ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față

constată:

Prin

sentința penală nr. 75 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Ialomița,

secția penală, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 316/98/2009, a fost

soluționată acțiunea penală privind pe inculpații D.D., M.A. și T.A., după cum

urmează:

I. În baza art. 289 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. la

pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual.

În baza art. 31 C. pen. rap. la art.

291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru participație improprie la

infracțiunea de uz de fals.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art.

289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 336

C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. și la pedeapsa de 10

luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual.

În baza art. 85 C. pen. s-a dispus

anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a

Tribunalului Ialomița rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 279 din 28

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost contopite

pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II-a, b) și c) C. pen. stabilite prin hotărârea susmenționată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la

art. 7 din Legea nr. 78/2000, urmând ca inculpatul D.D. să execute în final

pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. și

art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6

ani.

S-a stabilit ca pe durata termenului

de încercare a executării pedepsei, inculpatul să se supună măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor 86

4

C. pen. a căror

nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

În conformitate cu dispozițiile art.

71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatului

S-a luat act că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv de la 2 aprilie 2007 la 18 mai 2007.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen.

s-a dispus achitarea inculpatului M.A.

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.

pen.

În baza art. 18

1

alin. (3)

C. pen. și art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii

administrative de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru

participatie improprie la infracțiunea de uz de fals.

III. În baza art. 334 C. proc. pen.

s-a dispus schimbarea de încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu

pentru inculpatul T.A. din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art.

291 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

T.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (3)

C. pen. și art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii

administrative de 1.000 lei.

În conformitate cu prevederile art.

348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

Au fost obligați inculpați la plata

cheltuielilor judiciare datorate statului, inculpatul D.D. în sumă de 775 lei,

inculpatul M.A. în sumă de 500 lei și inculpatul T.A. în sumă de 575 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpații din cauză îndeplineau

calitatea de agenți de poliție la Postul de poliție T.F. Urziceni, inculpatul

D.D. din anul 2005, iar de la începutul anului 2007 avea și funcția de șef de

post, făcând parte din structura poliției judiciare.

Din anul 2006 și-au început

activitatea la același post de poliție și inculpații T.A. și M.A.

A rezultat că în evidențele postului

de poliție era înregistrată, încă din anul 2003, cauza penală nr. 1422/P/2003

privind furtul unei bovine aparținând numiților S.L. și S. (T.) C., faptă

comisă la data de 7/9 august 2000.

Inițial, cercetările penale au fost

efectuate de Postul de Poliție Alexeni și, în raport de locul săvârșirii

faptei, situat în incinta Stației C.F.R. Alexeni, s-a stabilit că Postului de

Poliție Alexeni îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Ca urmare, din dispoziția Parchetului

de pe lângă Judecătoria Urziceni, dosarul penal în discuție a fost trimis spre

soluționare la postul de poliție unde își desfășurau activitatea cei trei

inculpați.

După primirea dosarului, acesta nu a

fost repartizat spre instrumentare vreunuia dintre lucrătorii postului de

poliție, rămânând în nelucrare și după angajarea inculpaților.

În acest context, la începutul anului

2007, când îndeplinea funcția de șef de post și era astfel răspunzător de

situația dosarelor rămase nesoluționate, inculpatul D.D. a luat hotărârea de a

recurge la o procedură ilegală în vederea închiderii dosarului și anume,

formularea unei propunerii de clasare a cauzei, pe motiv că nu se săvârșise

fapta de furt reclamată.

Pentru a justifica soluția de clasare

a cauzei era necesară întocmirea unor acte procedurale care să ateste

inexistența faptei.

În acest sens, inculpatul D.D. și

colegul său P.M. au întocmit împreună o declarație în numele părții vătămate

S.L., conform căreia, bovina sustrasă la data de 8 august 2000 fusese găsită de

un vecin, într-un lan de porumb.

