ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 105/D din data de 29 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.
În baza art. 104 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 147 de zile închisoare din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 50/2017 a Judecătoriei Buhuși și s-a dispus executarea restului alături de pedeapsa stabilită în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 147 de zile închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 399 din C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de inculpat prin ordonanța din 30 iulie 2018 din Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.
În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat perioada reținerii din data de 29 iulie 2018.
În baza art. 162 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor, consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 11 decembrie 2018 și aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, până la rămânerea definitivă a hotărârii, după care se va dispune valorificarea sau restituirea, după caz.
A fost obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile, respectiv suma de 18.417,4 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău.
A fost obligat inculpatul A. la plata despăgubirilor civile către părțile civile după cum urmează:
- suma de 20.000 RON daune materiale părții civile B., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomeniri ulterioare;
- suma 10.000 RON daune morale către partea civilă B.
A fost obligat inculpatul A. la plata unei contribuții periodice de întreținere către B. în favoarea minorilor după cum urmează:
- suma de 200 RON lunar pentru minora C., începând cu data de 21 octombrie 2018 și până la majorat;
- suma de 200 RON lunar pentru minorul ..., începând cu data de 21 octombrie 2018 și până la majorat;
- suma de 200 RON lunar pentru minora D., începând cu data de 21 noiembrie 2018 și până la majorat;
- suma de 200 RON lunar pentru minorul E. începând cu data de 21 octombrie 2018 și până la majorat.
Au fost respinse celelalte pretenții, ca nefondate.
În baza art. 249 alin. (1), (7) din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 276 alin. (1), (2) din C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 1.500 de RON, reprezentând onorariu apărător ales către partea civilă B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpatului A. care, în stare de recidivă, în data de 28 iulie 2018, în jurul orelor 18:00, în urma unui conflict spontan, l-a lovit pe numitul F., în timp ce acesta se afla în dreptul magazinului G., cu pumnul în zona capului, după care, tot cu pumnul, i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură peste față în urma căreia aceasta a căzut la marginea drumului public, iar în urma loviturii a suferit leziuni care au necesitat, inițial, pentru vindecare un număr de 55 - 58 zile de îngrijiri medicale, fiind de natură a-i pune viața în primejdie, care au dus la deces la data de 21 octombrie 2018, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.
Astfel, întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție de către inculpatul A., în temeiul art. 396 din C. proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 375 din C. proc. pen. cu referire la art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța, conform art. 74 din C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite de art. 195 din C. pen., anume viața persoanei, dat fiind că inculpatul a acționat prin violență fizică. S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 195 alin. (1) din C. pen., reduse cu o treime, dată fiind aplicarea în cauză a procedurii simplificate.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a apreciat că, aplicând inculpatului A. o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, aceasta va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor pedepsei - reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
De asemenea, instanța de fond a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 147 de zile închisoare din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 50/2017 a Judecătoriei Buhuși și executarea restului alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauza, pedeapsa finală fiind de 7 ani și 147 zile închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.
Cu privire la acțiunea civilă, instanța de fond a reținut că, în materie penală, răspunderea civilă a inculpatului este guvernată de principiul înscris în art. 1349 din C. civ.
Astfel, angajarea răspunderii juridice a inculpatului este condiționată de îndeplinirea cerințelor răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Fapta ilicită reprezintă orice manifestare exterioară a unei persoane (acțiune sau inacțiune) prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
În cauză, fapta ilicită s-a concretizat sub forma lovirii persoanei vătămate cu un obiect în zona capului și a corpului.
În ceea ce privește prejudiciul, acesta poate fi definit ca efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, despăgubirea care se acordă în cazul răspunderii delictuale având o natură întotdeauna patrimonială.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în cauză, existența acestuia reiese din însăși realizarea elementului material al infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul imediat anterior comiterii faptei, față de săvârșirea și urmările acesteia.
Referitor la condiția vinovăției, instanța a constatat că art. 1.357 din C. civ. prevede că "Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă."
Forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul este cea a intenției depășite.
