ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2993/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2993/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra recursului reține
următoarele:
Prin sentința
penală nr. 44 din data de 3 mai 2010 a Tribunalului Bistrița-
Năsăud s-a dispus condamnarea
inculpatului O.V., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.
De art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b), c) C. pen. (acesta din urmă vizând
interzicerea drepturilor de a ocupa funcții de administrator în societăți
comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora precum și funcții
care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al
societăților comerciale), pentru
săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de
art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit.
a), 76 lit. a) C. pen.; 2 luni închisoare pentru
comiterea infracțiunii
de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.
S-a constatat că infracțiunile au fost
săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin.
(1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să
execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b) și c) (acesta din urmă
vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți
comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și funcții
care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al
societăților comerciale) C. pen.
S-a făcut aplic, art. 71 rap. la art. 64
lit. a) teza a II a, b), c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a
ocupa funcții de administrator în societăți comerciale, funcții în organele de
conducere ale acestora, precum și funcții care presupun activități și atribuții
specifice celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.
II. A fost condamnată inculpata P.M.S.
(Ț., înainte de desfacerea căsătoriei) la 3 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b), c) (aceasta
din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în
societăți comerciale, funcții în organele de conducere ale acestora, precum și
funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator
al societăților comerciale) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 C.
pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit. a)
C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri
sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit.
e) C. pen.
S-a constatat că infracțiunile au fost
comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele
stabilite și
s-a dispus
ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a, b), c) (acesta
din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în
societăți comerciale, funcții în organe de conducere ale acestora, precum și
funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator
al societății comerciale) C. pen.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64
lit. a) teza a II a, b) și c) (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de
a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale în organe de conducere
ale acestora precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice
celei de administrator al societăților comerciale) C. pen.
Conform art. 86 alin.
(1) și (2) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub
supraveghere.
Conform art. 86 alin. (1) C. pen. s-a
stabilit un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpata pe durata
termenului
de încercare,
să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, în prima lună
din fiecare trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Bistrița Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunțe, în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatei, conform art.
86
4
alin. (1) rap. la art. 83, 84 C. pen., asupra consecințelor
săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și asupra
neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la dispozițiile art. 86
4
alin. (2) C. pen. privind neîndeplinirea cu rea - credință a
obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță,
constând în revocarea suspendării
executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a
suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei închisorii.
III. A fost condamnat inculpatul M.D.P.,
la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a), 76 lit.
e) C. pen.
S-a făcut aplic,
art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) ( acesta din urmă
vizând interzicerea dreptului de a
ocupa funcții de administrator în societăți
comerciale,
funcții în organele de conducere ale acestora precum și funcții care
presupun
activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților
comerciale) C. pen.
Conform art. 81 C.
pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și
s-a stabilit potrivit art. 82 C. pen.
un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.
art. 83 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a
suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a
executării pedepsei închisorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la
art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.P. de sub
învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals
în
înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (fapta referitoare
la
Hotărârea nr. 388 din 02 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva, faptă
care nu există).
În temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen.
s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul restituirii către partea
civilă Ț.S.R.V.
de către inculpatul O.V. (în
calitate de administrator al SC "C.I.
" SRL Salva) a imobilului
teren în suprafață de 1300 mp, înscris în CF nr. 49383 al localității Arad, nr.
top. 4158/1/1/2 (imobil asupra căruia, în vederea recuperării prejudiciului, a
fost instituită în cursul urmăririi penale,
măsura sechestrului asigurător).
Au fost
obligați, în solidar, inculpații O.V. și P.M.S. să plătească părții vătămate și
civile Ț.S.R.V. despăgubiri civile în sumă totală de 1.172.920 lei sau
echivalentul în euro la data plății al
acestei
sume și s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate în
cauză de această parte civilă.
S-au respins pretențiile civile
formulate în cauză de partea civilă SC "M.C.G." SRL București.
S-a menținut
măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi
penale în vederea recuperării
prejudiciului prin Ordonanța din 10 iunie 2005, asupra celor două imobile
aparținând SC C.I. SRL Salva, respectiv imobilul situat în Arad, înscris în CF nr.
49383 de 1300 mp și imobilul înscris în CF 3638/b/P al comunei Salva din jud.
Bistrița Năsăud, de natură prestații.
S-a dispus anularea actelor false,
conf. art. 14, 170, 348 C. proc. pen.,
respectiv
a contractului de consultanță din 1 iulie 2002 încheiat la Năsăud și a
Hotărârii
nr. 1 din 14 mai 2004 a Adunării generale Extraordinare a Asociaților a SC M.S.D.
