ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

declarate de inculpații C.E. și M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din

data de 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 57 din 04 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr.

1717.1/112/2009, au fost condamnați inculpații:

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), și 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit.

"a)", art. 76 lit. "a)", art. 53 pct. 2 lit. "a)"

și art. 64 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II - a, lit.

"b)" și "c)" C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării

pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin

Sentința penală nr. 1579 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria

Bistrița în Dosarul nr. 2836/190/2009, s-a descontopit pedeapsa rezultantă și

repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.

290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.

290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an și 2 luni

închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual,

prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 1 an și 2 luni

închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual,

prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare

pentru participație improprie la uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C.

pen., rap. la art. 291 C. pen.;

- 1 an și 1 lună

închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev.

de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- 1 an închisoare

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.

290 alin. (1) C. pen.;

- 1 an și 2 luni

închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual,

prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare

pentru participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 31

alin. (2) C. pen., rap. la art. 291 C. pen;

- înlătură sporul de

pedeapsă de 4 luni închisoare aplicat.

Potrivit

dispozițiilor art. 33 lit. "a)" C. pen., s-a constatat că faptele

pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1579/2010 a

Judecătoriei Bistrița au fost comise în condițiile concursului real de

infracțiuni cu fapta dedusă judecății în prezenta cauză astfel încât, în baza

dispozițiilor art. 34 lit. "b)" C. pen. s-a dispus contopirea tuturor

acestor pedepse de 1 an închisoare (5 pedepse); 1 an și 1 lună închisoare (1

pedeapsă); 1 an și 2 luni închisoare (3 pedepse) și 6 ani închisoare, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II-a, lit.

"b)" și "c)" C. pen., sporită cu 6 luni închisoare, astfel

încât în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

"a)" teza a II-a lit. "b)" și "c)" C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 rap. la art. 64 lit. "a)" teza a II-a, lit. "b)" și

"c)" C. pen.

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit.

"a)", art. 76 lit. "a)", art. 53 pct. 2 lit. "a)"

și art. 64 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit "a)" teza a II-a, lit. "b)" și

"c)" C. pen.

Conform dispozițiilor

art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.

1475/2 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr.

11385/190/2009.

Potrivit

dispozițiilor art. 33 lit. "a)" C. pen., s-a constatat că fapta

pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărârea anterior menționată a

fost comisă în condițiile concursului real de infracțiuni cu fapta dedusă

judecății în prezenta cauză astfel încât, în baza dispozițiilor art. 34 lit.

"b)" C. pen., dispune contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea

mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

"a)" teza a II-a, lit. "b)" și "c)" C. pen.

S-a făcut aplic, art.

71 și 64 lit. "a)" teza a II-a lit. "b)" și "c)"

C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. s-a dispus obligarea solidară a

inculpaților la plata despăgubirilor civile către părțile civile, astfel;

- SC I.L.I. SA

București - 340.161 lei;

- SC C.E.I.L. SA

București (fostă F.L. SA) - 220.731,15 lei;

- M.F.G.I. SA

Cluj-Napoca - 351.084 lei;

- V.L.R.I. SA

București - 54.124,77 lei

Au fost obligați

inculpații la plata a câte 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în

favoarea statului, din care câte 1.000 lei pentru faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că inculpatul M.A.M. a deținut calitatea de

asociat și administrator al SC T.P. SRL Bistrița, de la înființarea acesteia

(noiembrie 1994) și până în luna iunie 2007 când, prin Sentința comercială nr.

277 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a dispus deschiderea

procedurii insolvenței. Inițial, societatea comercială în cauză avea ca

principal obiect de activitate fabricarea și comercializarea produselor

zaharoase însă, în cursul anului 2005 la obiectul principal de activitate au

fost adăugate și construcții de clădiri și lucrări de geniu, precum și alte

activități în domeniul construcțiilor.

În cursul anului 2002

inculpatul M.A.M. a preluat, prin cesiune, de la foștii asociați SC F.I. SRL,

modificare ce a fost operată la Oficiul Registrul Comerțului Bistrița-Năsăud la

data de 15 aprilie 2002 la solicitarea inculpatului, ocazie cu care s-a

înregistrat și schimbarea sediului social al firmei la domiciliul acestuia.

