ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2014

Asupra recursurilor declarate de inculpații C.E. și M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din data de 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 57 din 04 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 1717.1/112/2009, au fost condamnați inculpații: 1. M.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), și 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. "a)", art. 76 lit. "a)", art. 53 pct. 2 lit. "a)" și art. 64 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II - a, lit. "b)" și "c)" C. pen.

În baza dispozițiilor art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1579 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 2836/190/2009, s-a descontopit pedeapsa rezultantă și repune pedepsele în individualitatea lor, astfel: - 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.; - 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 1 an și 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 1 an și 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 1 an închisoare pentru participație improprie la uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 291 C. pen.; - 1 an și 1 lună închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.; - 1 an și 2 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap.

la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 1 an închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 291 C. pen; - înlătură sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare aplicat. Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. "a)" C. pen., s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1579/2010 a Judecătoriei Bistrița au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni cu fapta dedusă judecății în prezenta cauză astfel încât, în baza dispozițiilor art. 34 lit. "b)" C. pen.

s-a dispus contopirea tuturor acestor pedepse de 1 an închisoare (5 pedepse); 1 an și 1 lună închisoare (1 pedeapsă); 1 an și 2 luni închisoare (3 pedepse) și 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II-a, lit. "b)" și "c)" C. pen., sporită cu 6 luni închisoare, astfel încât în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II-a lit. "b)" și "c)" C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. "a)" teza a II-a, lit. "b)" și "c)" C. pen. 2. C.E., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. "a)", art. 76 lit. "a)", art. 53 pct. 2 lit. "a)" și art. 64 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit "a)" teza a II-a, lit. "b)" și "c)" C. pen. Conform dispozițiilor art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1475/2 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 11385/190/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. "a)" C. pen., s-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărârea anterior menționată a fost comisă în condițiile concursului real de infracțiuni cu fapta dedusă judecății în prezenta cauză astfel încât, în baza dispozițiilor art. 34 lit. "b)" C. pen., dispune contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II-a, lit. "b)" și "c)" C. pen. S-a făcut aplic, art. 71 și 64 lit. "a)" teza a II-a lit. "b)" și "c)" C. pen. În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. s-a dispus obligarea solidară a inculpaților la plata despăgubirilor civile către părțile civile, astfel; - SC I.L.I.

SA București - 340.161 lei; - SC C.E.I.L. SA București (fostă F.L. SA) - 220.731,15 lei; - M.F.G.I. SA Cluj-Napoca - 351.084 lei; - V.L.R.I. SA București - 54.124,77 lei Au fost obligați inculpații la plata a câte 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 1.000 lei pentru faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul M.A.M. a deținut calitatea de asociat și administrator al SC T.P. SRL Bistrița, de la înființarea acesteia (noiembrie 1994) și până în luna iunie 2007 când, prin Sentința comercială nr. 277 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței.

Inițial, societatea comercială în cauză avea ca principal obiect de activitate fabricarea și comercializarea produselor zaharoase însă, în cursul anului 2005 la obiectul principal de activitate au fost adăugate și construcții de clădiri și lucrări de geniu, precum și alte activități în domeniul construcțiilor. În cursul anului 2002 inculpatul M.A.M. a preluat, prin cesiune, de la foștii asociați SC F.I. SRL, modificare ce a fost operată la Oficiul Registrul Comerțului Bistrița-Năsăud la data de 15 aprilie 2002 la solicitarea inculpatului, ocazie cu care s-a înregistrat și schimbarea sediului social al firmei la domiciliul acestuia. La data de 11 februarie 2004 inculpatul C.E. a fost cooptat în această societate comercială în calitate de administrator și asociat pentru ca, la data de 7 februarie 2005 cei doi inculpați să cesioneze părțile sociale către M.P.

- soția inculpatului M.A.M. - aceasta devenind asociat unic și administrator al SC F.I. SRL Bistrița (adresa din 23 ianuarie 2009 a Oficiului Registrului Comerțului Bistrița-Năsăud). Inculpatul C.E. a fost angajat al SC T.P. SRL Bistrița în calitate de contabil-șef și respectiv director economic, în perioada mai 2000 - mai 2007. Pe de altă parte, inculpatul C.E. a deținut și calitatea de asociat unic al SC C.G. SRL Bistrița, de la înființare - iunie 2003 - până la cesionarea părților sociale (noiembrie 2007), societatea având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata, nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun. Începând cu anul 2003 cei doi inculpați au căutat să identifice modalitățile posibile de finanțare a activității SC T.P.

SRL Bistrița. Cunoscând condițiile în care societățile de leasing acordă finanțare pentru utilaje noi, inculpații au convenit să procedeze la încheierea unor contracte de leasing având ca obiect achiziționarea unor utilaje de producție pretins noi ( care în realitate însă erau de producție veche și se aflau deja în patrimoniul firmei), utilaje furnizate aparent de SC C.G. SRL Bistrița, achitate pretinsului furnizor de firma de leasing și recepționate de utilizatorul SC T.P. SRL Bistrița. În realizarea intenției lor, cei doi inculpați au contactat societățile de leasing financiar ce vor fi indicate în cele ce urmează, prezentându-se administrator și respectiv contabil șef/director economic al SC T.P.

