ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1171/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 274/ D din 23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus, în baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului B.V., fără antecedente penale, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore la data de 20 decembrie 2011 și arestul preventiv în perioada 29 decembrie 2011 - 18 aprilie 2012.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.E., după cum urmează:

- suma de 10.000 lei despăgubiri materiale, reprezentând c/val cheltuieli înmormântare și pomeniri ulterioare, ocazionate de decesul victimei P.C.;

- suma de 25.000 lei daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata unei contribuții periodice de întreținere către P.E. în favoarea minorilor, după cum urmează:

- suma de 200 lei lunar pentru minora P.C.C., începând cu data de 15 octombrie 2011 și până la data de 10 mai 2016;

- suma de 200 lei lunar pentru minorul P.C.D., începând cu data de 15 octombrie 2011 și până la data de 12 mai 2012.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P.E., reprezentând onorariu apărător.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele:

În fapt s-a reținut că, în dimineața zilei de 15 octombrie 2011, victima P.C. s-a deplasat cu căruța sa la târgul organizat săptămânal în aceeași comună, pentru a face cumpărături. În acel loc, victima s-a întâlnit cu inculpatul B.V., din aceeași localitate și cu martorul B.V.V., din com. Stănișești, sat Slobozia Nouă (Panu), jud. Bacău, împreună cu care a consumat băuturi alcoolice. Ulterior, victima s-a oferit să îl transporte cu căruța sa pe martorul B.V.V. la locuința acestuia din urmă, motiv pentru care cele trei persoane sus-menționate s-au deplasat în satul Slobozia Nouă (Panu). Aici, persoanele în cauză au consumat din nou băuturi alcoolice, cu mențiunea că victima nu a intrat în curtea locuinței martorului, ci a rămas în căruța sa, întrucât se simțea rău, datorită consumului de alcool.

În cursul după-amiezii, victima și inculpatul s-au hotărât să plece către com. Colonești, iar martorul B.V.V. s-a hotărât să îi însoțească către ieșirea din sat, în căruța victimei au urcat cele trei persoane împreună cu cei trei fii minori ai martorului și s-au deplasat către centrul satului, unde au oprit la un bar. Acolo, victima și inculpatul au avut o altercație verbală, întrucât aceasta îi reproșa lui B.V. că nu a făcut cinste în acea zi.

În cele din urmă, martorul B.V.V. s-a despărțit de inculpat și de victimă, care și-au continuat deplasarea către com. Colonești. Pe drum, cele două persoane au trecut cu căruța printr-o pădure, pe un drum forestier care face legătura între satul Slobozia Nouă (Panu) și com. Colonești. În acest loc, cele două persoane au început să se certe, întrucât inculpatul dorea să conducă el căruța, iar victima nu i-a permis acest lucru.

Pe fondul consumului de alcool și al stării de irascibilitate create, inculpatul și victima au coborât din căruță și au început să se agreseze reciproc, în sensul că victima l-a prins pe inculpat de geaca de piele maro, pe care acesta o purta, producându-i rupturi în partea din față superioară (în dreptul pieptului persoanei care o purta), iar inculpatul a lovit victima de mai multe ori în zona feței și a vertexului, după care a sugrumat-o, iar în final s-a urcat cu genunchii pe aceasta, comprimând-o și producându-i fracturi de stern și coaste, precum și ruptura ficatului, leziuni care au condus, în cele din urmă, la decesul imediat al victimei.

După producerea agresiunii, inculpatul a târât victima aproximativ 60-70 m prin pădure, fiind descoperit de numiții P.C.D. și P.A., fiii victimei, precum și de B.G., fratele inculpatului. Aceștia observaseră că atelajul hipo aparținând victimei a ajuns în sat singur, tras de cai, fără niciuna din persoanele care se aflau inițial în acesta, astfel încât au pornit în căutarea acestora.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie S/2761 din 27 noiembrie 2011, emis de S.J.M.L. Bacău, rezultă că: "moartea victimei P.C. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutiv comprimării formațiunilor vasculo-nervoase ale gâtului, bilateral cu fractura osului hioid și infiltrate hematice regionale. Victima prezintă și alte leziuni toraco-abdominale, obiectivate prin fracturi costale bilaterale, stern 1/3 medie și rupturi de organe interne, ficat cu hemotorax și hemoperitoneu consecutiv. Leziunile s-au putut produce concomitent cu cele din regiunea gâtului prin comprimarea toraco-abdominală a victimei între două planuri dure, leziuni care au contribuit la cauza inițială a morții, având și ele în egală măsură potențial tanatogenerator. Plaga confuză din regiunea vertex s-a putut produce prin lovirea victimei cu sau de un obiect contondent și nu are corespondent cranio-cerebral, leziuni care ar fi necesitat 7 - 9 zile de îngrijiri medicale.".

