ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 223 din 30 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. cu aplicarea art. 181 C. pen.

A dispus achitarea inculpatului B.A.G. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., a două infracțiuni prevăzută de art. 291 C. pen. și o infracțiune prevăzută de art. 292 C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 lei.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea actelor false (adeverințele din 17 august 2012 și din 08 martie 2012 și declarația formular de actualizare a Dosarului nr. 1052 din 10 septembrie 2012).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 22 ianuarie 2013, dat în Dosarul nr. 1051/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul B.A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de: instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (adeverința din 8 martie 2012 a I.T.P.F. Giurgiu); instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (adeverința din 17 august 2012 a I.T.P.F. Giurgiu) și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru toate infracțiunile.

În actul de sesizare s-a arătat că din probele administrate in cauză a rezultat următoarea stare de fapt:

Prin Legea nr. 280 din 17 decembrie 2011 a fost reorganizată P.F.R., iar I.J.P.F. Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu și Călărași s-au desființat, apărând structuri noi, respectiv serviciile teritoriale cu sediile în vechile localități din județe și mai multe sectoare care au fost subordonate șefului I.T.P.F. Giurgiu. S-a reținut că inculpatul B.A.G. ocupa funcția de inspector de politie la S.P.F. Bistreț, făcând parte din politia judiciară, așa cum se menționează în adresa din 15 octombrie 2012 a I.G.P.F., sector subordonat șefului I.P.T.F. Giurgiu și la data de 13 iulie 2010 a solicitat Primăriei Calafat repartizarea unui apartament construit prin A.N.L. pe care intenționa să-l închirieze, iar ulterior să-l cumpere, iar in anul 2012 a reluat demersurile pentru alocarea unui apartament, insistând în înscrierea pe lista de priorități in vederea închirierii ap apartamentului.

Deoarece nu îndeplinea condițiile prevăzute prin Hotărârea Consiliului Local Calafat nr. 118 din 19 aprilie 2011 referitoare la locul unde își desfășoară activitatea, obligatorie pe raza mun. Calafat, localităților Basarab, Golenti sau Ciupercenii Vechi, prin instigarea la fals intelectual, a obținut de la I.T.P.F. Giurgiu adeverințe din care să rezulte în mod nereal că S.P.T.F. Bistret este subordonat Serviciului Teritorial Dolj cu sediul in Calafat.

În acest sens, la data de 08 martie 2012 inculpatul B.A.G. s-a deplasat la sediul I.T.P.F. Giurgiu și l-a determinat pe învinuitul N.F., comisar șef de politie, șeful Serviciului resurse umane să elibereze adeverința din 08 martie 2012, în care se atestă în fals că acesta își desfășoară activitatea la Sectorul P.F. Bistreț din cadrul S.T.P.F. Dolj, care are sediul în mun. Calafat.

Inculpatul B.A.G. a depus adeverința falsă la Primăria mun. Calafat și Consiliul local Calafat și în ședința din 29 iunie 2012 prin Hotărârea nr. 10, cu ocazia aprobării listei de repartizare a locuințelor în regim de închiriere pentru tineri, l-a trecut pe poziția a 10-a pe inculpat.

Pentru reactualizarea dosarului, în ziua de 16 august 2012 inculpatul B.A.G. l-a contactat telefonic pe martorul B.M., contabil șef la I.T.P.F. Giurgiu, pe care l-a determinat să-i elibereze o nouă adeverință din 17 august 2012, în care se menționează în mod nereal că își desfășoară activitatea la S.P.F. Calafat cu sediul in mun. Calafat.

Primind adeverința inculpatul B.A.G. a depus-o la Primăria mun. Calafat.

De asemenea, inculpatul B.A.G. a completat formularul pentru reactualizarea Dosarului nr. 1/C/2 din 10 august 2012 in care a trecut pe propria răspundere că are același loc de mun. P.F. Calafat.

S-a reținut totodată că în faza de urmărire penală, inculpatul B.A.G. a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele săvârșite, iar plin fișa de cazier judiciar se atesta că nu este cunoscut cu antecedente penale.

