ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 282/D din data de 16 octombrie 2020 a Tribunalului Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 14 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) din C. pen. (lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. n) - dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță ori de a se apropia de acestea, lit. o) - dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale), pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 din C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prevăzută de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 38, alin. (1) și art. 39 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni închisoare, pedeapsă finală de executat - 15 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) și (3) din C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate în pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) din C. pen. (lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. n) - dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea, lit. o) - dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale).

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., au fost contopite pedepsele accesorii aplicate în pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

Conform art. 399 alin. (1) și art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 202 și art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului a reținerii și arestării preventive începând cu data de 13 septembrie 2019 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 112 alin. (5) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a contravalorii lamei folosite la săvârșirea infracțiunii.

În temeiul art. 162 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus păstrarea, până la soluționarea definitivă a cauzei, a mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor, aflate și înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău conform procesului-verbal din data de 22 octombrie 2019, urmând ca la rămânerea definitivă a hotărârii bunurile să fie restituite persoanelor de la care au fost ridicate, celelalte bunuri urmând a fi conservate sau distruse în condițiile legii.

În temeiul art. 404 alin. (6) din C. proc. pen. și art. 53 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, s-a pus în vedere administrației penitenciarului obligația de a comunica persoanei vătămate B. punerea în libertate a deținutului la data executării în întregime a pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (6) din C. proc. pen.

În baza art. 53 alin. (2) prima teză din Legea nr. 542/2013, s-a dispus comunicarea către administrația penitenciarului a datelor de contact furnizate de persoana vătămată în cursul procesului penal.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.

A fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul A. la plata către Spitalul Județean de Urgență Bacău a sumei de 2.259,91 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate B.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanță Județean Bacău pentru recuperarea sumei de 321,2 RON reprezentând contravaloarea transportului persoanei vătămate B.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

În procedura de camera preliminară, prin Încheierea nr. 194/P din 25 octombrie 2019, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței prin Rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău prin care a fost trimis în judecată inculpatul, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

În cursul judecății, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul A., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 375 din C. proc. pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii. Cererea formulată în temeiul art. 375 din C. proc. pen. a fost respinsă de instanță, după ce, în prealabil, a fost pusă în discuția părților, având în vedere că una dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul se pedepsește cu detențiunea pe viață.

În baza probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în ziua de 13 septembrie 2019, în jurul orelor 09:13, a luat hotărârea de a agresa fizic, prin utilizarea unui obiect tăietor, și, ulterior, a lovit, repetat, pe persoana vătămată B., cauzându-i multiple plăgi tăiate în zone corporale considerate vitale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material este întrunit și constă în acțiunea inculpatului de lovire a victimei cu lama în zona gâtului, feței și brațelor. Urmarea imediată constă în punerea în primejdie a vieții victimei, iar raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a fost dovedit prin mijloacele de probă administrate. Chiar dacă prin concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău s-a reținut că nu a fost pusă în pericol viața victimei, instanța a constatat că doar șansa a fost cea care a împiedicat producerea decesului.

La stabilirea laturii subiective au fost avute în vedere aspecte care țin de gravitatea loviturilor aplicate, mijloacele folosite și aptitudinea acestora de a cauza decesul. Instanța de fond a apreciat că aplicând victimei multiple lovituri cu lama în zona gâtului, zonă de interes vital, inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei și, chiar dacă nu a urmărit-o, așa cum pretinde inculpatul, acesta a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte. Gravitatea rănilor rezultă și din planșele foto, în urma vizualizării acestora instanța formându-și convingerea că actele de agresiune comise de inculpat depășesc cu mult limitele formelor mai ușoare de violență. De altfel, prin încheierea din data 6 octombrie 2020, instanța a respins cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de loviri sau alte violențe, argumentele prezentate în conținutul acelei încheieri producându-și, în continuare, efectul.

Instanța de fond a reținut forma calificată, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., în considerarea conduitei inculpatului, care a achiziționat lama și a așteptat o oră și jumătate ca persoana vătămată să iasă din clădirea unde aceasta locuia. Această conduită scoate în evidență pregătirea inculpatului pentru evenimentul ce urma, respectiv, deplasarea la locul unde domicilia persoana vătămată, achiziționarea lamei de ras, așteptarea victimei la intrarea în scară. S-a considerat că este relevantă și împrejurarea că inculpatul a așteptat persoana vătămată o oră și jumătate, acest aspect punctând hotărârea și determinarea acestuia de a-și finaliza acțiunea.