Totodată, inculpatul a scris o

declarație și în numele părții vătămate S.C., semnată personal de inculpat,

care menționa că animalul scăpase din curte și fusese găsit de vecinul lor,

P.V.

În același împrejurări, inculpatul

M.A. a completat o declarație în numele martorului P.V., declarație care

confirma că era vecin cu părțile vătămate și că le găsise bovina scăpată din

curte într-un lan de porumb, declarație semnată personal de inculpat.

În continuare, inculpatul D.D. a

conceput referatul cu propunere de clasare a lucrării, pe care l-a înmânat în

ziua următoare inculpatului T.A., solicitându-i acestuia să tehnoredacteze

lucrarea, el urmând să plece din localitate, la o ședință de serviciu, în

orașul Constanța.

Constatând că declarațiile părților

vătămate și ale martorului P.V. nu aveau mențiunea "dată în față

noastră", inculpatul T.A. i-a cerut explicații inculpatului D.D., acesta

din urmă solicitându-i primului inculpat să completeze respectivele acte prin

înscrierea și datarea mențiunii care lipsea.

După tehnoredactarea referatului cu

propunerea de clasare a cauzei, inculpatul T.A. a semnat personal actul cu

mențiunea uzitată în cazul actelor semnate în numele altei persoane.

Deși inculpații nu au recunoscut

comiterea faptelor, prima instanță a constatat că vinovăția acestora era

dovedită cu probele de la dosar.

Au fost avute în vedere declarațiile

părților vătămate S.L. și S. (T.) C. care au contestat faptul de a fi fost

audiați în cauza penală privind sesizarea formulată în legătura cu sustragerea

bovinei din anul 2000 si de a fi semnat declarațiile folosite la închiderea

dosarului.

În același sens a declarat si martorul

P.V., din declarațiile acestei persoane rezultând că nu a fost audiat de

organele de ploaie și nu a semnat vreun act procedural.

De asemenea, a rezultat că părțile

vătămate nu erau vecini cu martorul P.V., asa cum se menționase în declarațiile

falsificate.

În cauză a fost efectuat și un raport

de constatare tehnico-științifică criminalistică, prin care s-a stabilit că

semnăturile înscrise pe declarațiile olografe în discuție nu au fost executate

de numiții S.L., S.C. și P.V.

În drept, activitatea infracțională

desfășurată de inculpatul D.D. a fost încadrată în dispozițiile art. 289 C.

pen., art. 31 rap.la art. 291 C. pen. și art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C.

pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru inculpatul M.A. a fost reținută

doar infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., având în vedere propria

acțiune de plăsmuire a declarației atribuite numitului P.V., dispunându-se

achitarea pe temeiul de la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. rap. la art. 31 rap. la art. 291 C.

pen., reținându-se că inculpatul D.D. era cel care înmânase declarațiile

falsificate coinculpatului T.A. în vederea folosirii lor la tehnoredactarea

referatului cu propunere de clasare a cauzei.

Pentru inculpatul T.A. a fost reținută

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere propria contribuție

adusă la falsificarea declarațiilor atribuite numiților S.L., S.C. și

P.V., prin atestarea împrejurării nereale că declarațiile ar fi fost date în

fața organelor de poliție, precum și faptul folosirii respectivelor declarații

la tehnoredactarea referatului cu propunerea de clasare a cauzei.

În ceea ce privește sancționarea

inculpaților din cauză, prima instanță a constatat că faptele comise de

inculpații M.A. și T.A. nu prezintă gradul de pericol social concret specific

unei infracțiuni, concluzie justificată cu împrejurările de săvârșire a

acțiunilor ilicite, urmările produse și datele ce caracterizează persoana

inculpaților.

Ca urmare, s-a făcut aplicarea art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., iar în baza

art. 18

1

alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 C. pen., s-a dispus

sancționarea administrativă a celor doi inculpați.