SRL Bistrița, solicitând finanțare în sistem leasing pentru achiziționarea unor utilaje noi de la furnizorul SC C.G. SRL. Inculpații au indus în eroare societățile de leasing cu privire la proveniența utilajelor în cauză și la vechimea acestora dar și cu privire la reprezentantul furnizorului SC C.G. SRL. În concret, inculpații au ascuns calitatea de administrator al SC C.G. SRL a inculpatului C.E. - acesta fiind prezentat doar în calitatea sa de contabil-șef/director economic al SC T.P. SRL - prezentând ca administrator al furnizorului o persoană fictivă, cu numele de D.M. Ulterior perfectării contractelor de leasing societățile de leasing virau în contul "furnizorului" SC C.G. SRL contravaloarea utilajelor contractate, devenind proprietare ale acestora, SC T.P.

SRL dobândind calitatea de utilizator al utilajelor. După încasarea contravalorii utilajelor în cauză, inculpatul C.E. vira din contul SC C.G. SRL în contul SC T.P. SRL cea mai mare parte a banilor încasați cu titlu de preț, dovedindu-se, odată în plus, că operațiunile de leasing financiar aveau drept scop real creditarea "utilizatorului" SC T.P. SRL și nu achiziția de utilaje. În urma încheierii contractelor de leasing utilizatorul avea obligația de a achita ratele lunare, ceea ce a și făcut la început, o perioadă de timp. Cum însă activitatea de construcții în care se lansase începând cu anul 2005 nu a adus veniturile scontate, SC T.P. SRL a înregistrat restanțe la plata ratelor, iar în anul 2007 s-a declanșat procedura insolvenței iar în final, cea a falimentului.

În procedura insolvenței s-a procedat la inventarierea patrimoniului debitoarei SC T.P. SRL și la expertizarea utilajelor ce se aflau în patrimoniul acesteia, ocazie cu care s-a constatat că utilajele în cauză erau vechi, cu ani de fabricație 1985 - 1990 (și nu 2004 - 2005, cum fuseseră prezentate societăților de leasing), având durata de viață depășită, marea lor majoritate nefiind funcționale deoarece erau descompletate. SC C.G. SRL nu a desfășurat o reală activitate comercială, aspect reflectat de împrejurarea că cea mai mare parte a facturilor emise de aceasta vizează furnizarea de utilaje ce au făcut obiectul contractelor de leasing încheiate de SC T.P. SRL iar alte câteva facturi privesc operațiuni nereale, acestea făcând obiectul unui alt dosar de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, dar și de situația rulajului conturilor acestei societăți comerciale care nu relevă efectuarea unor tranzacții comerciale.

Prin hotărârea de condamnare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 81 și 82 C. pen. Această hotărâre a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, la data de 20 decembrie 2010. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal ambii inculpați, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală. În motivarea apelului său, inculpatul C.E. a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, întrucât din actele de la dosar a rezultat existenta unor raporturi comerciale reale și nu fictive, iar bunurile ce au făcut obiectul contractelor au intrat efectiv în folosința societății comerciale, neexistând nicio probă că inculpatul ar fi încercat în vreun fel inducerea în eroare a părților vătămate.

În motivarea apelului său, inculpatul M.A.M. a arătat la rândul său că, în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, acesta fiind de bună-credință la încheierea contractelor de leasing și neurmărind inducerea în eroare a părților vătămate. Mai mult decât atât, în perioada 2004 - 2006, firma inculpatului era într-o creștere economică ceea ce l-a determinat pe acesta să încerce o retehnologizare și achiziționare a unor utilaje specifice activității desfășurate de către acesta.

Ce este important de reținut este faptul că la încheierea fiecărui contract de leasing reprezentanții firmei de leasing s-au deplasat la fața locului și au efectuat toate verificările necesare iar ratele de leasing au fost plătite cu regularitate până în cursul anului 2007, când societatea acestuia a intrat în faliment, ceea ce a determinat în fapt încetarea plăților, dar utilajele se aflau în continuare în stare de funcționare, nefiind reale susținerile referitoare la faptul că acestea ar fi fost deteriorate aduse la stadiul de fier vechi. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea a reținut următoarele: Instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, conformă realității, bazată pe un probatoriu vast, legal administrat.

Astfel, coroborând probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și nemijlocit de către instanța de fond, Curtea a constatat pe deplin dovedită vinovăția celor doi inculpați care, în perioada 2003 - 2005 în baza unei înțelegeri prealabile au indus în eroare reprezentanții a patru societăți de leasing (inculpatul C. în calitatea sa de administrator a SC C.G. SRL Bistrița), ascunzând calitatea de administrator a acestui inculpat prin indicarea unor nume fictive ca având această funcție și emițând în fals facturi "proforma" și facturi fiscale, acte ce au stat la baza întocmirii contractelor de leasing cu firma SC T.P. SRL Bistrița (firmă administrată de inculpatul M.) și care atestau nereal că utilajele ce făceau obiectul contractului erau noi, având în consecință prețuri supraevaluate, cauzând astfel un prejudiciu estimat la 966.100,92 lei.