Instanța a avut în vedere faptul că persoana vătămată B., în calitate de soție supraviețuitoare, s-a constituit parte civilă cu: suma de 30.000 de RON reprezentând daune materiale (20.000 de RON cheltuieli de înmormântare, pomeniri ulterioare și 10.000 de RON cheltuieli cu spitalizarea defunctului, medicamente, plata persoanelor pentru a o ajuta în gospodărie); suma de 1.500 de RON reprezentând contribuție lunară pentru cei 5 copii minori; suma de 100.000 de RON reprezentând daune morale.
Daunele morale reprezintă consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.
În ceea ce privește daunele morale, legea penală nu condiționează acordarea acestora de administrarea unui probatoriu ca în cazul daunelor materiale, însă evaluarea instanței trebuie să țină seama de aspecte obiective, cum ar fi probabilitatea rezonabilă ca fapta săvârșită de inculpat să producă suferințe fizice și psihice, precum și de toate consecințele acesteia.
Apreciind că suma solicitată cu titlu de daune morale de către parte civilă nu este proporțională în raport de consecințele produse, în condițiile în care sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie o sancționare excesivă a inculpatului, dar nici o îmbogățire fără just temei a părții civile, tribunalul a apreciat că suma de 10.000 de RON constituie o justă despăgubire pentru aceasta.
Pentru dovedirea pretențiilor civile, persoana vătămată a solicitat audierea martorilor H., I. și au fost depuse înscrisuri.
Raportat la probatoriul administrat, punând în balanță depozițiile celor doi martori, instanța de fond a admis în parte pretențiile civile și a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 20.000 RON daune materiale către partea civilă B., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomeniri ulterioare și a sumei 10.000 RON, daune morale.
De asemenea, inculpatul A. a fost obligat la plata unei contribuții periodice de întreținere către B. în favoarea minorilor, respectiv suma de câte 200 RON lunar pentru C., J., D. și E., începând cu data de 21 octombrie 2018 și până la majorat.
În ceea ce-l privește pe minorul K., instanța a reținut că față de acesta nu a fost stabilită paternitatea, motiv pentru care a fost respinsă solicitarea reprezentantului legal.
Totodată, inculpatul A. a fost obligat la plata despăgubirilor civile, respectiv suma de 18417,4 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău.
Având în vedere minoritatea părților civile, potrivit art. 249 alin. (1) și (7) din C. proc. pen., instanța de fond a dispus și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A..
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel persoana vătămată/parte civilă B. și inculpatul A..
Prin Decizia nr. 821 din data de 4 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de persoana vătămată/parte civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 105/D din 29 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost desființată sentința penală apelată doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. și a pedepsei principale rezultante aplicată inculpatului A., cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. și cheltuielile de judecată acordate acesteia și, în rejudecare:
A fost majorat cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.
A fost majorat cuantumul pedepsei principale rezultante de la 7 ani și 147 zile închisoare la 9 ani și 147 zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 9 ani și 147 zile închisoare.
A fost majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă B. de la 10.000 RON la 80.000 RON.
A fost majorat cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă B., în temeiul art. 276 din C. proc. pen., de la 1.500 RON la 2.500 RON.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 276 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă B. reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu avocat).
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Bacău a constatat, în esență, că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, însă, la individualizarea pedepsei, nu a dat eficiență corespunzătoare gravității deosebite a infracțiunii comisă de inculpatul A., gravitate ce rezultă din valoarea socială ocrotită de norma penală și lezată prin acțiunea sa, din modul și împrejurările în care a fost săvârșită, dar și din datele referitoare la inculpat.
Astfel, instanța de fond s-a raportat la criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., dar nu a dat eficiența corespunzătoare datelor concrete din cauză, stabilind o pedeapsă mult prea mică.
Infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte aduce atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață și are o rezonanță socială puternic negativă. Viața persoanei este valoarea supremă într-o societate, ce se impune a fi apărată prin toate mijloacele, iar fapta inculpatului tocmai această valoare a vizat.
S-a subliniat că acțiunea violentă ce a dus la decesul victimei a apărut pe fondul consumului de alcool, atât victima, cât și inculpatul aflându-se în stare de ebrietate, aceasta fiind factor favorizant, dar fără a reprezenta o cauză justificativă sau atenuantă.
Modul în care inculpatul a reacționat la atitudinea recalcitrantă a victimei dovedește că acesta este o persoană violentă, prezența sa în societate dovedindu-se periculoasă pentru ceilalți membri, pentru mult timp.
