ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2015

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

recurs atacată pe calea revizuirii

Prin Decizia nr. 4022 din 24 iunie 2005,

pronunțată în Dosarul nr. 1056/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de C.I.

împotriva sentinței civile nr. 297 din 9 martie 1998 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța supremă a constatat că, deși legal citat cu mențiunea

depunerii taxei legale de timbru potrivit dovezii de citare aflată la fila nr. 5

dosar, semnată personal de recurent, acesta nu a îndeplinit obligația legală,

astfel încât, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, se impune anularea

recursului ca netimbrat.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant C.I., invocând ca

temei legal dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ.

Fără a structura

criticile formulate, revizuentul invocă, în esență, erori de judecată și

reaua-credință a instanțelor de judecată, care nu au soluționat cererea de

recalculare a pensiei și au refuzat să-i acorde despăgubirile salariale

solicitate.

formulate de intimată

Prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei, intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție

Socială Giurgiu a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței

supreme, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei și excepția

inadmisibilității acțiunii.

Înaltei Curți asupra revizuirii

4.1. Examinând cu

prioritate excepțiile invocate de autoritatea intimată, Înalta Curte constată

că acestea sunt neîntemeiate, reținând următoarele aspecte:

Cu privire la

excepția lipsei competenței materiale a Înaltei Curți, se constată că intimata

invocă prevederile art. 510 C. proc. civ. și susține că decizia de stabilire a

dreptului la pensie poate fi contestată la Tribunalul Județean, iar în cauză,

contestația a fost soluționată de Tribunalul Giurgiu, iar căile de atac au fost

respinse.

Înalta Curte remarcă

lipsa de fundament a argumentelor autorității intimate și reține

aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.,

conform cărora „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat

hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”, astfel încât este

neîndoielnic că instanța supremă este competentă să soluționeze prezenta cerere

de revizuire.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Județene pentru Plăți și

Inspecție Socială Giurgiu, Înalta Curte reține netemeinicia acesteia, întrucât această

instituție este succesoarea în drepturile și obligațiile procesuale ale

Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie, care este autoritatea

emitentă a Hotărârii nr. 24 din 22 octombrie 1993, contestată în pricina dedusă

judecății.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, în raport de art. 324 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată, față de temeiurile legale precizate de

revizuent și de conținutul cererii de revizuire, în care se invocă înscrisul

nou reprezentat de Rezoluția nr. 1783/IJ/1188/DIJ/2014 din 12 iunie 2014 emisă

de Consiliul Superior al Magistraturii și comunicată la data de 20 iunie 2014.

4.2. Analizând

cererea de revizuire în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit

căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe

care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul C.I.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile

legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea

nu poate fi promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod

expres de lege.

Față de dispozițiile art.

326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”, Înalta Curte

constată că Decizia nr. 4022 din 24 iunie 2005 nu poate constitui obiect al

revizuirii, întrucât, prin decizia pronunțată de instanța de recurs, s-a anulat

recursul ca netimbrat.

Analizând

dispozițiile art. 322 C. proc. civ., conform cărora „revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

în următoarele cazuri.”, Înalta Curte reține că pot forma obiectul

revizuirii hotărârile pronunțate în recurs, cu condiția ca acestea să evoce

fondul cauzei.

În

ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă

instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor

administrate în cauză, iar în recurs, aceasta presupune schimbarea situației de

fapt în urma analizării materialului probator.

Din

această perspectivă, hotărârea judecătorească (decizia) prin care a fost anulat

recursul declarat ca netimbrat nu se circumscrie sferei hotărârilor ce evocă

fondul în sensul prevederilor art. 322 C. proc. civ.

Revizuirea,

ca și cale extraordinară de atac de retractare, a fost concepută de legiuitor

pentru îndreptarea erorilor de fapt, iar nu de drept, în situațiile în care

sunt îndeplinite condițiile expuse la pct. 1-9 ale art. 322 C. proc. civ.

De altfel, în

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că revizuirea nu

poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui

proces soluționat definitiv și că numai erorile care nu au devenit vizibile

decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de

principiul securității juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin

exercitarea căilor ordinare de atac (cauza Sergey Petrov c. Rusiei, Hotărârea nr.

1861/2005 din 10 mai 2007, par.28; Pehenitehny c. Rusiei, Hotărâre nr. 30422/2003

din 14 februarie 2008, par. 26).

Independent de aceste

aspecte, Înalta Curte constată că primul motiv de revizuire este întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora:

„Revizuirea

unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere în următoarele cazuri:

1.

dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce

la îndeplinire”.

Prin Decizia nr. 4022

din 24 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1056/2005, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul

declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 297 din 9 martie 1998 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat,

astfel încât nu se poate susține că dispozitivul acestei decizii conține

dispoziții potrivnice, care nu se pot aduce la îndeplinire.

De altfel, Înalta

Curte remarcă faptul că revizuentul nu a argumentat în niciun fel existența

unei contradicții în sensul textului de lege pe care l-a invocat.

Nici motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de asemenea invocat de

revizuent, nu este incident în cauză. Potrivit acestui text de lege,

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Verificând motivul de

revizuire invocat, Înalta Curte remarcă împrejurarea că, prin Rezoluția nr. 1783/IJ/1188/DIJ/2014

din data de 12 iunie 2014 (aflată la filele nr. 4-7 dosar revizuire), Consiliul

Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării

formulate de petentul C.I., în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (4) lit.

b) din Legea nr. 317/2004, această rezoluție vizând modul în care au fost

instrumentate mai multe dosare, precizate de petent, neexistând nicio legătură

cu fondul pretențiilor deduse judecății.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire formulată de C.I., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepțiile invocate de intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție

Socială Giurgiu, ca neîntemeiate.

Respinge

cererea de revizuire formulată de C.I. împotriva Deciziei nr. 4022 din 24 iunie

2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.