ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1690/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Decizia nr. 25 din 10 martie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, apelul declarat de reclamantul A.C. împotriva Sentinței civile nr. 816/C din 29 august 2013 a Tribunalului Neamț a fost respins, iar în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 pct. IV lit. c) din Legea nr. 263/2010, a art. 22 lit. w) din H.G. nr. 257/2011 și a art. 118 din Legea nr. 263/2010, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și 47 alin. (2) din Constituție, reținând opinia instanței că textele invocate sunt constituționale. Împotriva acestei decizii, la 10 martie 2015, reclamantul A.C.

a declarat recurs. Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (publicată în M. Of., Partea I nr. 89/12.02.2013), privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul C. proc.

civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești, nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Prin acțiunea introdusă la data de 7 martie 2013, reclamantul A.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Neamț anularea Deciziei nr. 246517 din 19 februarie 2013 emisă de pârâtă și întoarcerea executării.

Decizia nr. 25 din 10 martie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât, obiectul cererii pendinte, formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, atrage incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil. Prezenta decizie nu este supusă niciunei căi de atac și va fi comunicată tuturor părților în cauză.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva Deciziei nr. 25 din 10 martie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015. Procesat de GGC - GV