței și a tras peste aceasta un pat și, de asemenea, a sustras din locuința victimei cheile de acces, un telefon mobil și un televizor color - plasmă, bunuri în valoare de 325 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și furt în concurs real, prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 208 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Raportat la considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei G.E. la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege, pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății. La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpată, natura și importanța valorii sociale cărora li s-a adus atingere, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite (reduse cu o treime ca urmare a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.), datele ce caracterizează persoana inculpatei, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de gravitatea deosebită a infracțiunii comise, urmarea produsă, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, faptul că inculpata nu este la primul impact cu legea penală, fiind condamnată anterior și pentru săvârșirea altor infracțiuni de furt, tâlhărie, violare de domiciliu, dar și față comportamentul adoptat după săvârșirea faptei (ascunderea cadavrului, sustragerea - o lungă perioadă de timp - de la urmărirea penală, judecată și executarea pedepsei), instanța nu a orientat pedeapsa ce a fost aplicată nici spre minimul special prevăzut de lege, minim determinat ca urmare a reținerii cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., ci, dimpotrivă, a apreciat oportună aplicarea unei pedepse mai aspre, de 15 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și, respectiv, de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

Având în vedere situația de fapt și de drept anterior expusă, prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatei poate avea loc numai prin executarea efectivă a pedepsei ce i-a fost aplicată, și în în consecință, a dispus aplicarea - în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. - a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. La stabilirea pedepsei accesorii, instanța de fond a ținut seama - în principal - de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei, dar și împrejurările care caracterizează persoana acesteia. Totodată, în temeiul art. 65 C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Referitor la starea de arest a inculpatei G.F., prima instanță a constatat că aceasta a fost reținut la data de 18 aprilie 2012 pentru 24 de ore, iar prin Ordonanța nr. 289/P/2012 din data de 18 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de aceasta. Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 18 aprilie 2012 în Dosarul nr. 3033/121/2012 al Tribunalului Galați, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatei pentru o perioada de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 30/U din 18 aprilie 2012. La baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei au fost avute în vedere temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Pe parcursul procesului penal, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege. Față de considerentele mai sus arătate cu privire la individualizarea executării pedepsei, în temeiul art. 350 C. proc. pen., prima instanță a menținut starea de arest a inculpatei și, în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și durata arestului preventiv, de la data de 18 aprilie 2012 la zi. Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că, în cauză s-au constituit părți civile C.M.V. și C.G., fiii victimei, aceștia solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale, pentru suferința cauzată de pierderea suferită.

Au solicitat însă și obligarea inculpatei la plata și despăgubiri civile, după cum urmează: 325 euro, contravaloarea bunurilor sustrase (225 euro, contravaloarea televizorului și 100 euro, contravaloarea telefonului mobil - fila 87 dosar urm.pen.); - 7.000 lei, cheltuielile efectuate cu înmormântarea; - 1.300 euro, contravaloarea cheltuielilor de transport Spania - România, necesare întoarcerii în țară a părților civile, în vederea înhumării victimei; - 3.000 euro, reprezentând veniturile nerealizate în perioada respectivă, sumă de care ar fi beneficiat în cazul în care și-ar fi continuat activitatea prestată în străinătate. - 20.000 lei, contravaloarea bunurilor aflate în apartamentul victimei, distruse ca urmare a stării de putrefacție gazoasă în care a fost găsită victima.

La termenul de judecată din data de 17 septembrie 2013, întrebată fiind, inculpata G.E. a arătat că este de acord să achite parțial pretențiile părților civile constituite în cauză, la nivelul cheltuielilor dovedite, date fiind și posibilitățile materiale limitate de care aceasta dispune. În acest context, în temeiul art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 1381 și urm. C. civ., constatând îndeplinite condițiile specifice răspunderii civile delictuale și luând act de principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă formulată de părțile civile, inculpata fiind de acord cu achitarea parțială a daunelor (potrivit dispozițiilor art. 16l C. proc. pen., „în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în limita recunoașterii"), instanța de fond a dispus obligarea inculpatei la plata în parte de despăgubiri materiale și morale către părțile civile legal constituite în cauză.

În vederea stabilirii cuantumului daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere suferința psihică produsă fiilor victimei, gravitatea, importanța și consecințele negative ale acestui prejudiciu moral, valoarea nepatrimonială lezată, însemnătatea pe care o are pentru părțile civile pierderea tatălui. La aprecierea unui cuantum just și echitabil, s-a luat în considerare, de asemenea, pe lângă suprimarea vieții tatălui lor și starea avansată de putrefacție gazoasă în care a fost găsită victima, impactul extrem de puternic asupra sistemului senzorial al părților civile, efectele traumatizante asupra psihicului acestora, efecte produse de percepțiile vizuale și olfactive.

