ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2015

Contextul procesual. Decizia instanței de recurs atacată pe calea revizuirii Prin Decizia nr. 4022 din 24 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1056/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 297 din 9 martie 1998 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a constatat că, deși legal citat cu mențiunea depunerii taxei legale de timbru potrivit dovezii de citare aflată la fila nr. 5 dosar, semnată personal de recurent, acesta nu a îndeplinit obligația legală, astfel încât, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, se impune anularea recursului ca netimbrat.

Revizuirea exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant C.I., invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ. Fără a structura criticile formulate, revizuentul invocă, în esență, erori de judecată și reaua-credință a instanțelor de judecată, care nu au soluționat cererea de recalculare a pensiei și au refuzat să-i acorde despăgubirile salariale solicitate.

Apărările formulate de intimată Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Giurgiu a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței supreme, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei și excepția inadmisibilității acțiunii.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii 4.1. Examinând cu prioritate excepțiile invocate de autoritatea intimată, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, reținând următoarele aspecte: Cu privire la excepția lipsei competenței materiale a Înaltei Curți, se constată că intimata invocă prevederile art. 510 C. proc. civ. și susține că decizia de stabilire a dreptului la pensie poate fi contestată la Tribunalul Județean, iar în cauză, contestația a fost soluționată de Tribunalul Giurgiu, iar căile de atac au fost respinse. Înalta Curte remarcă lipsa de fundament a argumentelor autorității intimate și reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”, astfel încât este neîndoielnic că instanța supremă este competentă să soluționeze prezenta cerere de revizuire. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Giurgiu, Înalta Curte reține netemeinicia acesteia, întrucât această instituție este succesoarea în drepturile și obligațiile procesuale ale Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie, care este autoritatea emitentă a Hotărârii nr. 24 din 22 octombrie 1993, contestată în pricina dedusă judecății. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de art. 324 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, față de temeiurile legale precizate de revizuent și de conținutul cererii de revizuire, în care se invocă înscrisul nou reprezentat de Rezoluția nr. 1783/IJ/1188/DIJ/2014 din 12 iunie 2014 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii și comunicată la data de 20 iunie 2014. 4.2. Analizând cererea de revizuire în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul C.I. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Față de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”, Înalta Curte constată că Decizia nr. 4022 din 24 iunie 2005 nu poate constitui obiect al revizuirii, întrucât, prin decizia pronunțată de instanța de recurs, s-a anulat recursul ca netimbrat. Analizând dispozițiile art. 322 C. proc. civ., conform cărora „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri.”, Înalta Curte reține că pot forma obiectul revizuirii hotărârile pronunțate în recurs, cu condiția ca acestea să evoce fondul cauzei. În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator. Din această perspectivă, hotărârea judecătorească (decizia) prin care a fost anulat recursul declarat ca netimbrat nu se circumscrie sferei hotărârilor ce evocă fondul în sensul prevederilor art. 322 C. proc. civ. Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac de retractare, a fost concepută de legiuitor pentru îndreptarea erorilor de fapt, iar nu de drept, în situațiile în care sunt îndeplinite condițiile expuse la pct. 1-9 ale art. 322 C. proc. civ. De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv și că numai erorile care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de principiul securității juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (cauza Sergey Petrov c. Rusiei, Hotărârea nr. 1861/2005 din 10 mai 2007, par.28; Pehenitehny c. Rusiei, Hotărâre nr. 30422/2003 din 14 februarie 2008, par. 26). Independent de aceste aspecte, Înalta Curte constată că primul motiv de revizuire este întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire”. Prin Decizia nr. 4022 din 24 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1056/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 297 din 9 martie 1998 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat, astfel încât nu se poate susține că dispozitivul acestei decizii conține dispoziții potrivnice, care nu se pot aduce la îndeplinire. De altfel, Înalta Curte remarcă faptul că revizuentul nu a argumentat în niciun fel existența unei contradicții în sensul textului de lege pe care l-a invocat. Nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de asemenea invocat de revizuent, nu este incident în cauză. Potrivit acestui text de lege, „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. Verificând motivul de revizuire invocat, Înalta Curte remarcă împrejurarea că, prin Rezoluția nr. 1783/IJ/1188/DIJ/2014 din data de 12 iunie 2014 (aflată la filele nr. 4-7 dosar revizuire), Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării formulate de petentul C.I., în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, această rezoluție vizând modul în care au fost instrumentate mai multe dosare, precizate de petent, neexistând nicio legătură cu fondul pretențiilor deduse judecății. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de C.I., ca inadmisibilă.