ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 875/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția Tribunalului București Prin Sentința civilă nr. 3772 din 21 mai 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a dispus declinarea soluționării cauzei privind reclamanții V.D.A.P.A., G.C.C.A., C.G.M.V. și S.S.

în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 a București în favoarea Curții de Apel București, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere valoarea impozitului în legătură cu care reclamantele au formulat pretențiile în cauză, respectiv cererea de restituire a sumei de 1.331.220 RON, reprezentând impozit nedatorat aferent unor venituri obținute din transferul dreptului de proprietate asupra unor părți sociale, cerere în privința căreia a solicitat să se constate refuzul nejustificat de soluționare și obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ fiscal în speță.

2. Soluția Curții de Apel București Prin Sentința nr. 2766 din 17 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, în speță, nu există un act administrativ fiscal emis care să constate taxe, impozite, datorii și accesorii, iar petenta urmărește emiterea unui act fiscal printr-o acțiune neevaluabilă în bani, astfel încât competența se stabilește în raport de criteriul poziției/rangului organului care nu a emis actul.

În speță, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București este organul care trebuia să emită respectivul act și, prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 3. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Obiectul cererii de chemare în judecată vizează refuzul autorității pârâte privind soluționarea cererii reclamanților de restituire a sumei de 1.331.220 RON, reprezentând impozit nedatorat aferent unor venituri obținute din transferul dreptului de proprietate asupra unor părți sociale, respectiv obligarea pârâtei să soluționeze cererea și să emită actul administrativ-fiscal.

Procedura de restituire a unor sume pretins nedatorate este reglementată de dispozițiile art. 117 și urm. C. proc. fisc., modificat și completat, fiind finalizată prin emiterea unui act administrativ fiscal. În conformitate cu prevederile art. 205 alin. (2) și art. 206 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, are dreptul de a introduce contestație în fața organului fiscal și ulterior de a se plânge în instanță și persoana care se consideră lezată în drepturile sale de absența/lipsa unui act administrativ fiscal sau de refuzul nejustificat de emitere a unui astfel de act.

Prin urmare, în cauză se pune în discuție refuzul autorității pârâte de a emite un act care vizează "taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei". Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Actul administrativ fiscal este o specie a actului administrativ.

Înalta Curte reține că prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă s-au adus modificări dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Deci, potrivit Legii nr. 554/2004 pentru stabilirea competenței materiale în ceea ce privește a procesele referitoare la acte administrativ-fiscale care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, incident este criteriul valoric.

Cum în speță s-a solicitat emiterea unui act administrativ fiscal pentru suma de 1.331.220 RON, reprezentând impozit pretins nedatorat, valoarea situându-se peste 1.000.000 RON, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. În consecință, revine competența de soluționare a cauzei Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Această soluție se impune și în vederea unei soluționări unitare a cauzei referitoare la solicitarea reclamantei care vizează un impozit de peste 1.000.000 RON, în ipoteza în care procedura de restituire va fi finalizată prin emiterea unui act administrativ care ar putea fi supus cenzurii de legalitate a instanței de contencios administrativ.

De altfel, în acest sens, este și jurisprudența Înaltei Curți - secția contencios administrativ și fiscal (exemplu: Deciziile nr. 1920/2014 și nr. 7776/2013). În altă ordine, referirea reclamanților la opiniile doctrinare, menționate în fața instanțelor de fond vizează o altă ipoteză, diferită de cea din cauza de față. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele V.D.A.P.A., G.C.C.A., C.G.M.V. și S.S. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2015. Procesat de GGC - AZ