ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată și hotărârea

instanței de fond.

Prin

acțiunea civilă promovată și înregistrată la data de 11 februarie 2013 pe rolul

Judecătoriei Constanța sub nr. 4093/212/2013, reclamanta SC T.M.N. SA a

solicitat obligarea pârâtei SC S.I. SRL la plata contravalorii lipsei de

folosință a terenului aferent imobilului H.S. din Eforie Nord.

La data de 14 mai

2013, pârâta SC S.I. SRL, prin Note de ședință a invocat excepția de

nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 20

septembrie 1999 emis de Autoritatea Națională pentru Turism din cadrul

Ministerului Turismului.

Judecătoria

Constanța, prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2013, a dispus în

baza disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 sesizarea instanței de contencios

administrativ din cadrul Tribunalului Constanța cu soluționarea excepției de

nelegalitate.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal, la data de 16 iulie 2013 sub nr. x/2013, iar prin

încheierea de ședință din data de 20 august 2013, Tribunalul Constanța a admis

excepția necompetenței sale materiale și a dispus soluționarea cauzei în

favoarea Curții de Apel Constanța.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 26 august 2013 sub

nr. x/2013.

Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 277/CA din 11 septembrie 2013 a admis excepția inadmisibilității,

invocată din oficiu și a respins excepția de nelegalitate a actului

administrativ - Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 20

septembrie 1999 emis de Autoritatea Națională pentru Turism invocată de

reclamanta SC S.I. SRL ca inadmisibilă.

A reținut, în esență,

că excepția de nelegalitate invocată vizează Certificatul de atestare a

dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Națională

pentru Turism din cadrul Ministerului Turismului, act administrativ cu caracter

individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și în raport

cu jurisprudența trasată de instanța supremă, pentru situația dedusă judecății

disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 sunt înlăturate, nefiind aplicabile, astfel

încât pârâta nu are la dispoziție calea excepției de nelegalitate pentru a

înlătura aplicarea actului administrativ contestat.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S.I. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor

dispoziții "Art. 4 - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea

de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi

de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi

atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care

instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de

contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când

excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.

(2) Instanța de

contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședința

publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de

nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în

vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin

raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului

administrativ.

(3) Soluția instanței

de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen

de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 11 octombrie 2013, iar recursul a fost înregistrat

la data de 25 octombrie 2013, prin poștă, potrivit plicului aflat la dosar,

depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textele legale sus

citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".

Cum în cauză,

recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui, se va

constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC S.I. SRL împotriva Sentinței civile nr. 277/CA din 11

septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 decembrie 2014.

Procesat de GGC - CL