Relativ la cele ce precedă, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În continuare, instanța de fond a reținut că, în drept, faptele inculpatului A., din ziua de 13 septembrie 2019, în jurul orelor 09:13, de a agresa fizic pe persoana vătămată B., în loc public, anume intrarea în imobilul situat în municipiul Bacău, strada x cel Mare, numărul 42, județul Bacău, fiind de natură să creeze o stare de indignare și de teamă persoanelor care au asistat la comiterea acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material este întrunit și constă în acțiunea inculpatului de tulburarea ordinii și liniștii publice prin agresarea victimei într-un spațiu public. Urmarea imediată constă în tulburarea climatului de ordine și liniște de care comunitatea trebuie să se bucure.

Instanța a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenția specifică infracțiunii, în modalitatea intenției indirecte.

S-a constatat, așadar, că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Deopotrivă, instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului A., din ziua de 13 septembrie 2019, în jurul orelor 09:13, de a încălca ordinul de protecție provizoriu emis la data de 11 septembrie 2019, de lucrătorii de poliție din cadrul Poliției municipiului Bacău, secția numărul 2 poliție Bacău, pentru o perioadă de 5 zile, prin care a fost obligat să nu se apropie de persoana vătămată B. la o distanță mai mică de 50 de metri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prevăzută de art. 32 alin. (2) din Legea cu nr. 217/2003, republicată.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material este întrunit și constă în acțiunea inculpatului de ignorare și încălcare a ordinului de protecție. Urmarea imediată constă în tulburarea relațiilor sociale ce privesc buna funcționare a mecanismelor juridice de protecție a persoanelor vulnerabile.

Instanța a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenția specifică infracțiunii, în modalitatea intenției indirecte.

S-a constatat, așadar, că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Cu privire la individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei au fost avute dispozițiile art. 74 din C. pen., conform cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă nu a putut face aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru una dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este detențiunea pe viață, iar, pe de altă parte, prin cererea de schimbare a încadrării juridice inculpatul a urmărit în realitate schimbarea situației de fapt, susținând astfel că nu a acționat cu intenția de a pune în pericol viața victimei.

De asemenea, instanța a observat că inculpatul a fost eliberat la termen în data de 2 iunie 2019 din executarea unei pedepse de 2 ani și 10 luni aplicată prin Sentința penală nr. 1661 din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 54 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău. Așadar, săvârșind noua faptă după executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare și până la împlinirea termenului de reabilitare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) coroborate cu art. 43 alin. (5) din C. pen.

Instanța a constatat că în speța dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 79 alin. (3) din C. pen. potrivit cărora când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

Astfel, instanța de fond a făcut aplicarea art. 33 alin. (2) din C. pen., limitele de pedeapsă fiind reduse la jumătate în cazul infracțiunii de tentativă la omor calificat. Ulterior, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., fiind majorate limitele speciale ale pedepsei cu jumătate.

Instanța a reținut pericolul social concret ridicat al infracțiunilor săvârșite, circumstanțele reale astfel cum rezultă din situația de fapt reținută, atitudinea sinceră de regret manifestată, circumstanțele personale, vârsta inculpatului, situația familială, relațiile existente anterior între el și victimă, antecedentele penale, atitudinea inculpatului de recunoaștere și cooperare, forma de vinovăție.

Raportat la toate acestea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenție.

Potrivit art. 67 din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

În privința pedepselor complementare și accesorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate (cauza Hirst contra Marii Britanii).

Cu privire la pedeapsa complementară, s-a avut în vedere natura infracțiunilor comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a acestora denotând o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) și o) din C. pen. Instanța a reținut că exercitarea unor astfel de drepturi presupune respectarea unor principii și valori fundamentale, un comportament exemplar, iar inculpatul prin fapta sa nu a respectat dreptul comunității la ordine și liniște. În plus, instanța a considerat că apropierea fizică de persoana vătămată este de natură să pună în pericol integritatea corporală a acesteia.