În faza de cercetare judecătorească, la instanța de fond a fost audiat inculpatul care a învederat că nu înțelege să uzeze de procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

S-a luat declarație inculpatului aceasta fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Au fost audiați martorii din lucrări: N.F., B.M., I.M., Ș.M., C.M., M.M., s-a atașat referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune pentru inculpat, s-au depus încrisuri în circumstantiere.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, precizând că, în condițiile în care începuse reorganizarea P.F. și o parte a birourilor au rămas la Calafat, a crezut că nu era greșită mențiunea din adeverințele pe care le-a depus pentru achiziționarea apartamentului în regim A.N.L.

Examinând coroborat întregul material probator administrat, respectiv: declarațiile și rapoartele date de inculpat, înscrisuri, declarațiile martorilor N.F., B.M., I.M., Ș.M., C.M., M.M., instanța de fond a constatat că starea de fapt descrisă în actul de sesizare este corectă urmând să o rețină întocmai.

Astfel, nu se vor reține apărările inculpatului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este cercetat, întrucât lipsește forma de vinovăție prevăzută de legea penală.

Prin solicitările făcute telefonic, inculpatul a determinat pe martorii B.M. comisar șef. I.T.P.F. Giurgiu și N.F. comisar șef de poliție, șeful Serviciului resurse umane să elibereze adeverințele false. Inculpatul a depus cele două adeverințe false la Primăria mun. Calafat și a completat formularul de reactualizare a dosarului pe proprie răspundere declarând necorespunzător că are locul de muncă la Politia de Frontieră Calafat

Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Din probele dosarului instanța de fond a procedat la corelarea criteriilor de mai sus, pentru a determina corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecății.

Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, faptele de care este acuzat inculpatul, constând în instigarea la eliberarea a două adeverințe cu mențiuni necorespunzătoare, adeverințe pe care le-a folosit in completarea dosarului depus la Primăria Calafat în vederea achiziționării unui apartament în regim A.N.L., dată fiind și calitatea de ofițer de poliție, prezintă un pericol social.

Însă acest pericol social trebuie determinat în concret cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia.

Instanța de fond a constatat că fată de numiții B.M. comisar șef I.T.P.F. Giugiu și N.F. comisar șef de poliție, șeful Serviciului resurse umane, care au eliberat adeverințele false, s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative, în condițiile art. 181 C. pen.

În speță, inculpatul B.A.G., inspector la S.P.F. Bistreț, a solicitat Primăriei Calafat repartizarea unui apartament din fondul locativ construit in sistem A.N.L. anterior reorganizării P.F., când P.F. Bistreț aparținea de P.F. Dolj cu sediul în Calafat. Pentru reactualizarea dosarului și pentru îndeplinirea condițiilor de înscriere pe lista de priorități a cerut conducerii I.T.P.F. Giurgiu eliberarea unor adeverințe din care să rezulte că își desfășoară activitatea la S.T.P.F. Dolj cu sediul in Calafat, fiindu-i întocmite adeverințele din 8 martie 2012 semnate de martorul N.F. și comisarul șef S.M. pentru șef I.T.P.F. Giurgiu, acesta deținând funcția de adjunct al șefului I.T.P.F. Giurgiu, și adeverința din 17 august 2012, semnată de martorul B.M. și pentru șeful I.T.P.F. Guirgiu de comisarul șef I.M., ambele adeverințe fiind depuse ulterior la

Primăria Calafat de către inculpat In conformitate cu cele două adeverințe inculpatul a completat și formularul de reactualizare a dosarului pentru achiziționarea apartamentului, declarând în mod necorespunzător conform adeverințelor depuse. La data emiterii adeverințelor, P.F. Bistreț unde lucra inculpatul, datorită reorganizării din decembrie 2011, aparținea de P.F. Giurgiu.