În același timp, numeroasele condamnări anterioare suferite de inculpat, inclusiv pentru infracțiuni comise cu violență, dar și reluarea activității infracționale la scurt timp de la ultima liberare condiționată (3 iulie 2018), dovedesc un comportament infracțional structurat, un pericol deosebit pe care-l prezintă acesta pentru societate, în contextul în care toate pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul.
În acest context, curtea de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse la nivelul stabilit de instanța de fond pentru inculpatul A. este nejustificată.
În consecință, instanța de apel, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., a constatat că, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, proporțional cu gravitatea infracțiunii comise de inculpat, respectiv de 9 ani închisoare.
În ceea ce privește latura civilă, s-a apreciat că sunt fondate, în parte, criticile părții civile, daunele morale acordate acesteia fiind derizorii.
Astfel, s-a reținut că dreptul la o astfel de despăgubire este reglementat de art. 1391 alin. (2) din C. civ. potrivit căruia, instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei.
Or, în cauză, a intervenit decesul victimei urmare a acțiunii violente a inculpatului, iar partea civilă se regăsește în categoriile de persoane cărora li se cuvin astfel de despăgubiri potrivit textului de lege anterior menționat -aceea de soț.
În ceea ce privește nivelul acestui prejudiciu, curtea de apel a constatat că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, intensitatea și durata traumei psihice, intensitatea relațiilor dintre victimă și partea civilă anterior accidentului. De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea civilă, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca și repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate părții civile vor constitui o justă și integrală reparație a daunelor morale suferite și vor fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă și fără exagerări.
Curtea de apel a reținut că, în cauză, cuantumul daunelor morale, raportat la suferința cauzată părții civile, nu a fost apreciat corect de către instanța de fond, nivelul acestora fiind prea mic.
Așadar, s-a constatat că hotărârea instanței de fond este criticabilă în ceea ce privește nivelul daunelor morale acordate părții civile, în raport cu suferința cauzată acesteia prin decesul intempestiv al victimei, cât și prin raportare la criteriile jurisprudențiale, la intensitatea relațiilor afective dintre aceasta și victimă. Prin urmare, curtea de apel a apreciat că suma acordată nu respectă această proporționalitate fiind mult prea redusă, și, în consecință, a majorat-o de la 10.000 RON la 80.000 RON.
S-a subliniat că daunele morale au menirea de a ușura suferințele părții civile pricinuite de pierderea într-un moment neașteptat a unei ființe foarte dragi, fără a duce însă la îmbogățirea fără just temei a acesteia, iar suma solicitată de partea civilă - 100.000 RON - este excesivă și acordarea ei ar produce acest efect.
În continuare, curtea de apel a apreciat că nivelul daunelor materiale este just, neimpunându-se majorarea acestuia și acordarea de despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei în condițiile lipsei vreunui înscris care să dovedească efectuarea acestora, dar și în contextul în care acest gen de cheltuieli au fost suportate de instituția medicală care a prestat servicii medicale victimei, respectiv Spitalul Județean de Urgență Bacău. Mai mult, inculpatul A. a fost obligat separat la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate de Spitalul Județean de Urgență Bacău pentru îngrijirea victimei.
În același timp, s-a reținut că sentința apelată este nefondată și în ceea ce privește cheltuielile judiciare acordate părții civile, reducerea acestora fiind determinată, potrivit instanței de fond, de admiterea în parte a acțiunii civile.
Curtea de apel a constatat însă, că asistența juridică acordată de apărătorul părții civile a vizat atât latura civilă cât și latura penală, iar pe de altă parte, în urma modificărilor din apel, acțiunea civilă a fost admisă aproape în totalitate, astfel încât obligarea inculpatului la plata parțială a acestor cheltuieli nu este justificată.
În consecință, a fost admis apelul părții civile și a fost desființată sentința apelată doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. și a pedepsei principale rezultante aplicată inculpatului A., cuantumul daunelor morale și al cheltuielilor de judecată acordate părții civile B.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În cererea de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.
În esență, a susținut că Decizia penală nr. 821 din 4 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât pedeapsa stabilită de instanța de control judiciar inculpatului A. a fost calculată în mod eronat, fiind majorat cuantumul acesteia peste maximul special prevăzut de lege.