Potrivit art. 65 alin. (1) din C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o), a) căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Față de cele expuse anterior cu privire la necesitatea aplicării pedepsei complementare stabilită în sarcina inculpatului, pentru aceleași considerente, instanța i-a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea, dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, în cauză s-au constituit părți civile Spitalul Județean de Urgență Bacău, cu suma de 2.259,91 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate B. și Serviciul de Ambulanță Județean Bacău pentru recuperarea sumei de 321,2 RON reprezentând contravaloarea transportului persoanei vătămate B.

Referitor la acțiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanță Județean Bacău, cu suma de 321,2 RON, reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medicală și transportul părții vătămate B., instanța de fond a respins-o, având în vedere că, în conținutul cererii, partea civilă a făcut trimitere la efectuarea unui transport în data de 10 septembrie 2020, iar fapta a fost săvârșită în data de 13 septembrie 2019.

Având în vedere că inculpatul A. a comis infracțiunea de tentativă de omor calificat, acesta a fost obligat la plata prejudiciului material cauzat unității medicale Spitalul Județean de Urgență Bacău, prin tratamentul acordat victimei.

În termen legal, împotriva Sentinței nr. 282/D din data de 16 octombrie 2020 a Tribunalului Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a formulat critici cu privire la netemeinicia hotărârii, în ceea ce privește dispoziția de condamnare a inculpatului A. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 14 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) din C. pen., apreciind că sunt prea blânde, având în vedere circumstanțele reale și personale.

În raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului prin prisma criteriilor de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat redozarea pedepsei, în sensul condamnării inculpatului A. la pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat având durata orientată spre maximul prevăzut de lege.

Inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în stare de recidivă postexecutorie, după ce la data de 2 iunie 2019 a fost eliberat la termen din executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 1661 din data de 30 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 54 din data de 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău. Anterior i-au fost aplicate trei măsuri educative pentru infracțiuni comise în timpul minorității și pedeapsa închisorii de un an cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prin Sentința penală nr. 671 din data de 9 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1258 din data de 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel Bacău.

S-a susținut că circumstanțele reale și personale evidențiază gravitatea faptelor, periculozitatea și perseverența infracțională a inculpatului și relevă necesitatea stabilirii unei pedepse orientate spre maximul special pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din - art. 189 alin. (1) lit. a) din din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., precum și aplicarea pe durata maximă de 5 ani a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) din C. pen.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a formulat critici și cu privire la nelegalitatea hotărârii, arătând că stabilirea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prev. de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., este nelegală, întrucât depășește maximul special prevăzut de legea penală mai favorabilă, respectiv cea în vigoare la data comiterii infracțiunii, de 1 an și 6 luni închisoare, având în vedere și dispozițiile art. 43 alin. (5) din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prev. de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată, s-a susținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din C. pen., vizând aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât prin dispozițiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, se stabilea pedeapsa cu închisoarea de la o lună la un an, iar prin dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 raportate la dispozițiile art. 31 alin. (1) din aceeași lege, dispoziții în vigoare la data condamnării de prima instanță, se stabilește pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.

Au fost formulate critici și cu privire la omisiunea de a stabili, în concret, o valoare, prin indicarea unei sume corespunzătoare contravalorii lamei de ras folosită de inculpatul A. la comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

S-a mai arătat că, la punctul 4 al dispozitivului, în mod eronat a fost menționată pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, în loc de pedeapsa de 14 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Prin motivele formulate, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, în principal, iar în subsidiar să se mențină pedeapsa aplicată de instanța de fond, aceasta fiind oarecum echitabilă.

Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bacău a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost în mod corect reținute de instanța de fond, având în vedere probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată, iar inculpatul și-a recunoscut integral vinovăția.

În ceea ce privește criticile formulate de procuror cu privire la nelegalitatea sentinței penale apelate, Curtea de Apel Bacău a reținut că acestea sunt fondate.

Instanța de apel a constatat că sentința este nelegală în ceea ce privește stabilirea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prev. de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., peste maximul special prevăzut de legea penală mai favorabilă, respectiv cea în vigoare la data comiterii infracțiunii, de 1 an și 6 luni închisoare, având în vedere și dispozițiile art. 43 alin. (5) din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prev. de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 din C. pen., vizând aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât prin dispozițiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, se stabilea pedeapsa cu închisoarea de la 1 lună la 1 an, iar prin dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 raportate la dispozițiile art. 31 alin. (1) din aceeași lege, dispoziții în vigoare la data condamnării de prima instanță, se stabilește pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.