SRL Parva.
Conform art. 7, 21 lit. g) din Legea nr.
26/1990 s-a dispus efectuarea
cuvenitelor
înregistrări la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunalul
Bistrița
Năsăud (unde va fi comunicată hotărârea, la rămânerea ei definitivă),
precum și prelevarea de probe biologice de la
inculpatul O.V., conform
Legii nr. 76/2008.
A fost obligat
inculpatul M.D.P. să plătească părții civile
Ț.S.R.V. suma de 427 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Au fost obligați inculpații O.V. și P.M.S.,
să plătească fiecare, în favoarea părții civile Ț.S.R.V. câte 1277 lei cu titlu
de cheltuieli de judecată.
A fost obligat
inculpatul O.V. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpata P.M.S. să
plătească în favoarea statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare.
A fost obligat inculpatul M.D.P. să
plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare.
A fost obligată partea civilă T.S.R.V.,
să plătească în favoarea statului 200 lei cheltuieli judiciare ( urmare a
achitării inculpatului M.D.P. pentru una din faptele deduse judecății).
Pentru a pronunța această hotărâre
prima instanță a reținut, în esență, următoarea stare de fapt:
I. La data de 1 iulie 2002, SC M.C. SRL
avea sediul în
Arad, asociați fiind soții Ț.S.R.V.
și Ț.M.S.
, aceasta din urmă având și calitatea de administrator. Pe
parcursul soluționării cauzei, soții Ț. au divorțat, fosta soție purtând după
desfacerea căsătoriei numele de „P.". De asemenea, sediul societății a
fost
schimbat, în prezent fiind în București,
denumirea actuală a acesteia fiind SC
M.C.G. SRL
La aceeași dată,
SC C.I. SRL avea sediul în localitatea
Salva,
județul Bistrița-Năsăud, asociați fiind T.G., O.G.L. și inculpatul O.V., acesta
din urmă având și calitatea de administrator.
De asemenea, la
data de 1 iulie 2002, inculpatul M.D.P. și
partea vătămată Ț.S.R.V. erau asociați la SC M.
S.D. SRL Parva, partea vătămată deținând la
această societate 75% din părțile
sociale iar diferența asociatul său.
La vremea
respectivă, partea vătămată Ț.S.R.V. și
inculpata
P.M.S. (soți în acea perioadă) au fost în relație de prietenie deosebit de
strânsă cu inculpatul M.D.P. și familia acestuia, care a durat până în cursul
lunii iunie 2004. De asemenea, inculpatul O.V. era prieten cu partea vătămată Ț.S.R.V.
precum și cu inculpatul M.D.P., astfel că aceștia derulau împreună relații
comerciale prin intermediul societăților la care erau asociați sau
administratori.
Anterior datei
de 1 iulie 2002, inculpatul O.V. acorda consultanță
juridică societății la care erau asociați
soții Ț. Sub acest aspect este de
menționat
că în cursul anului 2000, inculpatul O.V. a încheiat cu partea vătămată Ț.S.R.V.
o convenție civilă de reprezentare în
instanță pentru suma de 5.000.000
lei vechi.
La data de 1 iulie 2002 între SC C.I. SRL
Salva, reprezentată de inculpatul O.V., în calitate de consultant, pe de o
parte,
și SC M.C. SRL, cu sediul în Arad la
acea vreme, reprezentată de Ț.S.R.V. și inculpata P.M.S. (atunci soți), în
calitate
de beneficiar, a fost încheiat contractul de consultanță din 1 iulie 2002. Potrivit
acestui contract, consultantul se obliga să asigure beneficiarului servicii de
consultanță, acesta din urmă obligându-se să plătească pentru serviciile
prestate suma de 240.000.000 lei vechi lunar.
Din probele
existente la dosar a rezultat că acest contract de consultanță a
fost încheiat de părțile contractante
la filiala din București a SC M.C.
SRL,
care la data de 1 iulie 2002 avea sediul în Arad, fiind prezenți inculpatul O.V.
și inculpatul M.D.P., fără a fi de față și
inculpata P.M.S.
În baza contractului de consultanță
încheiat de părți la filiala din București a SC M.C. SRL Arad, SC C.I. SRL
Salva reprezentată de inculpatul O.V. a emis factura fiscală din 30 septembrie
2002, în sumă de 720.000.000 lei vechi. Se factura astfel contravaloarea
„serviciilor prestate" de SC C.I. SRL Salva către SC M.C. SRL Arad,
aferente perioadei iulie-septembrie 2002. SC M.C. SRL Arad a achitat parțial
factura, rămânând neachitată suma de 240.000.000 lei vechi (f.41-46 voi. III
d.u.p.). Ulterior, consultantul SC C.I. SRL Salva nu a mai emis nicio altă
factură.