În schimb, inculpatul D.D. a fost

condamnat pentru infracțiunile concurente reținute în sarcina sa, pedepsele

stabilite fiind individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art.

72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, criticând sub aspectul greșitei

încadrări juridice dată faptelor săvârșite de inculpații T.A. și M.A.,

reținerea greșită a temeiul achitării pentru inculpatul T.A. și greșita

achitare a inculpatului M.A. pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., având în vedere corecta încadrare juridică a faptelor.

Prin Decizia penală nr. 249 din 23

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția penală, a fost admis apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița și desființată în parte sentința

atacată în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în

sarcina inculpaților M.A. și T.A., iar în rejudecare:

I. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a

dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina

inculpatului M.A. prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art. 289 C.

pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. în infracțiunile

prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la

art. 289 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

M.A. sub aspectul ambelor infracțiuni reținute în sarcina sa.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus

sancționarea administrativă a inculpatului prin aplicarea amenzii de 1.000 lei.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a

dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina

inculpatului T.A. prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 291 C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului T.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță sub aspectul stabilirii

situației de fapt și a vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima

instanță, pe baza unei analize complete a probelor administrate.

În schimb, instanța de apel a constatat

că activitatea infracțională desfășurată în cauză a fost greșit caracterizată

din punct de vedere juridic, acțiunile săvârșite de inculpații T.A. și M.A.

realizând formal conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 288

alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. pentru

inculpatul M.A. și art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

pentru inculpatul T.A.

În considerentele deciziei au fost

arătate motivele care susțineau noua încadrare juridică.

De asemenea, s-a constatat că și

temeiul achitării inculpatului T.A. a fost greșit reținut în cauză ca fiind cel

de la art. 10 lit. c) C. proc. pen., din probele administrate rezultând că

inculpatul nu a avut reprezentarea și nu a cunoscut caracterul falsificat al

declarațiilor folosite la tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare

întocmit de coinculpatul D.D.

În raport de noua încadrare juridică

dată faptelor reținute în sarcina inculpaților, instanța de apel a dispus

achitarea inculpatului T.A. în considerarea dispozițiilor art. 10 lit. d) C.

proc. pen., iar pentru inculpatul M.A., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

10 lit. b)

1

C. proc. pen., apreciindu-se că faptele săvârșite nu

prezintă în concret gradul de pericol social specific unor infracțiuni.

Și împotriva acestei decizii, în

termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

invocându-se incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen.

Critica vizând greșita încadrare juridică

a fost susținută în raport de greșita reținere a dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.

săvârșită de inculpatul T.A.

S-a arătat că infracțiunea în discuție

fusese reținută în corelație cu falsificarea unui singur înscris oficial și

anume, tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare a cauzei întocmit de

coinculpatul D.D.

În ceea ce privește cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., critica a fost

susținută cu argumente vizând greșita achitare a inculpatului M.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 31

alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., arătându-se că, în raport de

conținutul concret al faptelor săvârșite și atingerea gravă adusă valorilor

sociale ocrotite de legea penală, se impunea condamnarea la pedepse cu

închisoarea.

Examinând cauza în raport de criticile

formulate și de cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

este fondat, în limita considerentelor ce urmează:

Din situația de fapt corect stabilită

de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor

administrate în proces, rezultă că activitatea infracțională desfășurată în

cauză a materializat hotărârea infracțională luată de inculpatul D.D., șeful

Postului de Poliție Alexeni, de a recurge la o procedură ilegală în vederea

închiderii unui dosar penal cu privire la care nu se efectuase niciun act de

cercetare penală de la data înregistrării sale în evidențele postului de

poliție, prin formularea unei propuneri de clasare a cauzei care să ateste în

mod nereal că fapta de furt reclamată de persoanele vătămate nu se săvârșise în

realitate.