În vederea clarificării situației medico-legale a victimei, au fost solicitate lămuriri suplimentare către S.J.M.L. Bacău, iar din adresa acestei instituții nr. S/3409 din 20 decembrie 2011 rezultă că: "leziunile din regiunea gâtului s-au putut produce prin comprimarea regiunii cu mijloace contondente: mâini; excoriațiile prin grataj (sugrumare). Leziunile toraco-abdominale cu fracturi costale bilaterale, hemotorax, ruptura de ficat cu hemoperitoneu s-au putut produce prin lovire-comprimare cu corp dur sau mijloace contondente".

Situația de fapt astfel reținută rezultă din declarații martori B.G., P.C.D., B.G., B.V.V. și P.A.; B.V.V., P.A.; declarație parte vătămată P.E.; raport de constatare medico-legală (necropsie) nr. 288/1710.2011, emis de S.J.M.L. Bacău; adresa nr. S/3409 din 20 decembrie 2011, emisă de S.J.M.L. Bacău; planșe foto; proces-verbal de cercetare la fața locului; certificat medical constatator al decesului; plic conținând exudate faringiene cu probe de sânge recoltate de la victimă; proces-verbal de conducere în teren; proces-verbal de examinare telefon mobil și proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare.

În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa arătând că în timp ce se deplasau prin pădure, caii s-au speriat ("au prins nălucă") și au luat-o la fugă, căruța nemaiputând fi controlată. Urmare acestei situații, a sărit, de frică, din căruță, și a mers în urma acesteia, iar după aproximativ 350 de metri a găsit victima căzută din căruță, lovită la cap, și care îi relata că o doare tare capul. Pentru a scoate victima din pădure cu scopul de a o salva, a târât-o aproximativ 60 - 70 m, fiind descoperit apoi de fratele său și de fiii victimei.

Aceeași versiune a accidentului de căruță a fost susținută de inculpat și cu ocazia audierii în fața instanței de judecată. Cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen. cu motivarea că atunci când a târât victima e posibil să nu-și fi dozat corect efortul astfel că s-a produs acea comprimare și sugrumare despre care se face vorbire în actele medico-legale însă intenția nu a fost aceea de a ucide victima, ci de a o ajuta.

Aspectele expuse de către inculpat nu au putut fi reținute de către instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât s-a observat în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii penale sau cel puțin a atenua impactul acestor consecințe.

Apărările inculpatului au fost contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P.A. și P.C.D. din care s-a reținut că inculpatul le-a spus că s-a certat cu tatăl lor pentru că nu i-a dat voie să conducă căruța. Aceste declarații au fost confirmate și de declarația martorului B.V.V. cu care cei doi au consumat băuturi alcoolice iar la un moment dat s-au luat la ceartă, martorul intervenind între ei spunând-le să se potolească.

De asemenea, susținerea inculpatului privind căderea victimei din căruță este contrazisă și de concluziile medico-legale din care s-a reținut în mod clar că victima P.C. a suferit leziuni traumatice letale atât în zona gâtului (comprimare a formațiunilor vasculo-nervoase ale gâtului, bilateral cu fractura osului hioid și infiltrate hematice regionale, ca urmare a sugrumării victimei), cât și în cea toraco-abdominală (fracturi de stern, coaste și ruptură de ficat cu hemotorax și hemoperitoneu consecutiv). Aceste leziuni au avut în egală măsură potențial tanatogenerator, astfel încât fiecare dintre acestea, luate în mod separat ar fi condus la decesul victimei.