La data de 18
iunie 2004, SC C.I. SRL Salva, prin împuternicitul R.B. a înregistrat la Arhiva
Electronică de Garanții Reale Mobiliare, un alt contract de consultanță, din 1
iulie 2002, încheiat
la
Năsăud, între aceleași părți. Ulterior, prin încheierea din 24 iunie 2004 a
Judecătoriei Arad, pronunțată în dosarul
execuțional nr. 949/2004, a fost admisă
cererea formulată de SC C.I. SRL
Salva împotriva debitorilor garanți Ț.M.S. și Ț.S.R.V., încuviințându-se astfel
executarea silită a titlului executor constituit prin
Contractul de consultanță din 1 iulie 2002 - Contract de garanție reală
mobiliară (titlu executor conform Legii nr. 99/1999) asupra bunurilor
mobile,
imobile și conturilor debitorului
pentru suma de 17.280.000.000 lei vechi,
reprezentând 8.640.000.000 lei
vechi datorie principală și 8.640.000.000 lei
vechi
penalități, conform actului adițional la contract (f.245 vol. I d.u.p.).
În urma încuviințării executării
silite, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a trei imobile
proprietatea comună a foștilor soți Ț.M.S. și Ț.S.R.V., care figurau în
calitate de
debitori garanți, imobilele
fiind adjudecate (în urma vânzării la licitație) de
cumpărătoarea SC C.I.
SRL Salva, cu suma totală de 3.523.500.000 lei vechi (f.253,311 și 312 vol. I
d.u.p.). Cele trei imobile vândute la licitație și adjudecate de SC C.I. SRL
Salva, care
au fost în proprietatea
foștilor soți Ț. au fost: imobilul apartament situat
în Arad, în
suprafață de 160 mp; imobilul teren în suprafață de 10.000 mp. situat în Arad,
înscris în CF nr. 66058 nedefinitivă a loc. Arad cu nr. top 147.1509/7/2/1/1 și
imobilul teren în suprafață de 1.300 mp, situat în Arad, înscris în CF nr. 49383
al loc. Arad, nr. top 4158/1/1/2.
Ulterior, însă la scurt timp după
adjudecare, cumpărătoarea acestor imobile, respectiv SC C.I. SRL Salva a reușit
să vândă două dintre aceste imobile (apartamentul și terenul în suprafață de
10.000 mp), în prezent deținând doar terenul în suprafață de 1.300 mp asupra
căruia în cursul urmăririi penale a fost instituit sechestru asigurător.
În perioada ianuarie-februarie 2005,
partea vătămată Ț.S.R.V. a făcut demersuri pentru a actualiza garanțiile
bancare ale
societății la care era asociat,
în al cărei statut au intervenit modificări, în sensul
schimbării
denumirii și sediului social, aceasta devenind SC M.C.G. SRL București, ocazie
cu care a constatat că figurează la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare
ca debitor față de SC C.I.
SRL Salva, în baza
contractului de consultanță din 1 iulie 2002.
Solicitând să-i fie pus la dispoziție
acel contract de consultanță (cel înregistrat la Arhiva Electronică) partea
vătămată a constatat că este diferit de cel pe care l-a încheiat cu inculpatul O.V.,
atât sub aspectul locului încheierii, al scrisului cât și al clauzelor
contractului. Cu aceeași ocazie partea vătămată a constatat că acel contract
instituia garantarea executării lui cu universalitatea patrimoniului prezent și
viitor al societății beneficiare, pe care se angaja să nu-l diminueze, cât și
cu patrimoniul fiecărui asociat. De asemenea, partea vătămată a constatat că
acel contract înregistrat la Arhiva Electronică a Garanțiilor Mobiliare, a fost
depus și în vederea executării silite.
Având în vedere situația constatată
partea vătămată Ț.S.R.V. a formulat plângere penală și a prezentat în fotocopie
contractul real încheiat de părți, în care este consemnat că s-a perfectat la
Arad, declarând că este singurul semnat de părți și care nu conține condiții de
garantare a executării lui, atât de împovărătoare.
Pe baza a două
rapoarte de expertiză efectuate în faza de urmărire penală
de către Inspectoratul General al
Poliției Române, s-a constatat că, contractul de consultanță pus în executare
de inculpatul O.V. este un fals realizat prin înlocuirea primelor trei file ale
celui real (prezentat de partea vătămată
Ț.S.R.V.),
cu altele, conținând alte clauze, la care a fost
adăugată ultima filă a
contractului real, pe care sunt aplicate semnăturile și ștampila părților.