În acest sens, inculpatul D.D. a

întocmit două declarații în numele soților S.L. si S.C. în care se menționa,

necorespunzător adevărului, că animalul sustras la data de 8 august 2000 fusese

găsit de un vecin, într-un lan de porumb. De asemenea, se menționa că animalul

scăpase din curte și că în aceste împrejurări fusese găsit de numitul P.V.,

vecinul lor.

A rezultat că declarația atribuită

numitei S.L. a fost redactată de numitul P.M. din dispoziția și sub coordonarea

inculpatului D.D., inculpatul semnând personal declarația în numele persoanei

vătămate.

În aceleași împrejurări, coinculpatul

M.A. a întocmit și el o declarație atribuită de această dată martorului P.V.

prin care se menționa necorespunzător adevărului că persoana în cauză era vecin

cu soții S. și că le găsise bovina scăpată din curte într-un lan de porumb.

În continuare, pe baza declarațiilor

susmenționate, inculpatul D.D. a conceput referatul cu propunere de clasare a

cauzei și l-a predat spre tehnoredactare inculpatului T.A.

Înainte de a proceda la

tehnoredactarea referatului în discuție, inculpatul T.A. a inserat în

declarațiile falsificate mențiunea că acestea au fost scrise în fața organelor

de poliție și data când a avut loc audierea.

Având în vedere situația de fapt expusă

și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că instanțele anterioare au caracterizat greșit

activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați.

Sub acest aspect, este de arătat că fapta

de falsificare a declarațiilor atribuite persoanelor vătămate și martorului

P.V. realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals material în

înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. și nu de fals

intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cum greșit s-a considerat în cauză.

Este adevărat că infracțiunea de fals

intelectual presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în

conținutul său, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare

adevărului ori prin omisiunea de a înscrie unele date sau împrejurări, însă,

esențial pentru existența infracțiunii este ca falsificarea să se producă cu

prilejul întocmirii respectivului înscris de către un funcționar aflat în

exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Cu alte cuvinte, dacă făptuitorul se

află în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, dar nu era îndreptățit să

întocmească înscrisul al cărui conținut l-a falsificat, fapta constituie

infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C.

pen.

În speța de față, falsificarea

declarațiilor atribuite soților S. și numitului P.V. nu s-a făcut în procedura

specifică a ascultării persoanelor de către inculpați pentru a se putea vorbi

despre o atestare nereală făcută în timpul exercitării atribuțiilor de

serviciu, ci, în afara ei, rezultând că inculpații D.D. și M.A. nu erau

îndreptățiți să întocmească declarațiile al căror conținut a fost falsificat.

Persoanele vătămate și presupusul

martor din lucrări nu au fost citați la audiere, rezultând că în dosarul penal

privind furtul bovinei nu se efectuase niciun act de cercetare penală, cauza

fiind rămasă în nelucrare de la data înregistrării sale. Mai mult, a rezultat

că respectivul dosar penal nu a fost repartizat spre instrumentare niciunuia

dintre lucrătorii postului de poliție.

Ca urmare, fiind vorba de înscrisuri

oficiale, în această categorie fiind incluse, conform art. 150 alin. (2) C.

pen., înscrisurile care emană de la instituțiile publice, înscrisuri ce au fost

falsificate prin plăsmuirea întregului conținut, atribuindu-li-se aparența unor

înscrisuri oficiale autentice, având forță probantă și semnificație juridică,

fapta inculpaților D.D. și M.A. realizează conținutul constitutiv al

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288

alin. (2) C. pen., având în vedere calitatea specială a inculpaților și

împrejurarea că au acționat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Întrucât participația inculpatului

M.A. nu a fost reținută decât pentru falsificarea declarației atribuite

numitului P.V., răspunderea penală a inculpatului va fi angajată pentru o

singură infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.

288 alin. (2) C. pen.

În sarcina aceluiași inculpat nu se va

reține și participația improprie la infracțiunea uz de fals prevăzută de art.