Față de toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că suma de 225.000 lei, cu titlu de daune morale, răspunde atât criteriului gravității prejudiciului, cât și criteriului echității, că acest cuantum este de natură să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului. În privința daunelor materiale solicitate, prima instanță a luat în considerare înscrisurile depuse la filele 92-96 din dosarul de urmărire penală, care dovedesc suportarea de către părțile civile a cheltuielilor de înmormântare, notorietatea costului ridicat al acestui ceremonial, contravaloarea televizorului sustras și nerecuperat, prezența părților civile în România, în vederea organizării funeraliilor, ceea ce justifică acoperirea cheltuielilor necesare deplasării Spania-România, însă și acordul inculpatei în sensul achitării prejudiciului, în limita resurselor materiale de care dispune.

Toate aceste elemente au îndreptățit prima instanță să aprecieze că suma de 11.440 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului material cauzat (cheltuieli înmormântare - 7.000 lei, transport - 3.440 lei pentru 2 persoane și contravaloarea televizorului - 1.000 lei, echivalentul în lei). Tribunalul a dispus restituirea către părțile civile C.M.V. și C.G. a telefonului mobil ridicat la data de 07 august 2012 de la martora A.D., întrucât primează repararea în natură a pagubei, astfel că nu se mai impune acordarea sumei de 100 euro, precizată în constituirea de parte civilă Pretențiile civile în cuantum de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse, au fost apreciate ca nefondate, nefiind îndeplinită condiția referitoare la existența raportului de cauzalitate între fapta de omor și prejudiciul reclamat.

întrucât părțile civile nu au formulat plângere prealabilă și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, cu consecința netrimiterii în judecată a inculpatei și pentru această infracțiune, instanța a constatat că, în privința acestor pretenții nu este antrenată răspunderea civilă delictuală. În privința sumei de 3.000 euro, reprezentând veniturile nerealizate în perioada respectivă, sumă de care părțile civile ar fi beneficiat în cazul în care și-ar fi continuat activitatea prestată în străinătate, s-a constatat că nu există la dosar nicio dovadă a faptului că fiii victimei ar realiza în Spania venituri constate, iar în caz afirmativ nici cuantumul acestora, nu rezultă în ce perioadă au absentat de la muncă, motiv pentru care daunele solicitate cu acest titlu au fost apreciate ca vădit nefondate.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Galați. Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata G.E., părțile civile C.G. și C.M.V. Inculpata G.E. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie. Prin apelul promovat, inculpata a solicitat reducerea pedepselor prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.

Astfel, inculpata a solicitat să se rețină că a recunoscut și regretat comiterea faptelor și că nu are antecedente penale. Părțile civile C.G. și C.M.V. au declarat apel la data de 11 octombrie 2013. Prin motivele de apel depuse la data de 02 decembrie 2013, părțile civile au solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunea de omor calificat. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, curtea de apel a constatat că prima instanță a realizat un examen complet și amănunțit al materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborat cu declarația acesteia dată în faza cercetării judecătorești urmare a incidenței dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., reținând în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatei G.E.

Probatoriile administrate în cauză, analizate și detaliate de prima instanță, în privința cărora nu au intervenit modificări cu ocazia soluționării cauzei în apel confirmă împrejurările că faptele există în materialitatea lor, sunt prevăzute de legea penală (încadrate la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv art. 208 alin. (1) C. pen.) și au fost comise cu vinovăție de inculpată.' Astfel, s-a reținut că soluția de condamnare a inculpatei pentru cele două infracțiuni deduse judecății este legală, neexistând aspecte care să atragă respingerea cererii vizând judecarea conform art. 320 1 C. proc. pen. cu consecința vreuneia din soluțiile reglementate de art. 10 lit. a)-e) C. proc.

pen. Cu privire la situația de fapt, curtea de apel a reținut împrejurarea că într-una din zilele din perioada 20-25 mai 2012, pe fondul consumului de alcool, inculpata a ucis-o pe victima C.P., profitând de starea de neputință de a se apăra (în timpul somnului și aflată în stare de ebrietate) prin asfixie mecanică -ștrangulare cu un cablu, obstrucționarea căilor respiratorii. Ulterior, inculpata a târât corpul victimei în altă cameră a locuinței, a așezat peste aceasta un pat și a sustras din locuință cheile de acces, un telefon mobil și un televizor color-plasmă, bunuri în valoare de 325 euro. S-a apreciat că prima instanță a realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatei, respectând dispozițiile art. 72 C. pen.

Astfel, pedepsele de 15 ani închisoare (pentru infracțiunea de omor calificat), respectiv 1 an închisoare (pentru infracțiunea de furt), stabilite ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. pen., apar ca legale și temeinice. Așa fiind, s-a apreciat că reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen. nu constituie o obligativitate pentru instanța de judecată, iar aplicarea acestor dispoziții legale se realizează prin raportare la celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. În speță, aspectele favorabile inculpatei, precum recunoașterea și regretarea faptei comise, lipsa antecedentelor penale (s-a împlinit termenul de reabilitare pentru condamnările anterioare). intră în contradicție cu celelalte criterii de individualizare.