În raport de probatoriul administrat
în cauză, instanța de fond a constatat
că,
contractul de consultanță din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud este un fals,
conceput, redactat, stampilat și semnat de inculpata P.M.S. (aspect
de
care avea cunoștință inculpatul O.V.) la o dată apropiată de 18 iunie 2004 și
în niciun caz la 1 iulie 2002. în mod cert acest contract a fost falsificat
după separarea în fapt a foștilor soți Ț. și probabil după înlocuirea din
funcția de administrator la SC M.C. SRL Arad a inculpatei P.M.S.
Fapta săvârșită de inculpatul O.V., de
a folosi contractul de consultanță falsificat (1 iulie 2002, încheiat la
Năsăud) cunoscând că este fals, în sensul punerii lui în executare silită,
constituie infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C.
pen.
Fapta aceluiași inculpat de a induce
în eroare instanța de judecată și
executorii
judecătorești prin prezentarea ca real a contractului de consultanță
falsificat,
în scopul de a obține pentru sine un folos material prin executarea
silită și pricinuind astfel părții vătămate o
pagubă de 1.172.920 lei RON, sau
echivalentul în euro al acestei sume,
constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.
(1), (2) și (5) C. pen.
Fapta inculpatei Ț. (P.) M.S., de a
aplica ștampila SC M.C. SRL Arad și semnătura pe filele contractului de
consultanță din 1 iulie 2002, încheiat la Năsăud, despre care probele
administrate au stabilit că este fals, constituie infracțiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.
pen.
Fapta aceleiași inculpate de a ajuta,
cu intenție, pe inculpatul O.V.
, la
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, comisă în modalitatea descrisă
mai
sus, constituie infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev.
de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.
II. a) La data de 21 septembrie 1999,
partea vătămată Ț.S.R.V. l-a împuternicit pe inculpatul M.D.P., prin procură
specială, ca în numele său și pentru el să semneze toate actele privind
modificarea SC M.S.D. SRL Parva, la care erau asociați, cât și întreaga
problematică civilă și comercială pe care activitatea societății o presupune,
inclusiv modificări privind cesiunea parțială sau totală a părților
sale sociale, scop în care îl va putea reprezenta
în fața organelor enumerate în
procură (f.90-91 voi. IV dos. de urm. penală).
La SC M.S.D. SRL Parva situată într-o
zonă „defavorizată", care beneficia potrivit legislației în vigoare de
reduceri de impozite, partea vătămată Ț.S.R.V. deținea 75% din părțile sociale
iar inculpatul M.D.P. diferența de 25%.
Inculpatul M.D.P.
a întocmit Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie
2002 în care a consemnat că împreună cu asociatul său,
partea vătămată
Ț.R.V. au hotărât, la
sediul SC M.S.D. SRL Parva, restrângerea activității principale a societății la
una singură.
Prin actul de acuzare se reține că
această hotărâre a fost semnată de inculpatul M.D.P. atât în numele său cât și
în dreptul numelui
asociatului său, partea
vătămată Ț.S.R.V., pentru care a
efectuat o semnătură care încearcă să o
imite pe cea a părții vătămate (f.31 voi. IV d.u.p.). În urma acestei hotărâri,
inculpatul M.D.P. a întocmit actul adițional de modificare și completare a
contractului și statutului societății, care ulterior a fost autentificat la
notar și înscris în registrul Comerțului, obținând în final un certificat de
înscriere de mențiuni (f.68-73 voi. IV d.u.p.).
Prin declarația dată în faza de
urmărire penală (f.8-9 voi. IV) inculpatul M.D.P. a recunoscut această faptă,
respectiv că a semnat
Hotărârea nr. 388 din 2
decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva și în locul
asociatului său, în
condițiile în care partea vătămată nu avea cunoștință despre această
împrejurare, bazându-se pe procura autentică care în opinia sa îi dădea acest
drept precum și pe dispozițiile art. 199 din Legea nr. 31/1990, modificată,
care impuneau restrângerea obiectului de activitate al societății comerciale.
Având în vedere poziția adoptată de inculpat, de recunoaștere a faptei,
procurorul nu a mai dispus efectuarea unei expertize grafologice sub acest
aspect.
După sesizarea
instanței, inculpatul M.D.P. a revenit asupra
declarației de la urmărirea penală și a susținut că
partea vătămată a semnat Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL
Parva, prin care a fost restrâns obiectul de activitate la „extracția și
prelucrarea pietrei calcaroase", justificându-și afirmația prin aceea că,
în perioada respectivă familia Ț. s-a aflat la Năsăud și au petrecut
sărbătorile de iarnă împreună.
