ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5401/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de

6 aprilie 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul J. Prahova, prin P.C.J. Prahova, a

solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

Notei de constatare nr. CA-20460 din 16 martie 2012 emisă de D.C.V.U.F.C. din

cadrul M.D.R.T., până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității

actului administrativ mai sus menționat.

Prin Sentința civilă nr. 2879 din 2

mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamant și a dispus suspendarea

executării Notei de constatare nr. CA – 20460 din 16 martie 2012 emisă de D.C.V.U.F.C.

din cadrul M.D.R.T., până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Nota de constatare contestată a

fost stabilită o corecție de 75 % din valoarea contractului de finanțare nr. 319

din 02 iunie 2009 pentru realizarea proiectului cod SIMS 1129 „Reabilitarea DJ

101G Tătărani (DJ101D) – Brazi-Tinosu-Sirna-Habud-Crivățu (DN 1A) km. 0 + 000 –

km. 24 + 020, județul Prahova, km. 24 + 0,20 – km. 30 + 120, județul

Dâmbovița”, beneficiar al contractului fiind U.A.T.J. Prahova.

Corecția de 75 % a fost aplicată, după

ce anterior, prin Nota de constatare nr. CA-59929 din 08 august 2011, a fost

stabilită o corecție de 25 %, ajungându-se astfel la o corecție de 100 % din

valoarea contractului de finanțare.

Pentru aplicarea corecțiilor de mai

sus, pârâtul a avut în vedere faptul că, în urma verificării realizate în

temeiul O.U.G. nr. 66/2011, a constatat că reclamantul, cu ocazia derulării

procedurii de atribuire a contractului nr. 15205 din 23 octombrie 2009 pentru

achiziționarea de lucrări, nu a respectat decizia C.N.S.C. nr. 4072/2C2/4523,4543

din data de 19 august 2009.

Reclamantul a invocat atât prevederile

pct. 1.7 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, precum și recomandarea A.A. (Curtea

de Conturi) din Raportul de audit cu nr. 51648/ AP din 22 decembrie 2011.

În raport cu prevederile art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 50 alin. (8) și (9) din O.U.G. nr. 66/2011,

instanța a reținut că pentru a fi dispusă măsura de suspendare a executării,

trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

- reclamantul să fi formulat plângere

prealabilă;

- să existe un caz bine justificat;

- măsura suspendării să fie necesară

pentru prevenirea unei pagube iminente;

- să se fi achitat o cauțiune în

cuantumul stabilit de instanță de până la 20 % din cuantumul sumei contestate.

În cauză, reclamantul a formulat

plângere prealabilă, înregistrată la pârât sub nr. 25054 din 02 aprilie 2012,

și a achitat cauțiunea de 5 % din suma contestată, cauțiune stabilită de

instanță în temeiul art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011, dovadă fiind

recipisa de consemnare nr. 3156617/1 din 20 aprilie 2012 emisă de C.E.C. Bank –

Agenția Victoria.

În ceea ce privește condiția cazului

bine justificat, Curtea de apel a reținut că este îndeplinită această condiție,

având în vedere că, în baza acelorași nereguli constatate, și anume

nerespectarea de către reclamant în cadrul procedurii de atribuire a contractului

de execuție de lucrări a deciziei C.N.S.C. nr. 4072/2C2/4523,4543 din data de

19 august 2009, pârâtul a emis două note de constatare, prin prima notă

dispunând o corecție de 25 % din valoarea contractului de finanțare, iar prin

cea de-a doua (nota de constare a cărei suspendare se solicită prin cererea de

față) a dispus o corecție pentru încă 75 % din valoarea contractului.

Singurul element suplimentar prezentat

în cea de-a doua notă de constatare se referă la raportul de audit al Curții de

Conturi nr. 51648/ A din 22 decembrie 2011 care a considerat, în baza

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, că respectiva

cheltuială este neeligibilă și trebuie recuperată în proporție de 100 %. Acest

raport de audit constată, însă, aceeași neregulă avută în vedere de pârât la

emiterea primei note de constatare, astfel că nu a adus elemente noi cu privire

la situația de fapt prezentată în prima notă de constatare.

În condițiile în care, pârâtul, pentru

aceeași faptă, a aplicat o altă corecție financiară în sarcina reclamantului,

Curtea de apel a apreciat că această împrejurare este de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prima instanță a mai reținut că

temeiul de drept în baza căruia pârâtul a emis cea de-a doua notă de constatare

este același cu cel menționat în prima notă de constatare, și anume pct. 1.7

din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, în care sunt prevăzute corecțiile/reducerile

financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri

europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora în caz de

nerespectare a reglementărilor privind achizițiile.