La data de 11

februarie 2004 inculpatul C.E. a fost cooptat în această societate comercială

în calitate de administrator și asociat pentru ca, la data de 7 februarie 2005

cei doi inculpați să cesioneze părțile sociale către M.P. - soția inculpatului

M.A.M. - aceasta devenind asociat unic și administrator al SC F.I. SRL Bistrița

(adresa din 23 ianuarie 2009 a Oficiului Registrului Comerțului

Bistrița-Năsăud).

Inculpatul C.E. a

fost angajat al SC T.P. SRL Bistrița în calitate de contabil-șef și respectiv

director economic, în perioada mai 2000 - mai 2007.

Pe de altă parte,

inculpatul C.E. a deținut și calitatea de asociat unic al SC C.G. SRL Bistrița,

de la înființare - iunie 2003 - până la cesionarea părților sociale (noiembrie

2007), societatea având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata,

nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun.

Începând cu anul 2003

cei doi inculpați au căutat să identifice modalitățile posibile de finanțare a

activității SC T.P. SRL Bistrița. Cunoscând condițiile în care societățile de

leasing acordă finanțare pentru utilaje noi, inculpații au convenit să

procedeze la încheierea unor contracte de leasing având ca obiect

achiziționarea unor utilaje de producție pretins noi ( care în realitate însă

erau de producție veche și se aflau deja în patrimoniul firmei), utilaje

furnizate aparent de SC C.G. SRL Bistrița, achitate pretinsului furnizor de

firma de leasing și recepționate de utilizatorul SC T.P. SRL Bistrița.

În realizarea

intenției lor, cei doi inculpați au contactat societățile de leasing financiar

ce vor fi indicate în cele ce urmează, prezentându-se administrator și

respectiv contabil șef/director economic al SC T.P. SRL Bistrița, solicitând

finanțare în sistem leasing pentru achiziționarea unor utilaje noi de la

furnizorul SC C.G. SRL.

Inculpații au indus

în eroare societățile de leasing cu privire la proveniența utilajelor în cauză

și la vechimea acestora dar și cu privire la reprezentantul furnizorului SC

C.G. SRL.

În concret,

inculpații au ascuns calitatea de administrator al SC C.G. SRL a inculpatului

C.E. - acesta fiind prezentat doar în calitatea sa de contabil-șef/director

economic al SC T.P. SRL - prezentând ca administrator al furnizorului o

persoană fictivă, cu numele de D.M.

Ulterior perfectării

contractelor de leasing societățile de leasing virau în contul

"furnizorului" SC C.G. SRL contravaloarea utilajelor contractate,

devenind proprietare ale acestora, SC T.P. SRL dobândind calitatea de

utilizator al utilajelor.

După încasarea

contravalorii utilajelor în cauză, inculpatul C.E. vira din contul SC C.G. SRL

în contul SC T.P. SRL cea mai mare parte a banilor încasați cu titlu de preț,

dovedindu-se, odată în plus, că operațiunile de leasing financiar aveau drept

scop real creditarea "utilizatorului" SC T.P. SRL și nu achiziția de

utilaje.

În urma încheierii

contractelor de leasing utilizatorul avea obligația de a achita ratele lunare,

ceea ce a și făcut la început, o perioadă de timp. Cum însă activitatea de

construcții în care se lansase începând cu anul 2005 nu a adus veniturile

scontate, SC T.P. SRL a înregistrat restanțe la plata ratelor, iar în anul 2007

s-a declanșat procedura insolvenței iar în final, cea a falimentului.

În procedura

insolvenței s-a procedat la inventarierea patrimoniului debitoarei SC T.P. SRL

și la expertizarea utilajelor ce se aflau în patrimoniul acesteia, ocazie cu

care s-a constatat că utilajele în cauză erau vechi, cu ani de fabricație 1985

- 1990 (și nu 2004 - 2005, cum fuseseră prezentate societăților de leasing),

având durata de viață depășită, marea lor majoritate nefiind funcționale

deoarece erau descompletate.