Pe parcursul cercetării judecătorești
a fost efectuată o expertiză
grafologică
pentru a se stabili dacă semnătura de pe Hotărârea nr. 388 din 2 decembrie 2002
A.G.A. a SC M.S.D. SRL Parva, de la poziția „numele asociatului" Ț.S.R.V.
a fost executată de partea vătămată Ț.S.R.V.
Ca urmare, pe baza Raportului de
expertiză criminalistică din 9 septembrie 2008 întocmit de Institutul Național
de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize
Criminalistice Cluj s-a stabilit că semnătura în cauză a fost executată de
partea vătămată Ț.S.R.V. Concluzii similare, în sensul că semnătura de pe
Hotărârea AGA nr. 388 din 2 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva de la poziția
„numele
asociatului Ț.S.R.V." aparține
în realitate părții vătămate Ț.S.R.V. au fost formulate și prin Raportul de
expertiză
criminalistică din 20 septembrie 2009 întocmit de Institutul
Național de Expertize Criminalistice București (f.539-561).
Față de aceste probe științifice care
confirmă susținerile inculpatului
M.D.P.
referitoare la semnarea de către partea vătămată Ț.S.R.V.
a Hotărârii nr.
388 din 2 decembrie 2002 a SC M.S.D. SRL Parva instanța a constatat că această
faptă de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există în materialitatea
ei.
Ca urmare, pentru fapta descrisă mai
sus s-a dispus în baza art. 11 pct. 2
lit. a)
C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.D.P.
de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prev. de art. 290 C. pen.
b). La data de 14 mai 2004, inculpatul
M.D.P. a întocmit Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților nr. l
a SC M.
S.D. SRL Parva, în care a consemnat
nereal că au participat ambii asociați
(respectiv el și partea vătămată Ț.S.R.V.)
și au hotărât cesionarea în întregime a părților sociale către SC C.I. SRL Salva,
reprezentată de inculpatul O.V. și ceilalți coasociați, O.
L.G. și T.G. Aceeași hotărâre consemnează
retragerea
definitivă din societate a inculpatului M.D.P. și a părții
vătămate
Ț.S.R.V. și menționează că
„Asociatul Ț.S.R.V.
declară că a primit contravaloarea părților sociale
cesionate, respectiv a primit suma de 45.000.000 lei și nu are nici un fel de
pretenții financiare."
Hotărârea AGEA nr. 1 din 14 mai 2004
este semnată în dreptul numelui asociatului Ț.S.R.V. de către inculpatul M.D.P.,
în calitate de împuternicit. Ulterior, s-a întocmit actul adițional de
modificare și completare a actului constitutiv al SC M.S.D. SRL
Parva, iar inculpatul M.D.P. a solicitat
înscrierea mențiunilor la
Registrul Comerțului.
Prin încheierea nr.
2380 din 28 mai 2004 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis
cererea și a dispus înscrierea
mențiunilor în Registrul Comerțului, Oficiul
Registrului
Comerțului eliberând ulterior certificatul de înscriere de menținui.
Împotriva încheierii nr. 2380 din 28
mai 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, partea vătămată Ț.S.R.V. a declarat
recurs, invocând că asociatul său, inculpatul M.D.P., a folosit cu rea-credință
procura specială, care nu îl mandata să-l reprezinte în adunările
generale ale asociaților la care, de altfel, nici
nu a fost convocat.
Curtea de Apel
Cluj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și
Fiscal, prin Decizia civilă nr. 4594
din 30 iunie 2004 a respins recursul, argumentând că din punct de vedere formal
actele care au stat la baza încheierii pronunțate de judecătorul delegat sunt
suficiente și valabile, cenzurarea procurii speciale
depășind limitele controlului de legalitate al încheierii. Se mai
precizează în
cuprinsul deciziei, că în măsura în care actele ce au stat
la baza pronunțării încheierii, ar fi anulate, pe calea dreptului comun, acest
fapt va influența și înscrierile în Registrul Comerțului.
În urma acestei decizii, partea vătămată
Ț.S.R.V. a
formulat plângere penală
împotriva inculpatului M.D.P.
Din analiza
probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a reținut
vinovăția inculpatului M.D.P., în
drept fapta acestuia de a consemna în conținutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14
mai 2004 împrejurarea nereală a prezenței lui Ț.S.R.V. la adunarea generală, de
a semna
în locul acestuia și de a folosi
ulterior această hotărâre în vederea producerii de
consecințe juridice,
întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei sentințe au formulat
apel în termen legal inculpații M.D.P., P. (fostă Ț.) M.S., O.V. și părțile
civile Ț.S.R.V. și SC M.C.G. SRL București.