În acest sens, s-a arătat că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 6 la 12 ani.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. Totodată, în temeiul art. 104 alin. (2) din C. pen. s-a dispus revocarea restului rămas neexecutat de 147 de zile închisoare din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 50/2017 a Judecătoriei Buhuși, pedeapsa rezultantă de executat fiind stabilită la 7 ani și 147 zile de închisoare.
Împotriva hotărârii instanței de fond au formulat apel inculpatul A. și partea civilă B..
Instanța de control judiciar a admis apelul părții civile, majorând pedeapsa inculpatului A. de la 7 ani la 9 ani închisoare.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a apreciat că pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită de instanța de apel este nelegală, întrucât limitele de pedeapsă ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen. (6 - 12 ani închisoare), reduse cu o treime ca urmare a aplicării procedurii simplificate, sunt cuprinse între 4 ani și 8 ani închisoare.
În consecință, pedeapsa de 9 ani închisoare, stabilită de către instanța de control judiciar, depășește maximul special prevăzut de lege, de 8 ani închisoare, fiind nelegală.
Pentru motivele arătate s-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 821 din 4 iulie 2019 a Curții de Apel Bacău și pe fond, aplicarea unei pedepse legale de 8 ani închisoare.
Prin Încheierea din 8 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 821 din data de 4 iulie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și a trimis cauza completului C7, în vederea judecării recursului în casație.
Pentru a pronunța această încheiere, Înalta Curte a reținut, în esență, că, motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pot fi analizate în cadrul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută în hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel. Astfel, o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).
Raportând aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că susținerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău vizează, în esență, nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Astfel, se observă că, prin Sentința penală nr. 105/D din data de 29 martie 2019, Tribunalul Bacău, secția Penală a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 821 din data de 4 iulie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a majorat cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen. de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare.
Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 195 din C. pen., lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte se pedepsesc cu închisoarea de la 6 la 12 ani.
De asemenea, conform prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.
Așadar, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., reduse cu o treime ca urmare a judecării cauzei în procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., sunt între 2 și 8 ani închisoare.
Prin urmare, condamnarea inculpatului A., de către instanța de apel, la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., în condițiile în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei, iar cauza a fost judecată în procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., este nelegală. Pedeapsa maximă care putea fi aplicată inculpatului A. era, așa cum s-a menționat anterior, de 8 ani închisoare.
Înalta Curte constată că nelegalitatea hotărârii, cu privire la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea dosarului de către instanța învestită cu soluționarea recursului în casație, deoarece nu implică nicio chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei sau la modul de executare a acesteia, fiind aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.. În acest sens este, de altfel, jurisprudența constantă a instanței supreme (Deciziile nr. 150/RC din 4 aprilie 2017, nr. 333/RC din 10 octombrie 2018, nr. 302/RC din 27 septembrie 2018, nr. 212/RC din 11 iunie 2018 - publicate, www.x.ro).
În consecință, Înalta Curte, înlăturând greșita aplicare a legii, va readuce pedeapsa aplicată inculpatului A. în limitele prevăzute de lege, respectiv va aplica pedeapsa egală cu maximul special de 8 ani închisoare, cu menținerea modalității de executare a acesteia.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 821 din data de 4 iulie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, privind pe inculpatul A..
Va casa, în parte, decizia penală recurată, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. și, rejudecând în aceste limite, va reduce cuantumul pedepsei principale stabilite față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Va menține dispoziția de revocare a restului de 147 zile rămas neexecutat și va dispune executarea acestuia alăturat pedepsei principale de 8 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 8 ani și 147 zile.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 105/D din data de 29 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 821 din 4 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, și va dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 821 din data de 4 iulie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, privind pe inculpatul A.
Casează, în parte, decizia penală recurată, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. și, rejudecând în aceste limite:
Reduce cuantumul pedepsei principale stabilite față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Menține dispoziția de revocare a restului de 147 zile rămas neexecutat și dispune executarea acestuia alăturat pedepsei principale de 8 ani închisoare, în final executând 8 ani și 147 zile.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 105/D din data de 29 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 821 din 4 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, și dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 noiembrie 2019.