De asemenea, victima a prezentat multiple leziuni (excoriații, echimoze, plăgi confuze) la nivelul feței și dispuse în diferite regiuni ale acesteia (pleoapă dreapta, sprânceană dreapta, temporo parietală dreapta, submandibulară dreapta, buza inferioară, lob nazal, medio frontală, pavilion ureche stângă, mandibulară stânga, malară). La acestea s-a mai adăugat existența unei plăgi în zona vertexului și a unei tumefacții cu o plagă excoriată în zona hemitoracelui drept. Toate aceste leziuni nu puteau fi produse unele prin natura lor, cât mai ales prin modul lor de dispunere, ca urmare a unui accident hipo, în condițiile în care inculpatul neagă în totalitate faptul că ar fi agresat victima în vreun fel anume.

S-a reținut că la necropsie au fost descoperite echimoze doar la nivelul genunchiului stâng, la mare distanță de leziunile tanatogeneratoare. În rest, nu au fost descoperite alte leziuni la nivelul mâinilor și picioarelor. Or, în ipoteza în care victima ar fi căzut din căruță, ar fi fost imposibil ca aceasta să nu sufere leziuni la nivelul membrelor. Nu este posibil ca roata unei căruțe să afecteze grav gâtul, coastele, sternul, ficatul victimei, dar să nu producă nici măcar o echimoză la nivelul brațelor, fără a mai lua în calcul și eventualitatea unor fracturi ale acestora.

Totodată, s-a reținut că dintre organele interne ale victimei, au fost afectate doar ficatul care a fost zdrobit, având zone multiple de dilacerare. În situația în care ficatul victimei ar fi fost zdrobit de roata căruței, cu siguranță că în același mod ar fi fost afectate și celelalte organe interne amplasate în cavitatea abdominală, la nivelul ficatului (de ex. pancreasul, stomacul). Or, astfel de leziuni nu au fost constatate cu ocazia efectuării necropsiei.

Aceste argumente expuse mai sus se completează și cu concluziile medicului legist care arată că leziunile de la nivelul gâtului s-au putut produce prin sugrumare, iar cele toraco-abdominale prin lovire-comprimare cu corp dur sau mijloace contondente.

Din interpretarea dispozițiilor art. 183 și ale art. 174 C. pen. rezultă că spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiunea de omor este condiționată de existența intenției de a ucide dedusă, între altele, de lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală lezată și intensitatea loviturilor aplicate.

În speță, moartea victimei nu s-a produs datorită unei acțiuni praeterintenționată care caracterizează infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

Aplicând lovituri în zona toraco-abdominală, comprimând victima în aceeași zonă, cauzându-i leziuni traumatice grave - ruptură a ficatului cu declanșarea unei puternice hemoragii interne -, producerea leziunilor în zona gâtului urmare a comprimării regiunii cu mijloace contondente: mâini; excoriațiile prin grataj (sugrumare), inculpatul și-a reprezentat, fără îndoială, producerea rezultatului pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, astfel că a acționat cu intenția specifică de a ucide.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa.

La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condițiile și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, urmarea produsă - decesul victimei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o atitudine nesinceră și nu a mai cunoscut rigorile legii penale până în prezent, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Având în vedere datele cauzei, faptul că inculpatul până la comiterea faptei a avut o bună comportare, instanța a apreciat că pot fi reținute în sarcina sa circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. proc. pen. și, de aceea pedeapsa aplicată acestuia a fost coborâtă sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenție.

Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată P.E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei despăgubiri materiale, reprezentând c/valoarea cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare și suma de 25.000 lei daune morale, reprezentând suferința produsă prin decesul soțului său.

Cât privesc despăgubirile materiale, s-a constatat că acestea au fost dovedite de către partea vătămată, martorul B.I. precizând că soția victimei a suportat toate cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și toate pomenirile ulterioare pe care le-a organizat conform tradiției, la toate aceste evenimente participând de fiecare dată un număr mare de persoane.

Referitor la daunele morale s-a reținut că cerințele legii civile impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea textelor de lege C. civ. care folosesc termenul general de "prejudiciu", fără a distinge în raport cu cuantumul material sau moral al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci și a celor cu caracter penal.