SC C.G. SRL nu a

desfășurat o reală activitate comercială, aspect reflectat de împrejurarea că

cea mai mare parte a facturilor emise de aceasta vizează furnizarea de utilaje

ce au făcut obiectul contractelor de leasing încheiate de SC T.P. SRL iar alte

câteva facturi privesc operațiuni nereale, acestea făcând obiectul unui alt

dosar de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,

dar și de situația rulajului conturilor acestei societăți comerciale care nu

relevă efectuarea unor tranzacții comerciale.

Prin hotărârea de

condamnare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit

dispozițiilor art. 81 și 82 C. pen.

Această hotărâre a

rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, la data de 20 decembrie 2010.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel în termen legal ambii inculpați, criticând soluția

primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului

său, inculpatul C.E. a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea faptei

pentru care a fost trimis în judecată, întrucât din actele de la dosar a

rezultat existenta unor raporturi comerciale reale și nu fictive, iar bunurile

ce au făcut obiectul contractelor au intrat efectiv în folosința societății

comerciale, neexistând nicio probă că inculpatul ar fi încercat în vreun fel

inducerea în eroare a părților vătămate.

În motivarea apelului

său, inculpatul M.A.M. a arătat la rândul său că, în speță nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, acesta fiind de

bună-credință la încheierea contractelor de leasing și neurmărind inducerea în

eroare a părților vătămate. Mai mult decât atât, în perioada 2004 - 2006, firma

inculpatului era într-o creștere economică ceea ce l-a determinat pe acesta să

încerce o retehnologizare și achiziționare a unor utilaje specifice activității

desfășurate de către acesta. Ce este important de reținut este faptul că la

încheierea fiecărui contract de leasing reprezentanții firmei de leasing s-au

deplasat la fața locului și au efectuat toate verificările necesare iar ratele

de leasing au fost plătite cu regularitate până în cursul anului 2007, când

societatea acestuia a intrat în faliment, ceea ce a determinat în fapt

încetarea plăților, dar utilajele se aflau în continuare în stare de

funcționare, nefiind reale susținerile referitoare la faptul că acestea ar fi

fost deteriorate aduse la stadiul de fier vechi.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de apel invocate a actelor și lucrărilor

dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea a reținut

următoarele:

Instanța de fond a

stabilit o stare de fapt corectă, conformă realității, bazată pe un probatoriu

vast, legal administrat.

Astfel, coroborând

probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și nemijlocit de către

instanța de fond, Curtea a constatat pe deplin dovedită vinovăția celor doi

inculpați care, în perioada 2003 - 2005 în baza unei înțelegeri prealabile au

indus în eroare reprezentanții a patru societăți de leasing (inculpatul C. în calitatea

sa de administrator a SC C.G. SRL Bistrița), ascunzând calitatea de

administrator a acestui inculpat prin indicarea unor nume fictive ca având

această funcție și emițând în fals facturi "proforma" și facturi

fiscale, acte ce au stat la baza întocmirii contractelor de leasing cu firma SC

T.P. SRL Bistrița (firmă administrată de inculpatul M.) și care atestau nereal

că utilajele ce făceau obiectul contractului erau noi, având în consecință

prețuri supraevaluate, cauzând astfel un prejudiciu estimat la 966.100,92 lei.

Pe de altă parte, în

sarcina inculpatului M. s-a reținut că, în înțelegere cu inculpatul C. a indus

în eroare societățile de leasing prin prezentarea intenției sale de a

achiziționa în sistem de leasing utilaje de producție deși în realitate urmărea

doar să obțină o formă de creditare a firmei sale. În vederea obținerii sumei

amintite, acesta a prezentat facturi proforma nereale și a încheiat contracte

de leasing, fără ca în realitate operațiunea de livrare să aibă loc, cu

consecința producerii prejudiciului patrimonial arătat.

Cu privire la primul

motiv de apel invocat de ambii apelanți referitor la faptul că acele contracte

de leasing au fost încheiate cu bună-credință și au fost puse în executare, s-a

apreciat că în mod corect instanța de fond a constatat fictivitatea

operațiunilor de furnizare a utilajelor și intențiile reale ale celor doi

inculpați.