Din declarația martorului M.F. (fila 40 dosar fond; fila 67dos. u.p.) secretar la mun. Calafat ce se ocupa de vizarea pentru legalitate a actelor întocmite atât de Consiliul Local cât și de primar, instanța de fond a reținut că pentru a fi admis în lista de achiziționare a apartamentelor în regim A.N.L., "principala condiție era ca solicitantul unui apartament A.N.L. să aibă locul de muncă în Municipiul Calafat (...), prin loc de muncă în municipiul Calafat comisia înțelegea ca în mod efectiv activitatea să fie desfășurată de solicitant în municipiul Calafat, astfel dacă sediul era în altă localitate era suficient ca punctul de lucru să fie în municipiul Calafat".

Din declarațiile martorilor N.F., B.M., I.M., Ș.M., C.M. a rezultat că la data eliberării adeverințelor P.F. era în proces de reorganizare și astfel, deși până în decembrie 2011 P.F. Bistreț aparținuse de P.F. Dolj cu sediul la Calafat, ulterior datei de 15 decembie 2011 a aparținut de P.F. Giurgiu.

Datorită procesului de reorganizare, la data emiterii adeverințelor, exista o stare de confuzie în condițiile în care antetele vechi cu poliția Calafat nu erau schimbate iar Poliția (Dolj) Calafat coordona în continuare P.F. Bistreț în ceea ce privește logistica, armamentul și echipele operative. O parte a ședințelor operative se desfășurau la Calafat, aici funcționând și parte din birourile care deserveau P.F. Bistret

Inculpatul a recunoscut că a solicitat să i se elibereze adeverințele cu mențiunea că este angajat în municipiul Calafat, și observând mențiunea din adeverințe, respectiv faptul că lucrează la S.P.F. Bistreț din cadrul S.T.P.F. Dolj din Calafat, a considerat că nu este neadevărată, întrucât în fapt existând o "oarecare subordonare față de această structură".

Inculpatul la data săvârșirii faptelor locuia fără forme legale în municipiul Calafat iar în. prezent locuiește în municipiul Craiova cu părinții și face naveta Craiova - Bistret, este căsătorit.

Inculpatul a intenționat să-și achiziționeze în regim A.N.L. un apartament pentru a se muta în Calafat, sens în care anterior ceruse și o mutare sau o detașare la Calafat, încercând să fie mai aproape de familia soției care se afla într-o situație socială grea.

Totodată, din probele administrate a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind ofițer specialist principal III în cadrul S.P.F. Bistreț, are o foarte bună pregătire profesională și din caracterizarea colegilor de serviciu și superiorilor, conform referatului de evaluare și înscrisurilor depuse, a rezultat că în activitatea desfășurată s-a dovedit a fi corect, obiectiv, îndeplinindu-și sarcinile cu răspundere, perseverență, dovedind principialitate și integritate morală. Astfel, inculpatul este apreciat de colegi și de superiori, nu a fost niciodată sancționat disciplinar, fiind recompensat de mai multe ori prin acordarea de diplome de merit.

La cuantificarea gravității concrete a faptelor pentru care este cercetat inculpatul instanța de fond a avut în considerare toate aceste elemente reținute mai sus precum și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, după reorganizarea P.F. când a existat o stare de confuzie, de altfel reținută și de procuror în aplicarea soluției de scoatere de sub urmărire penală pentru martorii B.M. comisar șef. I.T.P.F. Giurgiu și N.F. comisar șef de poliție, șeful Serviciului resurse umane, care au eliberat adeverințele false - dar și urmările produse și care s-ar fi putut produce prin fapta inculpatului, urmările pe care le-ar avea o condamnare pentru inculpat.

Pentru aceste considerente, raportat la persoana inculpatului așa cum a fost reținută mai sus, instanța de fond a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului au adus o atingerea minimă valorilor ocrotite de legea penală și prin conținutul lor concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum maxim este suficientă pentru îndeplinirea scopului educativ și preventiv.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.A.G.

Prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea apelului formulat, considerând că în mod greșit instanța de fond a apreciat faptele reținute în sarcina inculpatului lipsite în mod vădit de importanță.

A arătat că, din analiza materialului probator rezultă că faptele săvârșite de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, pe cale de consecință se impunea pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului.

De asemenea, a învederat instanței că inculpatul avea calitatea de inspector în cadrul P.F. și tocmai în considerarea acestei calități, de funcționar al statului cu atribuții în aplicarea legii, conduita sa trebuia să fie una corespunzătoare statutului.