Prin decizia penală nr. 171/A/2010
Curtea de apel Cluj,
secția
penală și de minori a admis apelurile declarate de inculpații O.V. și P. (fostă
Ț.) M.S. împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 3 mai 2010 a
Tribunalului Bistrița Năsăud, desființând în parte sentința, cu privire la
cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.V. și modalitatea de executare și cu
privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile Ț.S.R.V.
Pronunțând o nouă hotărâre, în
limitele de mai sus, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului O.V. pentru
infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215
alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. de la 5
ani închisoare la 3 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
pe o durată de 2 ani.
Conform art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C.
pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare
stabilită pentru infracțiunea de uz de fals, urmând ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b), c) (acesta din urmă vizând
interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale,
funcții în organe de conducere ale
acestora,
precum și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de
administrator
al societății comerciale) C. pen.
Conform art. 86
1
C. pen.
s-a dispus suspendarea sub supraveghere a
executării
pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform
art.
86 C. pen.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen.
inculpatul O.V. a fost obligat pe durata termenului de încercare, să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de
Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, potrivit programului ce i se
va întocmi;
b) să anunțe, în prealabil orice
schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcere;
c) să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a
putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a
atras atenția inculpatului, conform art. 86 alin. (1) rap. la art. 83, 84 C.
pen., asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului
de încercare și asupra neexecutării obligațiilor civile, precum și referitor la
neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță,
constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pe durata termenului de încercare s-a
suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată de
instanța de fond, conform art. 71 alin. (5) C. pen.
În temeiul art. 14, 170, 348 C. proc. pen.
s-a dispus restabilirea situației
anterioare,
în sensul restituirii către partea civilă Ț.S.R.V.
de către inculpatul O.V.
(în calitate de administrator al SC C.I. SRL Salva) a cotei de V2 parte din
imobilul teren în suprafață de 1300
mp,
situat în Arad
.
Au fost obligați în solidar inculpații
O.V. și P.M.S. să plătească părții civile Ț.S.R.V. despăgubiri civile în sumă
totală de 586.460 lei sau echivalentul în euro la data plății al acestei sume.
Au fost
menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.
pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M.D.P. și de
părțile civile Ț.S.R.V. și SC M.C. SRL București împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva acestei decizii au formulat
recurs inculpații M.D.P.
, O.V. și P.M.S., recurs
ce a fost respins prin decizia
penală nr. 4241 din 13 decembrie 2011 a
înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin cererile
înregistrate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția
Penală, la datele de 28 decembrie 2011
și 11 ianuarie 2012, condamnații O.V., M.D.P. și P.S.M. au formulat contestație
în anulare împotriva deciziei nr. 4241 din 13 decembrie 2011, pronunțată de
înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală în dosarul nr. 932/112/2006.
În motivarea cererilor, contestatorii O.V.
și M.D.P. au invocat cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), b), c) și e) C.
proc. pen.; prin cererea de contestație în anulare formulată de către
apărătorul ales al contestatorilor condamnați M.D.P. și P.M.S. și
concluziile orale ale acestuia a fost invocat
cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen.
S-a argumentat, în
esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a
procesului penal, respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen.
(prescripția răspunderii penale) și că actul de sesizare a fost întocmit de un
organ de urmărire penală necompetent material, fiind lovit de nulitate
absolută.
Prin încheierea
de ședință din data de 03 aprilie 2012, înalta Curte a admis în
principiu contestațiile în anulare,
însă numai în ceea ce privește cazul prevăzut de dispozițiile de art. 386 lit. c)
C. proc. pen., în sensul omisiunii
instanței
de recurs de a se pronunța asupra unei cauze de încetare a procesului
penal,
respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Cu privire la cazurile prevăzute de art.
386 lit. a), b) și e) C. proc. pen. s-a constatat că acestea au fost formal
invocate de contestatorii O.V. și M.D.P., nefiind invocate și nici depuse
dovezi în susținerea lor, iar apărările vizând necompetența materială a
organului de urmărire penală nu se circumscrie cazurilor expres și limitativ
prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 2133 din 19
iunie 2012 înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare
formulată de contestatorul M.D.P. împotriva deciziei penale nr. 4241 din 13
decembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 932/112/2006.
A desființat
decizia penală contestată numai în ceea ce privește soluția de
respingere a recursului declarat de
inculpatul M.D.P.
