ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2011

Asupra recursului penal de față constată: Prin sentința penală nr. 75 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 316/98/2009, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații D.D., M.A. și T.A., după cum urmează: I. În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual. În baza art. 31 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de uz de fals.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 336 C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. și la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual. În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a Tribunalului Ialomița rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 279 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen.

stabilite prin hotărârea susmenționată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, urmând ca inculpatul D.D. să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani. S-a stabilit ca pe durata termenului de încercare a executării pedepsei, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor 86 4 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei. În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului S-a luat act că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 2 aprilie 2007 la 18 mai 2007. II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. și art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru participatie improprie la infracțiunea de uz de fals. III. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea de încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul T.A. din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului T.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. și art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 1.000 lei. În conformitate cu prevederile art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate. Au fost obligați inculpați la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, inculpatul D.D. în sumă de 775 lei, inculpatul M.A. în sumă de 500 lei și inculpatul T.A. în sumă de 575 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpații din cauză îndeplineau calitatea de agenți de poliție la Postul de poliție T.F.

Urziceni, inculpatul D.D. din anul 2005, iar de la începutul anului 2007 avea și funcția de șef de post, făcând parte din structura poliției judiciare. Din anul 2006 și-au început activitatea la același post de poliție și inculpații T.A. și M.A. A rezultat că în evidențele postului de poliție era înregistrată, încă din anul 2003, cauza penală nr. 1422/P/2003 privind furtul unei bovine aparținând numiților S.L. și S. (T.) C., faptă comisă la data de 7/9 august 2000. Inițial, cercetările penale au fost efectuate de Postul de Poliție Alexeni și, în raport de locul săvârșirii faptei, situat în incinta Stației C.F.R. Alexeni, s-a stabilit că Postului de Poliție Alexeni îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Ca urmare, din dispoziția Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, dosarul penal în discuție a fost trimis spre soluționare la postul de poliție unde își desfășurau activitatea cei trei inculpați. După primirea dosarului, acesta nu a fost repartizat spre instrumentare vreunuia dintre lucrătorii postului de poliție, rămânând în nelucrare și după angajarea inculpaților. În acest context, la începutul anului 2007, când îndeplinea funcția de șef de post și era astfel răspunzător de situația dosarelor rămase nesoluționate, inculpatul D.D. a luat hotărârea de a recurge la o procedură ilegală în vederea închiderii dosarului și anume, formularea unei propunerii de clasare a cauzei, pe motiv că nu se săvârșise fapta de furt reclamată.

Pentru a justifica soluția de clasare a cauzei era necesară întocmirea unor acte procedurale care să ateste inexistența faptei. În acest sens, inculpatul D.D. și colegul său P.M. au întocmit împreună o declarație în numele părții vătămate S.L., conform căreia, bovina sustrasă la data de 8 august 2000 fusese găsită de un vecin, într-un lan de porumb. Totodată, inculpatul a scris o declarație și în numele părții vătămate S.C., semnată personal de inculpat, care menționa că animalul scăpase din curte și fusese găsit de vecinul lor, P.V. În același împrejurări, inculpatul M.A. a completat o declarație în numele martorului P.V., declarație care confirma că era vecin cu părțile vătămate și că le găsise bovina scăpată din curte într-un lan de porumb, declarație semnată personal de inculpat.

În continuare, inculpatul D.D. a conceput referatul cu propunere de clasare a lucrării, pe care l-a înmânat în ziua următoare inculpatului T.A., solicitându-i acestuia să tehnoredacteze lucrarea, el urmând să plece din localitate, la o ședință de serviciu, în orașul Constanța. Constatând că declarațiile părților vătămate și ale martorului P.V. nu aveau mențiunea "dată în față noastră", inculpatul T.A. i-a cerut explicații inculpatului D.D., acesta din urmă solicitându-i primului inculpat să completeze respectivele acte prin înscrierea și datarea mențiunii care lipsea. După tehnoredactarea referatului cu propunerea de clasare a cauzei, inculpatul T.A. a semnat personal actul cu mențiunea uzitată în cazul actelor semnate în numele altei persoane.

Deși inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, prima instanță a constatat că vinovăția acestora era dovedită cu probele de la dosar. Au fost avute în vedere declarațiile părților vătămate S.L. și S. (T.) C. care au contestat faptul de a fi fost audiați în cauza penală privind sesizarea formulată în legătura cu sustragerea bovinei din anul 2000 si de a fi semnat declarațiile folosite la închiderea dosarului. În același sens a declarat si martorul P.V., din declarațiile acestei persoane rezultând că nu a fost audiat de organele de ploaie și nu a semnat vreun act procedural. De asemenea, a rezultat că părțile vătămate nu erau vecini cu martorul P.V., asa cum se menționase în declarațiile falsificate.