Inculpatul B.A.G. a solicitat prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei admiterea apelului și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, menținerea sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel Craiova.

A susținut că era imposibilă o acțiune de determinare exercitată de către un ofițer cu grad inferior asupra unor persoane cu funcție de conducere din cadrul Inspectoratului de Poliție, având în vedere rigorile sistemului militar bazat pe ierarhia militară.

A mai arătat că, în mod evident inculpatul nu a avut cunoștință în concret de noua organigramă a I.T.P.F. Giurgiu, având în vedere că pentru anumite segmente acesta se afla subordonat P.F. Calafat, aspect ce a rezultat din documentul eliberat de I.G.P.F., potrivit căruia subunitatea în cadrul căreia activa inculpatul se afla în subordonare și control P.F. Calafat.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, a menționat că inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că ceea ce a declarat este necorespunzător realității, inculpatul având convingerea că face parte din rândurile P.F. Calafat.

Examinând cauza în temeiul art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că apelurile formulate sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, înlăturarea relelor convingeri și deprinderi ale inculpatului, și în inocularea unor valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Pentru ca pedeapsa să își poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite, este necesar ca aceasta să corespundă gravității infracțiunii și nevoilor de îndreptare ale infractorului, impunându-se ca ea să fie adaptată pericolului social concret al faptei și periculozității infractorului, asupra căruia trebuie să se acționeze.

În acest sens, între gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, trebuie să existe o anumită concordanță, în caz contrar pedeapsa neputându-și atinge scopul, putând conduce chiar la rezultate contrare acestui scop.

De aceea, cu ocazia stabilirii și aplicării pedepsei, trebuie să se țină seama de necesitatea acestei concordanțe, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influența asupra conștiinței, mentalității și conduitei viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuie să corespundă în aceeași măsură gradului de receptivitate a condamnatului față de influența educativă a pedepsei.

Firește, acest grad de receptivitate este reflectat și în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa față de faptă, în modul în acesta a contribuit la aflarea adevărului și a relaționat în raporturile cu organele judiciare.

Pe de altă parte, în stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, este necesar a fi examinate, în mod cumulativ, circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cazul de față, aplicarea față de inculpat a unei sancțiuni administrative este o măsură suficientă, o asemenea concluzie fiind susținută de datele ce caracterizează persoana inculpatului și pericolul social al faptelor, pericol apreciat pe baza probelor certe, a circumstanțelor reale și modului concret de comitere, a mijloacelor folosite și scopului urmărit.

Astfel, raportat la declarația martorului M.F. (fila 40 dosar fond; fila 67 dos. u.p.) secretar la mun. Calafat ce se ocupa de vizarea pentru legalitate a actelor întocmite atât de Consiliul Local cât și de primar, s-a reținut că pentru a fi admis în lista de achiziționare a apartamentelor în regim A.N.L., "principala condiție era ca solicitantul unui apartament A.N.L. să aibă locul de muncă în Municipiul Calafat (...), prin loc de muncă în municipiul Calafat comisia înțelegea ca în mod efectiv activitatea să fie desfășurată de solicitant în municipiul Calafat, astfel dacă sediul era în altă localitate era suficient ca punctul de lucru să fie în municipiul Calafat".

Din declarațiile martorilor N.F., B.M., I.M., Ș.M., C.M. a rezultat că la data eliberării adeverințelor P.F. era în proces de reorganizare și astfel, deși până în decembrie 2011 P.F. Bistreț aparținuse de P.F. Dolj cu sediul la Calafat, ulterior datei de 15 decembie 2011 a aparținut de P.F. Giurgiu.

Datorită procesului de reorganizare, la data emiterii adeverințelor, exista o stare de confuzie în condițiile în care antetele vechi cu politia Calafat nu erau schimbate, iar Poliția (Dolj) Calafat coordona în continuare P.F. Bistreț în ceea ce privește logistica, armamentul și echipele operative. O parte a ședințelor operative se desfășurau la Calafat, aici funcționând și parte din birourile care deserveau P.F. Bistret.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, lipsa antecedentelor penale, caracterizările formulate de către colegii inculpatului, lipsa oricărei sancțiuni disciplinare, multiple recompense și diplome de merit și urmările pe care le-ar avea o condamnare asupra activității profesionale ulterioare a inculpatului.