A dispus rejudecarea recursului
inculpatului numai în ceea ce privește
soluția
pronunțată asupra infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.
de art. 290 alin. (1) C. pen. pentru care a fost condamnat.
Au fost respinse, ca nefondate,
contestațiile în anulare formulate de contestatorii O.V. și P.M.S. împotriva
aceleiași decizii penale.
Pentru a
pronunța această decizie înalta Curte a reținut următoarele:
Contestatorii condamnați M.D.P., O.V.
și P.M.S. au invocat faptul că, la data la care s-a soluționat recursul era
împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru
infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură
privată prev. de art. 290 și uz de
fals prev. de art. 291 C. pen. iar
instanța a omis să se pronunțe cu privire la această cauză de încetare a
procesului penal.
În raport de situația de fapt
stabilită de către instanțe și care a condus la condamnarea inculpaților O.V.
și P.M.S., înalta Curte a constatat neîntemeiate contestațiile în anulare, la
13 decembrie 2011 nefiind împlinit termenul de prescripție specială a
răspunderii penale prevăzut de
dispozițiile
art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen.
Astfel, în sarcina contestatoarei P.M.S.
s-a reținut că, la o dată apropiată datei de 18 iunie 2004, a falsificat
contractul de consultanță din 1 iulie 2002 și l-a încredințat spre folosire
inculpatului O.V., în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv în
vederea înregistrării în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și
executării silite.
Referitor la contestatorul condamnat O.V.,
acesta a folosit contractul de consultanță din 1 iulie 2002, încheiat la
Năsăud, cunoscând că este fals, în vederea punerii lui în executare silită,
executare ce a fost încuviințată de către Judecătoria Arad prin încheierea de
ședință din 24 iunie 2004. Anterior, la data de 18 iunie 2004 SC C.I. SRL a
înregistrat acest contract în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Față de limitele de pedeapsă prevăzute
pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals
(în varianta în care înscrisul falsificat este un înscris sub semnătură
privată), de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu amenda, înalta Curte a reținut
că termenul de prescripție specială a răspunderii penale este, conform art. 122
alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124 C. pen., de 7 ani și 6 luni, aceasta
începând să curgă, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen. de la data săvârșirii
infracțiunii.
În ceea ce privește infracțiunea de
fals în înscrisuri sub semnătură
privată,
s-a constatat că aceasta s-a consumat la data încredințării contractului
inculpatului
O.V., respectiv la data de 18 iunie 2004. Instanțele au stabilit că
falsificarea contractului de consultantă din 1 iulie 2002 s-a făcut anterior
datei de 18 iunie 2004, însă la 18 iunie 2004
actul falsificat, respectiv contractul de
consultanță din 1 iulie 2002,
s-a aflat în posesia lui O.V., SC C.I. SRL înregistrându-l în Arhiva
Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Ca atare, în cazul condamnatei P.M.S.
termenul de
prescripție specială a
răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 290
C. pen., de 7
ani și 6 luni, se împlinea la data de 17 decembrie 2011, deci ulterior
pronunțării decizie penale nr. 4241 din 13 decembrie 2011 a înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Infracțiunea de
uz de fals reținută în sarcina contestatorului O.V. a
fost comisă la data de 24 iunie 2004,
dată la care acesta a folosit contractul de consultanță falsificat în vederea
executării silite, astfel că termenul de prescripție în acest caz se împlinea
la 23 decembrie 2011, deci după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În ceea ce privește contestația în
anulare formulată de condamnatul M.D.P., înalta Curte a constatat că, în sarcina
acestuia s-a reținut că a consemnat în conținutul Hotărârii AGEA nr. 1 din 14
mai 2004 împrejurarea nereală a prezenței lui Ț.S.R.V. la adunarea generală și
semnat în locul acestuia, iar ulterior, la 28 mai
2004 a folosit această hotărâre în
vederea producerii de consecințe
juridice, respectiv înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului.
Ca atare, termenul de prescripție
specială a răspunderii penale pentru
infracțiunea
de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., de 7 ani
și 6 luni, calculat conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 124
C. pen., curgea de la data folosirii înscrisului falsificat, respectiv
de la 28 mai
2004, împlinindu-se la data de
27 noiembrie 2011, anterior soluționării recursului.
În aceste condiții, se constată că
instanța de recurs a omis să se pronunțe
cu
privire la o cauză de încetare a procesului penal pentru care existau probe la
dosar, astfel că, contestația în anulare este întemeiată, urmând a fi admisă.
Înalta Curte a reținut că nu există
motive care să conducă la rejudecarea ambelor fapte pentru care acesta a fost
trimis în judecată, astfel cum s-a solicitat de apărare.