Pe de altă parte, în sarcina inculpatului M. s-a reținut că, în înțelegere cu inculpatul C. a indus în eroare societățile de leasing prin prezentarea intenției sale de a achiziționa în sistem de leasing utilaje de producție deși în realitate urmărea doar să obțină o formă de creditare a firmei sale. În vederea obținerii sumei amintite, acesta a prezentat facturi proforma nereale și a încheiat contracte de leasing, fără ca în realitate operațiunea de livrare să aibă loc, cu consecința producerii prejudiciului patrimonial arătat. Cu privire la primul motiv de apel invocat de ambii apelanți referitor la faptul că acele contracte de leasing au fost încheiate cu bună-credință și au fost puse în executare, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a constatat fictivitatea operațiunilor de furnizare a utilajelor și intențiile reale ale celor doi inculpați.

Coroborând probele administrate în cauză s-a constatat că, fictivitatea operațiunilor de furnizare a utilajelor în discuție de către SC C.G. SRL, utilaje ce au făcut obiectul contractelor de leasing încheiate între utilizatorul SC T.P. SRL și societățile de leasing financiar este relevată și de rulajele conturilor deținute de SC C.G. SRL la Banca T. Bistrița și B - G.S.G. SA Bistrița, coroborate cu cele ale SC T.P. SRL deținute la E.B. (actuala L.B.) Bistrița și la B. G.S.G. SA Bistrița și ale SC F.I. SRL, care relevă virarea sumelor de bani încasate de "furnizorul" SC C.G. SRL de la societățile de leasing pentru utilaje, în contul SC T.P. SRL; de împrejurarea că utilajele pretins achiziționate în sistem leasing existau în patrimoniul firmei aparținând inculpatului M.A.M.; de lipsa corespondenței între utilajele ce au făcut obiectul contractelor de leasing și cele identificate cu ocazia inventarierii activelor SC T.P.

SRL efectuată de lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii insolvenței. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, s-a reținut că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise ce se reflectă din modul și mijloacele de acțiune, în înțelegerea prealabilă în baza căreia au acționat cei doi inculpați, în urmarea gravă produsă, persoanele inculpaților, faptul că inculpatul C. s-a sustras de la cercetarea judecătorească iar conduita inculpatului M. a fost parțial nesinceră. Prin Decizia penală nr. 75/A din 18 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins apelurile inculpaților, hotărâre ce a fost atacată de către inculpații C.E.

și M.A.M., solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1), (2) C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prioritar se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 având în vedere data pronunțării deciziei recurate respectiv 18 aprilie 2013, ulterioară intrării în vigoare a legii mai sus amintită. Inculpatul C.E. a motivat recursul înăuntrul termenului prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., iar cu privire la inculpatul M.A.M. se constată că acesta nu a depus motive de recurs, în termen. Sancțiunea nerespectării termenului de 5 zile menționat expres de legiuitor pentru motivarea recursului este prevăzută în art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. constă în luarea în considerarea de către instanța de recurs numai a cazurilor de recurs care, potrivit art. 385 9 alin. (3) se iau în considerarea din oficiu. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului reglementat că a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Criticile formulate trebuie analizate din perspectiva cazului de casare expres invocate de apărători și anume art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. Invocările de către recurenți a nevinovăției cu privire la comiterea infracțiunilor de înșelăciune nu constituie o critică care poate fi încadrată în cazurile de casare invocate. Examinarea cauzei din perspectiva acestui caz de casare de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept și nu la chestiuni de fapt. Modificarea situației de fapt în recurs nu mai este posibilă decât ca urmare a constatării unor nelegalități care ar putea influența valabilitatea mijloacelor de probă și care ar determina înlăturarea acestora și reevaluarea elementelor faptice.

În speță, aceste aspecte nu au fost invocate și nici nu pot fi constatate. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea dispozițiilor procedurale, atât la instanța de fond cât și instanța de apel, aspecte evidențiate de întregul material probator și de analiza apărărilor inculpaților și a probelor administrate. În concluzie se constată că stabilirea situației de fapt s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., iar instanța de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, așa încât trebuie să aibă în vedere această situație de fapt pe care nu o poate schimba. Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul M.A.M.

se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la examinarea lor nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele prev. de art. 385 10 alin. (1), (2) C. proc. pen. care condiționează analiza respectivelor critici de motivarea în scris a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În final, constatând că motivele de recurs nu se încadrează nici în celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile inculpaților C.E. și M.A.M. ca fiind nefondate și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.E. și M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din data de 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2014. Procesat de GGC - NN