Potrivit acestei dispoziții se aplică

o corecție de 25 % din valoarea contractului pentru cazurile în care anumiți

potențiali ofertanți au fost împiedicați să participe la o procedură de

atribuire din cauza unor criterii restrictive stabilite în documentația de

atribuire. Textul prevede că se poate aplica și o corecție de 100 % în cele mai

grave cazuri, unde există o intenție de a exclude în mod deliberat anumiți

ofertanți.

În nota de constatare nr. CA – 20460

din 16 martie 2012, pârâtul, deși invocă pct. 1.7 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011,

nu reține că ar exista o intenție a reclamantului de a exclude în mod deliberat

anumiți ofertanți, ci precizează că a aplicat această corecție întrucât era

obligată să respecte recomandările Autorității de Audit, motiv pentru care

Curtea de apel a reținut că aplicarea, în aceste condiții, a unei corecții de

100 % din valoare contractului, reprezintă o altă împrejurare de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În ceea ce privește condiția

prevenirii unei pagube iminente, Curtea de apel a reținut că este îndeplinită,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere

cuantumul foarte ridicat al sumei stabilite în sarcina reclamantului, respectiv

15.382.171,57 lei, a cărei executare va conduce la perturbarea previzibilă

gravă a funcționării autorității reclamante, determinată de imposibilitatea

furnizării unor servicii publice de calitate, a plății creditelor contractate

de reclamant pentru realizarea unor investiții de interes județean și

continuării celorlalte investiții derulate de reclamant.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de apel a declarat recurs pârâtul M.D.R.T., în temeiul art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C.proC. civ., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul-pârât expune circumstanțele

cauzei, împrejurările de fapt și dispozițiile legale incidente care

fundamentează legalitatea și temeinicia actului ce formează obiectul cererii de

suspendare a executării.

În esență, recurentul-pârât susține că

instanța de fond în mod greșit a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât argumentele invocate de reclamant

nu reprezintă motive temeinice de natură a crea o îndoială serioasă în privința

legalității actului, iar analiza modului în care a fost aplicată corecția

finanaciară de 100 %, respectiv a gravității abaterii sîvârșite prin intenția

de a exclude deliberat anumiți ofertanți este un atribut al instanței învestite

cu acțiunea în anulare.

Cu referire la condiția privind prevenirea

unei pagube iminente, recurentul-pârât susține că instanța nu a motivat

îndeplinirea acestei cerințe, iar reclamanta nu a făcut dovada în acest sens.

II. Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție

Examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs formulate în raport cu art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate

în continuare.

În sensul celor expuse anterior,

reclamantul a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu

o cerere de suspendare a executării Notei de constatare emisă de pârât, prin

care a fost stabilită o corecție de 75 % din valoarea contractului de finanțare

nr. 319 din 02 iunie 2009 pentru realizarea proiectului cod SIMS 1129, valoarea

creanței bugetare rezultate din aplicarea corecției financiare fiind de

15.382.171,57 lei.

Suspendarea executării actului

administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată de art. 14 din Legea nr.

554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția

juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul

administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de

către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură

temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai

dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de

starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei

pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze,

fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză

sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept

prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între

interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească

și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția

pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat aceasta

sunt la adăpost de orice critică, curtea de apel apreciind corect că motivele

de nelegalitate invocate de reclamant sub aspectul cazului bine justificat pot

fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului.

Înalta Curte constată că, în referire

la cerința cazului bine justificat, întemeiat prima instanță, fără a antama

fondul cauzei, ci doar analizând aparența dreptului, a reținut că aplicarea

unei duble corecții financiare pentru aceeași faptă și în condițiile în care nu

au fost relevate elemente noi, reprezintă împrejurări care, în limitele

procedurii reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt de natură a

crea o îndoială serioasă aptă să răstoarne prezumția de legalitate a actului

administrativ.

În condițiile în care s-a reținut

existența unei serioase îndoieli cu privire la legalitatea actului

administrativ și în considerarea cuantumului considerabil al sumei ce ar trebui

să fie executată (15.382.171,57 lei), constituie argumente care fundamentează

îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente, în

sensul art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

întrucât executarea ar putea conduce la perturbarea previzibilă gravă a

funcționării autorității publice reclamante, decurgând din imposibilitatea

furnizării unor servicii publice de calitate, a plății creditelor contractate

pentru realizarea unor investiții de interes județean și continuării

investițiilor aflate în curs de derulare.

2.Temeiul legal al soluției instanței

de recurs

Având în vedere considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul,

ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.D.R.T. împotriva Sentinței civile nr. 2879 din 2 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 decembrie 2012.