Sub acest
aspect, s-a menționat faptul că, deși dispozițiile art. 392 alin. (1)
C. proc. pen. prevăd că, în urma admiterii
contestației în anulare, instanța de recurs desființează decizia a cărei
anulare se cere și procedează la rejudecarea recursului sau la rejudecarea
cauzei după casare, nu în toate situațiile reglementate de către dispozițiile art.
386 C. proc. pen. se poate ajunge la o verificare a întregii cauze. Astfel, în
cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) (cu
excepția
situației decesului sau radierea persoanei juridice) și d) C. proc. pen.,
rejudecarea
nu poate privi decât acele fapte pentru care se constată existența
unei cauze de încetare a procesului penal sau în
privința cărora există autoritate
de lucru judecat, acestea fiind
limitele în care instanța de recurs poate retracta hotărârea.
Procedând la
rejudecarea recursului,
în limitele stabilite prin decizia
penală nr. 2133 din 19 iunie 2012 prin
care s-a admis contestația în anulare, deci numai cu privire la infracțiunea de
fals în înscrisuri sub semnătură privată
prev.
de art. 290 C. pen. pentru care acesta a fost condamnat, înalta Curte reține
următoarele:
Deși cu ocazia dezbaterilor inculpatul
M.D.P. și-a susținut nevinovăția, solicitând, în principal, achitarea sa iar în
subsidiar încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de
prescripție specială a răspunderii penale, înalta Curte constată că nu poate
analiza decât teza subsidiară formulată de către apărare, dispozițiile art. 13 C.
proc. pen. care permit inculpatului să solicite continuarea procesului penal,
în vederea dovedirii nevinovăției nemaiputând fi invocate în cauză.
Astfel, spre deosebire de cazurile
prev. de art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen., când, la rejudecarea
recursului, în raport de cazurile de casare invocate, se poate analiza fondul
cauzei și pronunța orice soluție, o asemenea posibilitate nu există în ipoteza reglementată
de art. 386 lit. c) C. proc. pen., instanța putând dispune doar încetarea
procesului penal. Aceasta întrucât, deși
are
loc o rejudecare a recursului, limitele acestei rejudecări rămân circumscrise
cazului de contestație în anulare ce a condus la desființarea hotărârii
definitive,
respectiv omisiunea instanței de recurs de a se pronunța
asupra unei cauze de încetare a procesului penal.
În cauză, înalta Curte constată că, în
sarcina inculpatului M.D.P. se reține că a consemnat în conținutul Hotărârii
AGEA nr. 1 din 14 mai 2004
împrejurarea
nereală a prezenței lui Ț.S.R.V. la Adunarea generală și semnat în locul
acestuia, iar ulterior, la 28 mai 2004 a folosit această
hotărâre pentru
înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului.
Reținând ca dată a săvârșirii
infracțiunii data la care autorul falsului, inculpatul M.D.P., a folosit
înscrisul în vederea producerii de
consecințe
juridice, respectiv 28 mai 2004, față de limitele de pedeapsă stabilite
de
lege în cazul infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. (închisoare de la 3 luni
la 2 ani alternativ cu amenda),de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C.
pen., (conform cărora termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5
ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai
mare de un an, dar care nu depășește 5 ani), și ale art. 124 C. pen. privind
prescripția specială, având în vedere că pe tot parcursul termenului de 7 ani
și 6 luni nu a intervenit nicio cauză de suspendare a cursului prescripției,
înalta Curte constată că la 27 noiembrie 2011 termenul de prescripție specială
a răspunderii penale s-a împlinit.
În raport de aceste considerente, se
va admite recursul declarat de inculpatul M.D.P., se va casa în parte decizia
atacată și sentința penală nr. 44 din data de 3 mai 2010 pronunțată de
Tribunalul Bistrița Năsăud,
numai în ceea
ce-l privește pe inculpatul M.D.P., și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b)
raportat la art. 10 lit. g) teza a II a C. proc. pen.
se va dispune încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute
de art. 290 C. pen.
Vor fi menținute
celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate.
In raport de soluția pronunțată,
cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul
M.D.P. împotriva deciziei penale nr. 171 din data de 29 decembrie 2010 a Curții
de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează în parte decizia atacată și
sentința penală nr. 44 din data de 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud in dosarul nr. 932/112/2006, numai in ceea ce-l privește pe inculpatul M.D.P.,
și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b)
raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen. dispune încetarea
procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.
Menține
celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei atacate.
Cheltuielile de
judecată rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 25
septembrie 2012