31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. rezultând din situația de fapt

expusă că inculpatul M.A. nu a avut nicio implicare în folosirea ulterioară a

declarației falsificate.

Ca urmare, văzând încadrarea juridică

dată faptelor prin rechizitoriu raportat de la starea de fapt reținută în

cuprinsul actului de sesizare, se va proceda la schimbarea încadrării juridice

conform art. 334 C. proc. pen., reținându-se în sarcina inculpatului M.A.

săvârșirea unei singure infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen.

În schimb, pentru inculpatul D.D., a

cărui activitate infracțională a fost stabilită în raport de falsificarea

declarațiilor atribuite persoanelor vătămate S.L. și S.C., se va reține forma

continuată a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de

art. 288 alin. (2) C. pen., având în vedere caracterul repetat al actelor de

executare.

În sarcina aceluiași inculpat se va

reține și infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

săvârșită în contextul redactării referatului cu propunere de clasare a cauzei

privind furtul reclamat de persoanele vătămate S.L. și S.C., prin care au fost

atestate fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Ca urmare, și în cazul acestui inculpat

se va proceda la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin

rechizitoriu, în sensul reținerii infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen.

La judecata în primă instanță, răspunderea

penală a inculpatului D.D. a fost angajată, prin extinderea procesului penal

pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen., pentru instigare la

comiterea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de

art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., încadrare juridică corespunzător realizată în cauză raportat la starea de

fapt rezultată din probe.

S-a stabilit că, după întocmirea

referatului de clasare, inculpatul D.D. i-a solicitat coinculpatului T.A. să

insereze în declarațiile falsificate mențiunea că au fost formulate în fata

organelor de poliție și să dateze respectiva certificare.

Ca urmare, activitatea inculpatului

D.D. a fost corespunzător caracterizată juridic, existând o acțiune de determinare

din partea inculpatului la săvârșirea falsului de către subordonat.

În consecință, va fi păstrată

încadrarea juridică dată de prima instanță faptei reținute în sarcina

inculpatului D.D. și cu privire s-a dispus extinderea acțiunii penale în

condițiile art. 336 C. proc. pen.

Cum mențiunile inserate în

respectivele declarații constituie o atestare în necorespunzătoare adevărului

săvârșită de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu și în

legătură cu înscrisuri pe care era îndreptățit să le întocmească,

nedovedindu-se ca inculpatul T.A. să fi cunoscut caracterul falsificat al

declarațiilor în discuție, rezultă că activitatea materială desfășurată de

inculpatul T.A. se circumscrie din punct de vedere formal infracțiunii de fals

intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În conținutul infracțiunii de fals

intelectual în formă continuată nu se va include ca act material de executare

și activitatea constând în tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare

a cauzei, reținându-se că acțiunea inculpatului T.A. nu a tăcut decât să

transpună actul de serviciu îndeplinit de o altă persoană - inculpatul D.D.,

tară nicio contribuție intelectuală în ceea ce privește concepția lucrării.

Ca atare, având în vedere încadrarea

juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul T.A. prin rechizitoriu raportat

la starea de fapt reținută, va fi schimbată încadrarea juridică conform art.

334 C. proc. pen., prin reținerea unei singure infracțiuni de fals intelectual

comisă în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., corelativ acțiunilor materiale desfășurate în legătură cu

atestarea declarațiilor falsificate.

Cum infracțiunea de fals intelectual

se săvârșește numai cu intenție, fiind absolut necesar să se stabilească că

funcționarul a avut reprezentarea că inserează mențiuni nereale, Înalta Curte

constată că atestarea necorespunzătoare adevărului făcută de inculpatul T.A. cu

privire la prezența părților și formularea declarațiilor în fața organelor de

poliție nu a fost făcută cu știință, neexistând probe care să confirme că

inculpatul avea cunoștință despre întocmirea în fals a declarațiilor atribuite

soților S. și numitului P.M.