Fată de starea de confuzie creată ca urmare a reorganizării P.F., prin Legea nr. 280 din 17 decembrie 2011, de circumstanțele personale ale inculpatului, de atitudinea sinceră și cooperantă a acestuia din timpul procesului penal, Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea unei sancțiuni penale inculpatului B.A.G.

Cu privire la motivele de apel invocate de inculpat, Înalta Curte nu poate retine apărările formulate, respectiv: lipsa de vinovăție a inculpatului, inexistența unei acțiuni de determinare a superiorilor pentru eliberarea unei adeverințe false sau împrejurarea că nu a avut reprezentarea faptului că ceea ce a declarat este nereal.

Instanța apreciază că faptele inculpatului de a determina pe martorii B.M. și N.F. să elibereze adeverințe în care să ateste în mod nereal că locul de muncă al inculpatului este la Calafat și nu în localitatea Bistreț, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de instigare la fals intelectual, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; faptele inculpatului de a depune cele două adeverințe false la Primăria Mun. Calafat, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen.; fapta inculpatului de a completa formularul de reactualizare a dosarului pe proprie răspundere declarând necorespunzător că are locul de muncă la P.F. Calafat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la fals, uz de fals și fals în declarații, iar aplicarea doar a unei sancțiuni administrative de către instanța de fond nu este urmarea lipsei de vinovăție a inculpatului, ci a unui grad de pericol social redus al faptelor săvârșite.

Deși, în momentul emiterii adeverințelor false, se crease o stare de confuzie ca urmare a reorganizării P.F. Dolj, Giurgiu și Călărași, totuși instanța nu poate înlătura probele certe, administrate în cauză, respectiv: organigrama I.P.F. Giurgiu din care rezultă, fără dubiu, că S.P.F. II Bistreț este subordonat direct șefului I.T.P.F. Giurgiu, declarațiilor martorilor B.M., N.F., Ș.M., C.M. și I.M., declarații care se coroborează cu declarația inculpatului B.A.G.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul apelant face trimitere la împrejurarea că instanța de apel este investită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată apelantul inculpat în analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Astfel, înalta Curte constată că în prezent acțiunea încriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. se regăsește și poate fi. calificată în drept în conținutul art. 47 raportat la art. 321 Noul C. pen., a infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. în conținutul art. 323 Noul C. pen., a infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. în conținutul art. 326 Noul C. pen., cu aplicarea art. 39 Noul C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune ase verifica sancțiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 25 raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., Înalta Curte constată că sub aspect sancționator legea penală nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse.

Mai mult, Înalta Curte reține că instanța de fond a reținut la individualizarea pedepselor dispozițiile art. 181 C. pen. anterior, ajungându-se în acest fel la aplicarea unei sancțiuni de natură administrativă. Spre deosebire de vechea reglementare, potrivit căreia în situația în care se constată că fapta este vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu este atrasă răspunderea penală a făptuitorului, aceasta fiind înlocuită cu o răspundere extrapenală, în actuala reglementare dispozițiile art. 181 C. pen. anterior nu își regăsesc corespondent Potrivit Noului C. pen. în situația săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, însă având un grad de pericol social redus, instanța poate face aplicarea dispozițiilor art. 80 (renunțarea la judecată), instituție care sub aspectul condițiilor ce se impun a fi îndeplinite, precum și a efectelor aplicării, nu poate fi considerată mai favorabilă decât art. 181 C. pen. anterior.

Astfel se constată că în situația aplicării legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, s-ar crea inculpatului o situație mai grea, ori Înalta Curte amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Rațiunea acestui principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.A.G. împotriva sentinței penale nr. 223 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga apelantul intimat inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.A.G. împotriva sentinței penale nr. 223 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul intimat inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de parchet,rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2014.