În ceea ce privește motivul invocat de procuror privind omisiunea de a se stabili, în concret, o valoare, prin indicarea unei sume corespunzătoare contravalorii lamei de ras folosită de inculpatul A. la comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., instanța de apel a reținut că acesta nu este întemeiat, întrucât era atribuția procurorului de a stabili, prin rechizitoriu, valoarea lamei de ras, în vederea confiscării sumei de bani aferente de la inculpat. Având în vedere că procurorul a omis să precizeze valoarea lamei de ras folosite de inculpat pentru săvârșirea faptelor, instanța nu poate fi în măsură să dispună asupra confiscării sumei echivalente a acestui obiect.

În continuare, Curtea de Apel Bacău a constatat că la punctul 4 al dispozitivului în mod eronat a fost menționată pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, în loc de pedeapsa de 14 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., aceasta fiind în realitate o simplă eroare materială.

Cu privire la criticile formulate de procuror, respectiv inculpat, referitor la individualizarea pedepsei și cuantumul acesteia, Curtea de Apel Bacău a apreciat că nu se impune nici reducerea pedepsei, nici majorarea acesteia.

În speță, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., durată care în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, aplicabile acestui inculpat (11 ani și 3 luni - 18 ani și 9 luni), reprezintă o pedeapsă orientată spre mediul special prevăzut de lege și, în opinia instanței, reprezintă o corectă dozare a pedepsei.

Gravitatea faptei săvârșite de inculpat este de necontestat, așa cum sunt și modalitatea efectivă de săvârșire a faptei, inculpatul prinzând-o de păr pe persoana vătămată și cu o lamă de bărbierit, obiect cu potențial tanatogenerator, i-a provocat multiple plăgi tăiate pe față, gât și brațe, zone vitale ale corpului persoanei vătămate. Pe de altă parte, s-a constatat că pedeapsa de 14 ani închisoare se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, fiind suficientă pentru îndeplinirea scopului educativ și preventiv al acestei pedepse.

Deopotrivă, instanța de apel a apreciat că nici reducerea pedepsei nu se impune, pentru motivele mai sus invocate.

Pentru toate aceste considerente, prin Decizia penală nr. 1121 din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 282/D/2020 din 16 octombrie 2020 a Tribunalului Bacău, în Dosarul nr. x/2019, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată, și, în rejudecare:

În temeiul art. 5 din C. pen., raportat la art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată, a fost redusă la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prevăzută de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 10 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 14 ani și 10 luni închisoare.

S-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive cu începere de la 16 octombrie 2020 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva Deciziei penale nr. 1121 din data de 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a declarat recurs în casație inculpatul A.

În motivarea căii de atac, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul inculpat A. a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen.

Recurentul a susținut că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. sunt cuprinse între 15 - 25 ani închisoare, iar ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 32 din C. pen., acestea au fost reduse la jumătate, fiind cuprinse între 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni închisoare.

În raport de aceste aspecte, recurentul inculpat a apreciat că pedeapsa aplicată depășește limitele prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni închisoare.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 23 martie 2021, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434 - 437 C. proc. pen.

S-a reținut în acest sens că Decizia nr. 1121 din data de 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (Dosarul nr. x/2019) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen. Cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen. S-a constatat că este îndeplinită și cerința prevăzută de art. art. 437 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., având în vedere că, la termenul din data de 23 martie 2021, prin intermediul unei videoconferințe realizate la Penitenciarul Giurgiu, recurentul inculpat A. a precizat că a formulat o cerere de recurs în casație, întrucât este nemulțumit de cuantumul pedepsei.

Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că recurentul inculpat A. a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., care vizează înlăturarea nelegalităților care afectează limitele și natura sancțiunii (pedepse principale, complementare, accesorii și măsuri educative).

În cadrul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu se pot verifica orice aspecte de legalitate privind pedeapsa, ci strict încadrarea acesteia în limitele prevăzute de legea care a fost aplicată în cauză. Diferența dintre pedeapsa prevăzută de lege și pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, analizată cu privire la temeinicia reținerii criteriilor, stărilor și circumstanțelor de individualizare nu se circumscrie cazului de casare menționat, ci doar stabilirea corectă a efectelor acestora cu privire la limitele pedepsei.

