ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1690/2015

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 25 din 10 martie 2014 a Curții

de Apel Bacău, secția I civilă, apelul declarat de reclamantul A.C. împotriva

Sentinței civile nr. 816/C din 29 august 2013 a Tribunalului Neamț a fost

respins, iar în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a dispus

sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 6 pct. IV lit. c) din Legea nr. 263/2010, a art. 22 lit. w)

din H.G. nr. 257/2011 și a art. 118 din Legea nr. 263/2010, în raport de

dispozițiile art. 16 alin. (1) și 47 alin. (2) din Constituție, reținând opinia

instanței că textele invocate sunt constituționale.

Împotriva acestei

decizii, la 10 martie 2015, reclamantul A.C. a declarat recurs.

Analizând, în

condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte,

constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele

considerente:

În drept, potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive,

hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs. Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea

judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din

dispozitivul ei".

Potrivit art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (publicată în M. Of., Partea I nr.

89/12.02.2013), privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.

134/2010, privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile

privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse

recursului.

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești, nu pot

exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Prin acțiunea

introdusă la data de 7 martie 2013, reclamantul A.C. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Neamț anularea Deciziei nr.

246517 din 19 februarie 2013 emisă de pârâtă și întoarcerea executării.

Decizia nr. 25 din 10

martie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, nu este supusă căii de

atac a recursului, întrucât, obiectul cererii pendinte, formulată după data

intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, atrage incidența dispozițiilor art.

XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

Prezenta decizie nu

este supusă niciunei căi de atac și va fi comunicată tuturor părților în cauză.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul A.C. împotriva Deciziei nr. 25 din 10 martie 2014 a Curții de

Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de

atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 iunie 2015.

Procesat

de GGC - GV