În raport de gravitatea suferințelor morale produse părții vătămate s-a apreciat că suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.

În lipsa unor dispoziții legale care să confere criteriile de cuantificare a prejudiciului de natură morală, instanța de fond, la stabilirea acestuia, a avut în vedere raporturile dintre părți, aceasta fiind soția victimei, în acest context, suferința pricinuită fiind apreciată ca având implicații deosebite asupra stării emoționale a părții vătămate.

S-a reținut că victima P.C. avea în întreținere doi copii minori, iar din depozițiile părții vătămate și a martorului B.I. s-a reținut că victima nu avea serviciu, iar banii aduși în casă pentru întreținerea familiei erau din munca pe care acesta o presta la diferiți cetățeni din sat.

Având în vedere fapta ilicită a inculpatului care a avut drept urmare moartea victimei s-a impus obligarea acestuia la plata unei prestații periodice lunare către partea vătămată în favoarea celor doi minori ce se aflau în întreținerea victimei, până la împlinirea vârstei majoratului.

La stabilirea cuantumului contribuției periodice lunare s-a avut în vedere faptul că victima, tatăl minorilor nu era încadrată în muncă desfășurând activități pe la diferiți cetățeni din sat, urmând ca suma ce va fi acordată cu acest titlu să fie stabilită prin raportare la venitul minim pe economie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.V.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și aplicarea unei pedepse corespunzătoare limitelor prevăzute de lege pentru această infracțiune.

Prin Decizia penală nr. 160 din 24 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Analizând situația faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, Curtea, în concordanță cu opinia Tribunalului, a considerat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, rezultatul faptei comise, chiar dacă nu a fost urmărit, posibilitatea producerii lui, a fost acceptată de către inculpat.

În raport cu împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta (aplicarea de multiple acte violență victimei în zona capului și toraco-abdominală materializate prin loviri active cu mijloace contondente, urmate de comprimarea gâtului cu mâinile și a toracelui cu genunchii producându-i fracturi de stern și coaste) Curtea a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața acesteia.

În contrast cu apărările inculpatului, Curtea a reținut că legătura de cauzalitate directă dintre actele de violență fizică comise de inculpat și moartea victimei este relevată în mod precis de lucrările medico-legale efectuate în cauză, respectiv concluziile raportului de constatare medico-legal din 17 octombrie 2011, adresa 3409 din 20 decembrie 2011 emise de SML Bacău, raportul de expertiză medico-legală din 9 august 2013 emis de IML Iași, lucrări care relevă în mod unitar că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unor traumatisme cervicale și toraco-abdominale cauzată de multiple fracturi și leziuni cervicale și costale.

Din conținutul lucrărilor medico-legale amintite, a mai rezultat că leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire activă cu obiect contondent, comprimare a gâtului victimei cu mâinile precum și între două planuri (călcarea zonei toraco-abdominale a victimei).

În raport de multitudinea și intensitatea deosebită a loviturilor și manevrelor de sugrumare-comprimare aplicate de inculpat victimei în diverse zone, toate de interes vital - apte de a produce moartea, Curtea a constatat că teza de apărare acreditată de inculpat prin apărător, conform căreia leziunile tanatogeneratoare s-au produs ca rezultat al culpei (ocazionate de târârea victimei pe o distanță de peste 50 m, împrejurare care a generat posibilitatea strângerii neintenționate a victimei) este vădit lipsită de verosimilitate.

Curtea a împărtășit opinia primei instanțe și a constatat în baza propriului examen al probelor administrate în cauză, că multiplele leziuni constatate pe corpul victimei atât cele care au cauzat decesul (traumatisme cervicale și toraco-abdominale), cât și celelalte care nu au legătură de cauzalitate cu decesul (excoriații, echimoze, tumefacții, plăgi contuze) existente la nivelul capului, a feței și a toracelui, prin multitudinea, dispunerea și natura lor, nu puteau fi nici consecința auto accidentării victimei prin căderea din căruță și nici a strângerii excesive ocazionate de târârea acesteia, astfel cum a susținut inculpatul.