Cu privire la acest motiv de casare, instanța supremă a statuat în sensul incidenței sale în cazul unor "erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale. Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă (...) o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune." (Înalta Curte de Casație și Justiție - Decizia nr. 84/RC/2019).

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte a constatat că recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., în ceea ce privește verificarea limitelor pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

. . . . . . . . . .

Înalta Curte reține că examinarea cauzei în recurs în casație are o dublă limitare: pe de o parte, dispozițiile ce reglementează soluționarea pe fond a acestei căi extraordinare de atac, pe de altă parte, limitele admiterii în principiu.

În speță, așa cum s-a arătat, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., ce a fost avut în vedere și la examinarea admisibilității în principiu, așa încât la soluționarea pe fond a recursului în casație vor fi avute în vedere criticile ce se încadrează în dispozițiile legale mai sus menționate.

Din această perspectivă, examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 din C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este nefondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul a susținut că a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. Întrucât limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de omor calificat sunt cuprinse între 15 - 25 ani închisoare și, ca urmare a reținerii dispozițiilor privind tentativa, aceste limite de pedeapsă au fost reduse la jumătate, fiind cuprinse între 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni închisoare, a apreciat recurentul că pedeapsa de 14 ani și 10 luni depășește limitele prevăzute de lege, astfel cum au fost reduse.

Înalta Curte reține că, în speță, prin Sentința penală nr. 282/D din data de 16 octombrie 2020 a Tribunalului Bacău, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la 14 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n), o) din C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 din C. pen. și 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prevăzută de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată.

În temeiul art. 38, alin. (1) și art. 39 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 15 ani închisoare.

Prin Decizia penală nr. 1121 din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 5 din C. pen., raportat la art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată, a fost redusă la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție provizoriu, prevăzută de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 10 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 14 ani și 10 luni închisoare.

În considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel s-a reținut că mențiunea de la punctul 4 al dispozitivului sentinței, în sensul că pedeapsa cea mai grea este de 8 ani închisoare, în loc de pedeapsa de 14 ani închisoare, stabilită pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., este o eroare materială.

Înalta Curte notează că, în cauză, prezintă relevanță dispozițiile privind pedepsirea tentativei, cele care reglementează tratamentul sancționator al stării de recidivă postexecutorie, precum și prevederile referitoare la concursul între cauze de atenuare sau de agravare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) din C. pen., tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate.

Conform dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Dispozițiile art. 79 din C. pen., care reglementează concursul între cauze de atenuare sau de agravare, prevăd următoarele:

"(1) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.

(3) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2)."

În cauză, fiind incidentă o cauză de reducere a pedepsei (tentativa) și o cauză de majorare a pedepsei (recidiva), prin raportare la dispozițiile art. 79 alin. (3) din C. pen., în mod corect limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. au fost reduse (în raport de dispozițiile art. 33 alin. (2) din C. pen.), după care limitele de pedeapsă rezultate au fost majorate (raportat la prevederile art. 43 alin. (5) din C. pen.).

Astfel, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din C. pen., instanța a dispus reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. (limitele de pedeapsă cuprinse între 15 - 25 ani închisoare au fost reduse la 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni).

Întrucât inculpatul a fost eliberat la termen în data de 2 iunie 2019 din executarea unei pedepse de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1661 din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 54 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău și a săvârșit o noua faptă după executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, însă până la împlinirea termenului de reabilitare, s-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) coroborate cu art. 43 alin. (5) din C. pen., care privesc tratamentul sancționator al stării de recidivă postexecutorie.

Drept urmare, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., limitele de pedeapsă cuprinse între 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni (stabilite în urma reținerii incidenței dispozițiilor art. 32 din C. pen.), au fost majorate cu jumătate, fiind cuprinse între 11 ani și 3 luni - 18 ani și 9 luni.

În final, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

În urma contopirii pedepselor, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (1) și art. 39 lit. b) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (cea de 1 an închisoare și cea de 1 an și 6 luni închisoare), respectiv 10 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 14 ani și 10 luni închisoare.

În considerarea aspectelor mai sus prezentate, instanța constată că pedeapsa de 14 ani închisoare, stabilită pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., este cuprinsă în limitele prevăzute de lege, respectiv 11 ani și 3 luni - 18 ani și 9 luni.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1121 din data de 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1121 din data de 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 mai 2021.

Procesat de GGC - LM