În cauză a fost efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică criminalistică, prin care s-a stabilit că semnăturile înscrise pe declarațiile olografe în discuție nu au fost executate de numiții S.L., S.C. și P.V. În drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.D. a fost încadrată în dispozițiile art. 289 C. pen., art. 31 rap.la art. 291 C. pen. și art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru inculpatul M.A. a fost reținută doar infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., având în vedere propria acțiune de plăsmuire a declarației atribuite numitului P.V., dispunându-se achitarea pe temeiul de la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. rap. la art. 31 rap. la art. 291 C. pen., reținându-se că inculpatul D.D. era cel care înmânase declarațiile falsificate coinculpatului T.A. în vederea folosirii lor la tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare a cauzei. Pentru inculpatul T.A. a fost reținută săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere propria contribuție adusă la falsificarea declarațiilor atribuite numiților S.L., S.C. și P.V., prin atestarea împrejurării nereale că declarațiile ar fi fost date în fața organelor de poliție, precum și faptul folosirii respectivelor declarații la tehnoredactarea referatului cu propunerea de clasare a cauzei.

În ceea ce privește sancționarea inculpaților din cauză, prima instanță a constatat că faptele comise de inculpații M.A. și T.A. nu prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni, concluzie justificată cu împrejurările de săvârșire a acțiunilor ilicite, urmările produse și datele ce caracterizează persoana inculpaților. Ca urmare, s-a făcut aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., iar în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 C. pen., s-a dispus sancționarea administrativă a celor doi inculpați. În schimb, inculpatul D.D. a fost condamnat pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina sa, pedepsele stabilite fiind individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, criticând sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor săvârșite de inculpații T.A. și M.A., reținerea greșită a temeiul achitării pentru inculpatul T.A. și greșita achitare a inculpatului M.A. pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., având în vedere corecta încadrare juridică a faptelor. Prin Decizia penală nr. 249 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția penală, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița și desființată în parte sentința atacată în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților M.A. și T.A., iar în rejudecare: I. În baza art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului M.A. prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.A. sub aspectul ambelor infracțiuni reținute în sarcina sa. În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus sancționarea administrativă a inculpatului prin aplicarea amenzii de 1.000 lei. II. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului T.A.

prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului T.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță sub aspectul stabilirii situației de fapt și a vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete a probelor administrate. În schimb, instanța de apel a constatat că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost greșit caracterizată din punct de vedere juridic, acțiunile săvârșite de inculpații T.A.

și M.A. realizând formal conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. pentru inculpatul M.A. și art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul T.A. În considerentele deciziei au fost arătate motivele care susțineau noua încadrare juridică. De asemenea, s-a constatat că și temeiul achitării inculpatului T.A. a fost greșit reținut în cauză ca fiind cel de la art. 10 lit. c) C. proc. pen., din probele administrate rezultând că inculpatul nu a avut reprezentarea și nu a cunoscut caracterul falsificat al declarațiilor folosite la tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare întocmit de coinculpatul D.D.

În raport de noua încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților, instanța de apel a dispus achitarea inculpatului T.A. în considerarea dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar pentru inculpatul M.A., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., apreciindu-se că faptele săvârșite nu prezintă în concret gradul de pericol social specific unor infracțiuni. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocându-se incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen. Critica vizând greșita încadrare juridică a fost susținută în raport de greșita reținere a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. săvârșită de inculpatul T.A. S-a arătat că infracțiunea în discuție fusese reținută în corelație cu falsificarea unui singur înscris oficial și anume, tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare a cauzei întocmit de coinculpatul D.D. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., critica a fost susținută cu argumente vizând greșita achitare a inculpatului M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., arătându-se că, în raport de conținutul concret al faptelor săvârșite și atingerea gravă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, se impunea condamnarea la pedepse cu închisoarea.

Examinând cauza în raport de criticile formulate și de cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat, în limita considerentelor ce urmează: Din situația de fapt corect stabilită de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în proces, rezultă că activitatea infracțională desfășurată în cauză a materializat hotărârea infracțională luată de inculpatul D.D., șeful Postului de Poliție Alexeni, de a recurge la o procedură ilegală în vederea închiderii unui dosar penal cu privire la care nu se efectuase niciun act de cercetare penală de la data înregistrării sale în evidențele postului de poliție, prin formularea unei propuneri de clasare a cauzei care să ateste în mod nereal că fapta de furt reclamată de persoanele vătămate nu se săvârșise în realitate.