Mai mult, Curtea a constatat că ipoteza auto accidentării victimei sau agresării preterintenționate a acesteia, este infirmată de declarațiile martorilor P.C.D., P.A. care au relevat existența unui conflict dintre inculpat și victimă în momentul săvârșirii faptei care a condus la decesul acesteia din urmă, împrejurare care a constituit premisa (mobilul) de săvârșire a acesteia.

Curtea a apreciat că apărarea inculpatului este lipsită de credibilitate și din perspectiva comportamentului acestuia manifestat ulterior comiterii faptei care, deliberat, și-a incendiat geaca deteriorată de piele cu care era îmbrăcat la momentul săvârșirii faptei, în scopul ascunderii urmelor care atestau schimburi de violențe dintre inculpat și victimă.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului B.V. Curtea a considerat că aceste pedepse stabilite de prima instanță sunt adecvate, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul B.V.

Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 17

2

C. proc. pen. a solicitat, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și, totodată achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 188 noul C. pen., reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând recursul declarat de inculpatul B.V. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpați, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 385

10

alin. (2) și (2

1

) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod, prin urmare, verificarea instanței de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege și care au fost invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepție a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu [art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.].

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie, la data de 24 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză.

Referitor la solicitarea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri căzătoare de moarte, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. (text de lege invocat de apărătorul inculpatului) se are în vedere că, anterior modificărilor intervenite ca urmare a Legii nr. 2/2013, greșita încadrare juridică a faptei săvârșite constituia cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., care în prezent este abrogat. Așa fiind, încadrarea juridică a faptei săvârșite, astfel cum a fost reținută de instanțele care s-au pronunțat în etapele de judecată anterioare (fond/apel), nu mai poate fi examinată în recurs, câtă vreme cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat.

De altfel, ceea ce nu se poate obține direct nu poate fi obținut nici indirect, prin "deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la critica recurentului inculpat B.V., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. vizând achitarea, nu poate fi subsumată acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, "când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", având în vedere că această critică vizează starea de fapt reținută de instanțele inferioare, în sensul că nu are susținere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situației de fapt, respectiv verificarea concordantei dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate, era cel prevăzut în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situației de fapt de către instanța de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat B.V. privind greșita condamnare și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse.

Cu privire la solicitarea recurentului inculpat B.V. de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă), Înalta Curte constată că primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 februarie 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 24 septembrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează omorul calificat, a fost abrogat Codul penal anterior și a intrat în vigoare un alt Cod penal.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, caftind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;.,

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta.

Înalta Curte constată că, în reglementarea anterioară, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârșirea omorului în condițiile elementului circumstanțial prevăzut de lit. i) a art. 175 C. pen. anterior, fapta de a ucide o persoană fiind prevăzută ca infracțiune în art. 188 C. pen.

Fapta de omor calificat, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, incriminată în infracțiunea prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) din C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) din C. pen. și art. 76 alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi își găsește în prezent corespondent în infracțiunea prevăzută de art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Însă, reducerea limitelor de pedeapsă, atât în ceea ce privește minimul cât și maximul sancțiunii pentru infracțiunea de omor calificat, este lipsită de relevanță, întrucât aplicarea celorlalte instituții incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei inculpatului.

Astfel, pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, a fost stabilită prin coborârea sub minimul special prevăzut de lege a acesteia ca efect al aplicării dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În situația aplicării dispozițiilor noului C. pen., aceste circumstanțe atenuante reținute de instanțele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor calificat, întrucât nu mai au corespondent în dispozițiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante.

Nici sub aspectul pedepsei complementare aplicată inculpatului B.V., legea penală nouă nu va retroactiva, având în vedere că aplicarea acestei pedepse a fost determinată de condamnarea acestuia pentru o infracțiune care prevede această sancțiune corelativ pedepsei principale și care nu a suferit modificări după data de 1 februarie 2014, iar cuantumul în care a fost aplicată (de 5 ani) se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum și drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În concluzie, prin aplicarea dispozițiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat față de pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C. pen., aplicată inculpatului B.V., astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, respectiv Codul penal anterior.

Așa fiind, Înalta Curte, va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 160 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

De asemenea, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 7000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către partea civilă P.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 160 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 7.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către partea civilă P.E.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 aprilie 2014.