Coroborând probele

administrate în cauză s-a constatat că, fictivitatea operațiunilor de furnizare

a utilajelor în discuție de către SC C.G. SRL, utilaje ce au făcut obiectul

contractelor de leasing încheiate între utilizatorul SC T.P. SRL și societățile

de leasing financiar este relevată și de rulajele conturilor deținute de SC

C.G. SRL la Banca T. Bistrița și B - G.S.G. SA Bistrița, coroborate cu cele ale

SC T.P. SRL deținute la E.B. (actuala L.B.) Bistrița și la B. G.S.G. SA

Bistrița și ale SC F.I. SRL, care relevă virarea sumelor de bani încasate de

"furnizorul" SC C.G. SRL de la societățile de leasing pentru utilaje,

în contul SC T.P. SRL; de împrejurarea că utilajele pretins achiziționate în

sistem leasing existau în patrimoniul firmei aparținând inculpatului M.A.M.; de

lipsa corespondenței între utilajele ce au făcut obiectul contractelor de

leasing și cele identificate cu ocazia inventarierii activelor SC T.P. SRL

efectuată de lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii insolvenței.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor, s-a reținut că instanța de fond a

ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de

pericol social extrem de ridicat al faptelor comise ce se reflectă din modul și

mijloacele de acțiune, în înțelegerea prealabilă în baza căreia au acționat cei

doi inculpați, în urmarea gravă produsă, persoanele inculpaților, faptul că inculpatul

C. s-a sustras de la cercetarea judecătorească iar conduita inculpatului M. a

fost parțial nesinceră.

Prin Decizia penală

nr. 75/A din 18 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a

respins apelurile inculpaților, hotărâre ce a fost atacată de către inculpații

C.E. și M.A.M., solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii inculpații au declarat recurs.

Examinând cauza în

temeiul art. 385

6

alin. (1), (2) C. proc. pen. astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Prioritar se constată

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum

au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 având în vedere data pronunțării

deciziei recurate respectiv 18 aprilie 2013, ulterioară intrării în vigoare a

legii mai sus amintită.

Inculpatul C.E. a

motivat recursul înăuntrul termenului prevăzut de art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen., iar cu privire la inculpatul M.A.M. se constată că acesta nu

a depus motive de recurs, în termen.

Sancțiunea

nerespectării termenului de 5 zile menționat expres de legiuitor pentru

motivarea recursului este prevăzută în art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen. constă în luarea în considerarea de către instanța de recurs

numai a cazurilor de recurs care, potrivit art. 385

9

alin. (3) se

iau în considerarea din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului reglementat

că a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Criticile formulate

trebuie analizate din perspectiva cazului de casare expres invocate de

apărători și anume art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Invocările de către

recurenți a nevinovăției cu privire la comiterea infracțiunilor de înșelăciune

nu constituie o critică care poate fi încadrată în cazurile de casare invocate.

Examinarea cauzei din

perspectiva acestui caz de casare de către Înalta Curte nu se mai poate face

decât cu privire la chestiuni de drept și nu la chestiuni de fapt.

Modificarea situației

de fapt în recurs nu mai este posibilă decât ca urmare a constatării unor

nelegalități care ar putea influența valabilitatea mijloacelor de probă și care

ar determina înlăturarea acestora și reevaluarea elementelor faptice.

În speță, aceste

aspecte nu au fost invocate și nici nu pot fi constatate.

Așa cum rezultă din

actele și lucrările dosarului, desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea

dispozițiilor procedurale, atât la instanța de fond cât și instanța de apel,

aspecte evidențiate de întregul material probator și de analiza apărărilor

inculpaților și a probelor administrate.

În concluzie se

constată că stabilirea situației de fapt s-a realizat cu respectarea

dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., iar instanța de recurs nu este îndrituită

să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, așa încât trebuie să

aibă în vedere această situație de fapt pe care nu o poate schimba.

Chiar dacă s-ar

accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul M.A.M. se

circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la

examinarea lor nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele prev.

de art. 385

10

alin. (1), (2) C. proc. pen. care condiționează

analiza respectivelor critici de motivarea în scris a recursului cu cel puțin 5

zile înaintea primului termen de judecată.

În final, constatând

că motivele de recurs nu se încadrează nici în celelalte cazuri de casare ce

pot fi avute în vedere din oficiu.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile inculpaților

C.E. și M.A.M. ca fiind nefondate și îi va obliga pe aceștia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E. și M.A.M. împotriva

Deciziei penale nr. 75/A din data de 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - NN