În acest sens, inculpatul D.D. a întocmit două declarații în numele soților S.L. si S.C. în care se menționa, necorespunzător adevărului, că animalul sustras la data de 8 august 2000 fusese găsit de un vecin, într-un lan de porumb. De asemenea, se menționa că animalul scăpase din curte și că în aceste împrejurări fusese găsit de numitul P.V., vecinul lor. A rezultat că declarația atribuită numitei S.L. a fost redactată de numitul P.M. din dispoziția și sub coordonarea inculpatului D.D., inculpatul semnând personal declarația în numele persoanei vătămate. În aceleași împrejurări, coinculpatul M.A. a întocmit și el o declarație atribuită de această dată martorului P.V. prin care se menționa necorespunzător adevărului că persoana în cauză era vecin cu soții S. și că le găsise bovina scăpată din curte într-un lan de porumb.

În continuare, pe baza declarațiilor susmenționate, inculpatul D.D. a conceput referatul cu propunere de clasare a cauzei și l-a predat spre tehnoredactare inculpatului T.A. Înainte de a proceda la tehnoredactarea referatului în discuție, inculpatul T.A. a inserat în declarațiile falsificate mențiunea că acestea au fost scrise în fața organelor de poliție și data când a avut loc audierea. Având în vedere situația de fapt expusă și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele anterioare au caracterizat greșit activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați. Sub acest aspect, este de arătat că fapta de falsificare a declarațiilor atribuite persoanelor vătămate și martorului P.V.

realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. și nu de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cum greșit s-a considerat în cauză. Este adevărat că infracțiunea de fals intelectual presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a înscrie unele date sau împrejurări, însă, esențial pentru existența infracțiunii este ca falsificarea să se producă cu prilejul întocmirii respectivului înscris de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Cu alte cuvinte, dacă făptuitorul se află în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, dar nu era îndreptățit să întocmească înscrisul al cărui conținut l-a falsificat, fapta constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen.

În speța de față, falsificarea declarațiilor atribuite soților S. și numitului P.V. nu s-a făcut în procedura specifică a ascultării persoanelor de către inculpați pentru a se putea vorbi despre o atestare nereală făcută în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, ci, în afara ei, rezultând că inculpații D.D. și M.A. nu erau îndreptățiți să întocmească declarațiile al căror conținut a fost falsificat. Persoanele vătămate și presupusul martor din lucrări nu au fost citați la audiere, rezultând că în dosarul penal privind furtul bovinei nu se efectuase niciun act de cercetare penală, cauza fiind rămasă în nelucrare de la data înregistrării sale. Mai mult, a rezultat că respectivul dosar penal nu a fost repartizat spre instrumentare niciunuia dintre lucrătorii postului de poliție.

Ca urmare, fiind vorba de înscrisuri oficiale, în această categorie fiind incluse, conform art. 150 alin. (2) C. pen., înscrisurile care emană de la instituțiile publice, înscrisuri ce au fost falsificate prin plăsmuirea întregului conținut, atribuindu-li-se aparența unor înscrisuri oficiale autentice, având forță probantă și semnificație juridică, fapta inculpaților D.D. și M.A. realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., având în vedere calitatea specială a inculpaților și împrejurarea că au acționat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Întrucât participația inculpatului M.A. nu a fost reținută decât pentru falsificarea declarației atribuite numitului P.V., răspunderea penală a inculpatului va fi angajată pentru o singură infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.

În sarcina aceluiași inculpat nu se va reține și participația improprie la infracțiunea uz de fals prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. rezultând din situația de fapt expusă că inculpatul M.A. nu a avut nicio implicare în folosirea ulterioară a declarației falsificate. Ca urmare, văzând încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu raportat de la starea de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare, se va proceda la schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., reținându-se în sarcina inculpatului M.A. săvârșirea unei singure infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. În schimb, pentru inculpatul D.D., a cărui activitate infracțională a fost stabilită în raport de falsificarea declarațiilor atribuite persoanelor vătămate S.L.

și S.C., se va reține forma continuată a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., având în vedere caracterul repetat al actelor de executare. În sarcina aceluiași inculpat se va reține și infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. săvârșită în contextul redactării referatului cu propunere de clasare a cauzei privind furtul reclamat de persoanele vătămate S.L. și S.C., prin care au fost atestate fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului. Ca urmare, și în cazul acestui inculpat se va proceda la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în sensul reținerii infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen. La judecata în primă instanță, răspunderea penală a inculpatului D.D. a fost angajată, prin extinderea procesului penal pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen., pentru instigare la comiterea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrare juridică corespunzător realizată în cauză raportat la starea de fapt rezultată din probe. S-a stabilit că, după întocmirea referatului de clasare, inculpatul D.D. i-a solicitat coinculpatului T.A. să insereze în declarațiile falsificate mențiunea că au fost formulate în fata organelor de poliție și să dateze respectiva certificare.