În acest sens au fost avute în vedere gravitatea faptelor comise, și în special gravitatea ridicată a faptei de omor calificat, modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum au fost descrise mai sus, urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege și în special atingerea adusă vieții persoanei. Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, inculpata a profitat de neputința victimei de a se apăra, exercitând actele violente în timp ce aceasta dormea și, mai mult, se afla în stare de ebrietate (gradul de alcoolemie fiind de 2,75 gr %o). Curtea de apel a constatat că atitudinea sinceră a inculpatei a fost valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., neexistând alte aspecte care să atragă incidența dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.). Prin raportare și la dispozițiile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatei se pot realiza în condiții optime prin executarea efectivă a pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanță, respectiv 15 ani și 2 luni închisoare (impunându-se față de situația de fapt și de dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. aplicarea unui spor de 2 luni la pedeapsa cea mai grea). Cu privire la latura civilă, curtea a constatat că aceasta a fost soluționată corect, având în vedere actele aflate la dosar. Cu privire la apelurile părților civile C.G.

și C.M.V., s-a constatat că acestea au fost declarate la data de 11 octombrie 2013, în condițiile în care comunicarea hotărârii s-a realizat la data de 26 septembrie 2013. În acest context s-a reținut că la declararea apelurilor, părțile civile au depășit termenul de 10 zile reglementat de art. 363 alin. (1), (3) C. proc. pen., situație ce atrage tardivitatea acestora. Drept urmare, prin Decizia penală nr. 307/A din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.E. și ca tardive apelurile declarate de părțile civile C.G. și C.M.V. Având în vedere soluția pronunțată pe fondul cauzei, față de împrejurarea că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., s-a menține această măsură preventivă conform art. 383 alin. (1) 1 și art. 350 C. proc. pen. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 24 mai 2013 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus Obligarea inculpatei și a părților civile C.G. și C.M.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în apel. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat C.C.) s-a dispus a fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata G.E., fără a expune motivele de recurs. Examinând recursul formulat de inculpata G.E., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

La data de 23 aprilie 2014 A.N.P. - Penitenciarul de Femei Târgșor, locul de deținere al inculpatei, prin adresa din 18 aprilie 2014 a comunicat instanței de judecată că inculpata G.E. a decedat la data de 15 aprilie 2014, fiind anexat în copie certificatul de deces din 17 aprilie 2014 (fila 39 dosar). Astfel, înalta Curte constată că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, decesul inculpatei G.E. a survenit la data del5 aprilie 2014. Or, potrivit dispozițiilor art. 17 raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acțiunea penală nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit decesul suspectului sau al inculpatului, această împrejurare reprezentând o piedică definitivă în ceea ce privește continuarea procesului penal, dat fiind faptul că răspunderea penală este personală.

Prin urmare, constatând incidența dispozițiilor menționate anterior, Înalta Curte va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei G.E., întrucât la data de 15 aprilie 2014 a intervenit decesul acesteia. În ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile în caz de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii decesului inculpatei, Înalta Curte reține următoarele: Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale consacră în art. 3 principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, cu excepțiile prevăzute de lege.

Dispozițiile legale care interesează în prezenta speță și care prevăd excepții de la regula anterior enunțată se regăsesc în art. 12. alin. (1), care statuează că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Din modul de formulare - „ se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs" și nu „ se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi" - se observă că sfera de aplicare a legii vechi este restrânsă doar la prevederile art. 385 1 -385 19 C. proc. pen. anterior.

Sub toate celelalte aspecte care exced acestor reglementări, cum ar fi procedura de citare, cazurile de asistență juridică obligatorie, modalitatea de soluționare a acțiunii penale și civile, noile dispoziții procedurale sunt de imediată aplicare. Prin urmare, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 25 C. proc. pen. în vigoare care statuează asupra modalității de rezolvare a acțiunii civile în procesul penal sunt, conform art. 3 din Legea nr. 255/2013, de imediată aplicare. Potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii decesului inculpatului, dar și în alte situații expres prevăzute de lege, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) va admite recursul declarat de inculpata G.E. împotriva Deciziei penale nr. 307/A din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa în totalitate, sentința penală nr. 392 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului Galați, secția penală, și decizia penală atacată și în baza art. 17 raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei G.E. ca urmare a intervenirii decesului acesteia. În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă. Totodată, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata G.E. împotriva Deciziei penale nr. 307/A din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în totalitate, sentința penală nr. 392 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului Galați, secția penală, și decizia penală atacată. În baza art. 17 raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei G.E. ca urmare a intervenirii decesului acesteia. În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2014.