Ca urmare, nefiind îndeplinită latura

subiectivă a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va

dispune achitarea inculpatului T.A. în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În consecință, admițând recursul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi casată decizia din apel și în parte

sentința primei instanțe în limitele considerentelor arătate, cu precizarea că,

în rejudecare, a fost examinată și situația inculpatului D.D. fără ca prin

aceasta să se creeze părții o situație juridică mai grea raportat la cele

stabilite prin sentința instanței de fond, având în vedere dispozițiile art.

385

7

C. proc. pen.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor pentru inculpatul D.D. raportat la noua încadrarea juridică dată

faptelor reținute în sarcina sa, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., cu referire la gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările

comiterii lor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și datele

ce caracterizează persoana inculpatului.

În aceste coordonate, Înalta Curte

constată că nu se impune aplicarea unui regim sancționator prea sever,

stabilirea unor pedepse cu închisoarea orientate spre limita minimă prevăzută

de lege, învederându-se a asigura scopul și funcțiile pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte constată că elementele avute în

vedere de prima instanță, astfel cum acestea au fost menționate în

considerentele sentinței, justifică valabil măsura suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii, existând suficiente garanții că reeducarea

inculpatului poate fi asigurată și fără executarea efectivă a pedepsei.

În ceea ce privește situația

inculpatului M.A., în acord cu instanțele anterioare, Înalta Curte apreciază că

raportat la împrejurările concrete în care s-a acționat, urmările produse și

datele ce caracterizează persoana inculpatului, fapta săvârșită nu prezintă

gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, fiind evident că

falsificarea declarației atribuite numitului P.V. s-a făcut la inițiativa

inculpatului D.D., șeful Postului de poliție Alexeni, și în vederea închiderii

unui dosar penal înregistrat cu autor necunoscut.

În consecință, reținând și că acțiunea

materială săvârșită de inculpat nu depășește sfera unui act infracțional

izolat, Înalta Curte constată că nu este necesară sancționarea penală a

inculpatului, aplicarea unei sancțiuni administrative în condițiile art. 18

1

C. pen. cu referire la art. 91 C. pen. constituind o modalitate adecvată de

corijare a comportamentului inculpatului M.A.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 249 din 23

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpații T.A., M.A. și D.D.

Casează decizia sus-menționată și, în

parte sentința penală nr. 75 din 12 martie 2010 a Tribunalului Ialomița și, în

rejudecare:

I. Descontopește pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., aplicate inculpatului D.D.,

în pedepsele componente de:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(1) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu

aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

aplicată prin sentința penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a Tribunalului

Ialomița cu privire la care s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere conform art. 85 C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă

încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul D.D. din

infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. în infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 289 C. pen.;

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul D.D. la pedeapsa de 1

an închisoare;

În baza art. 289 C. pen. condamnă

același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual;

Menține pedeapsa de 10 luni închisoare

aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art.

289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. stabilită de prima instanță

prin extinderea procesului penal pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc.

pen.

Contopește pedepsele sus-menționate cu

pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art.

64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a Tribunalului Ialomița, urmând ca acesta

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c)

C. pen.

În baza art. 86 C. pen. dispune

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe

durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 86 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe

durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.ă, a căror

nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se

suspendă și executarea pedepsei accesorii.

II. În baza art. 334 C. proc. pen.

schimbă încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul M.A. din

infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la

art. 291 C. pen. într-o singură infracțiune prevăzută de art. 288 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., achită inculpatul M.A.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18 alin. (3) raportat la

art. 91 C. pen., aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 1.000

lei.

III. În baza art. 334 C. proc. pen.

schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul

T.A. din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. într-o

singură infracțiune prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul T.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Onorariu parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, în sumă de câte 75 lei, până la prezentarea apărătorului

ales, pentru intimații inculpați T.A. și M.A. se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu, în sumă de 300 lei, pentru intimatul inculpat D.D., se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

martie 2011.