Ca urmare, activitatea inculpatului D.D. a fost corespunzător caracterizată juridic, existând o acțiune de determinare din partea inculpatului la săvârșirea falsului de către subordonat. În consecință, va fi păstrată încadrarea juridică dată de prima instanță faptei reținute în sarcina inculpatului D.D. și cu privire s-a dispus extinderea acțiunii penale în condițiile art. 336 C. proc. pen. Cum mențiunile inserate în respectivele declarații constituie o atestare în necorespunzătoare adevărului săvârșită de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu și în legătură cu înscrisuri pe care era îndreptățit să le întocmească, nedovedindu-se ca inculpatul T.A. să fi cunoscut caracterul falsificat al declarațiilor în discuție, rezultă că activitatea materială desfășurată de inculpatul T.A.

se circumscrie din punct de vedere formal infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În conținutul infracțiunii de fals intelectual în formă continuată nu se va include ca act material de executare și activitatea constând în tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare a cauzei, reținându-se că acțiunea inculpatului T.A. nu a tăcut decât să transpună actul de serviciu îndeplinit de o altă persoană - inculpatul D.D., tară nicio contribuție intelectuală în ceea ce privește concepția lucrării. Ca atare, având în vedere încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul T.A. prin rechizitoriu raportat la starea de fapt reținută, va fi schimbată încadrarea juridică conform art. 334 C. proc.

pen., prin reținerea unei singure infracțiuni de fals intelectual comisă în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., corelativ acțiunilor materiale desfășurate în legătură cu atestarea declarațiilor falsificate. Cum infracțiunea de fals intelectual se săvârșește numai cu intenție, fiind absolut necesar să se stabilească că funcționarul a avut reprezentarea că inserează mențiuni nereale, Înalta Curte constată că atestarea necorespunzătoare adevărului făcută de inculpatul T.A. cu privire la prezența părților și formularea declarațiilor în fața organelor de poliție nu a fost făcută cu știință, neexistând probe care să confirme că inculpatul avea cunoștință despre întocmirea în fals a declarațiilor atribuite soților S. și numitului P.M.

Ca urmare, nefiind îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune achitarea inculpatului T.A. în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În consecință, admițând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi casată decizia din apel și în parte sentința primei instanțe în limitele considerentelor arătate, cu precizarea că, în rejudecare, a fost examinată și situația inculpatului D.D. fără ca prin aceasta să se creeze părții o situație juridică mai grea raportat la cele stabilite prin sentința instanței de fond, având în vedere dispozițiile art. 385 7 C. proc.

pen. În ceea ce privește individualizarea pedepselor pentru inculpatul D.D. raportat la noua încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina sa, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire la gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările comiterii lor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului. În aceste coordonate, Înalta Curte constată că nu se impune aplicarea unui regim sancționator prea sever, stabilirea unor pedepse cu închisoarea orientate spre limita minimă prevăzută de lege, învederându-se a asigura scopul și funcțiile pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte constată că elementele avute în vedere de prima instanță, astfel cum acestea au fost menționate în considerentele sentinței, justifică valabil măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, existând suficiente garanții că reeducarea inculpatului poate fi asigurată și fără executarea efectivă a pedepsei. În ceea ce privește situația inculpatului M.A., în acord cu instanțele anterioare, Înalta Curte apreciază că raportat la împrejurările concrete în care s-a acționat, urmările produse și datele ce caracterizează persoana inculpatului, fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, fiind evident că falsificarea declarației atribuite numitului P.V.

s-a făcut la inițiativa inculpatului D.D., șeful Postului de poliție Alexeni, și în vederea închiderii unui dosar penal înregistrat cu autor necunoscut. În consecință, reținând și că acțiunea materială săvârșită de inculpat nu depășește sfera unui act infracțional izolat, Înalta Curte constată că nu este necesară sancționarea penală a inculpatului, aplicarea unei sancțiuni administrative în condițiile art. 18 1 C. pen. cu referire la art. 91 C. pen. constituind o modalitate adecvată de corijare a comportamentului inculpatului M.A. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 249 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații T.A., M.A. și D.D. Casează decizia sus-menționată și, în parte sentința penală nr. 75 din 12 martie 2010 a Tribunalului Ialomița și, în rejudecare: I. Descontopește pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicate inculpatului D.D., în pedepsele componente de: - 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.; - 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a Tribunalului Ialomița cu privire la care s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 85 C. pen.; În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul D.D. din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 raportat la art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen.; În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul D.D. la pedeapsa de 1 an închisoare; În baza art. 289 C. pen. condamnă același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual; Menține pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. stabilită de prima instanță prin extinderea procesului penal pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen.

Contopește pedepsele sus-menționate cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a Tribunalului Ialomița, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 86 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.ă, a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii. II. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul M.A. din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. într-o singură infracțiune prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., achită inculpatul M.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. În baza art. 18 alin. (3) raportat la art. 91 C. pen., aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 1.000 lei.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul T.A. din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. într-o singură infracțiune prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul T.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de câte 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimații inculpați T.A. și M.A. se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, pentru intimatul inculpat D.D., se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2011.