ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin acțiunea civilă promovată și înregistrată la data de 11 februarie 2013 pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 4093/212/2013, reclamanta SC T.M.N. SA a solicitat obligarea pârâtei SC S.I. SRL la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului aferent imobilului H.S. din Eforie Nord. La data de 14 mai 2013, pârâta SC S.I. SRL, prin Note de ședință a invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Națională pentru Turism din cadrul Ministerului Turismului.

Judecătoria Constanța, prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2013, a dispus în baza disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 sesizarea instanței de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Constanța cu soluționarea excepției de nelegalitate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 iulie 2013 sub nr. x/2013, iar prin încheierea de ședință din data de 20 august 2013, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 26 august 2013 sub nr. x/2013.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 277/CA din 11 septembrie 2013 a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și a respins excepția de nelegalitate a actului administrativ - Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Națională pentru Turism invocată de reclamanta SC S.I. SRL ca inadmisibilă. A reținut, în esență, că excepția de nelegalitate invocată vizează Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Națională pentru Turism din cadrul Ministerului Turismului, act administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și în raport cu jurisprudența trasată de instanța supremă, pentru situația dedusă judecății disp.

art. 4 din Legea nr. 554/2004 sunt înlăturate, nefiind aplicabile, astfel încât pârâta nu are la dispoziție calea excepției de nelegalitate pentru a înlătura aplicarea actului administrativ contestat. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestor dispoziții "Art. 4 - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale. (2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședința publică, cu citarea părților și a emitentului.

În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. (3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 11 octombrie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 25 octombrie 2013, prin poștă, potrivit plicului aflat la dosar, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei". Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL împotriva Sentinței civile nr. 277/CA din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2014. Procesat de GGC - CL