ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2884/2013

Asupra recursurilor de față Examinând actele și lucrările dosarului cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23/PI din 27 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis cererea formulată de părțile civile P.F.M. și P.F. și s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatei D.E. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin sentința penală nr. 63/PI/2010 a Curții de Apel Oradea definitivă prin decizia penală nr. 1746/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată condamnatei T.T.S., ca urmarea a contopirii pedepselor de 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., stabilite prin sentința penală nr. 63/PI/2010 a Curții de Apel Oradea definitivă prin decizia penală nr. 1746/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție și a dispus executarea lor în regim de detenție. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr. 63/P din 26 mai 2010 a Curții de Apel Oradea definitivă prin decizia penală nr. 1746 din 29 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatei T.T.S.

la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și a inculpatei D.E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că inculpatele T.T.S., D.E. și M.M. și inculpatul F.F.M. au fost obligați în solidar în favoarea părților civile P.F. și P.F.M. la plata sumei de 17.800 euro și a dobânzilor aferente de la data săvârșirii faptei și până la data plății efective, 1.529, 5 RON și 3.000 RON, iar în favoarea părților civile T.A. și T.M. la plata sumei de 3.000 RON. S-a mai constatat că inculpatele T.T.S.

și D.E. au fost obligate să plătească câte 250 RON fiecăreia dintre părțile civile T.A. și T.M. câte 750 RON reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță. De asemenea, s-a constatat că prin decizia penală nr. 1746 din 29 aprilie 2011, fiecare din cele două inculpate a fost obligată să plătească câte 500 RON în favoarea fiecăreia dintre cele patru părți civile cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Instanța de fond a reținut că potrivit susținerilor părților civile coroborate cu înscrisul intitulat adeverință eliberat de executorul judecătoresc B.I., din aceste sume, până la data formulării cererii, a fost achitată suma de 17.800 euro de către inculpata M.M., iar inculpata T.T.S. a achitat suma de 2.125 RON.

Instanța de fond a menționat că potrivit dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 84 C. pen. în situația în care dacă până la expirarea termenului de încercare, condamnatul nu îndeplinește obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării, afară de cazul când se dovedește că acesta nu a avut posibilitatea de a îndeplini acele obligații. În considerarea acestor dispoziții legale, instanța de fond a reținut că deși sumele rămase neachitate nu sunt mari, iar de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până în prezent a trecut un interval de aproape doi ani, cele două inculpate nu au făcut nici un demers pentru a le achita, cu toate că împotriva lor a fost inițiată și o procedură de executare silită, cu excepția aceRON plăți de 2.125 RON efectuată de inculpata condamnată T.T.S.

se impune revocarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate condamnaților. De asemenea s-a arătat că nu se poate reține în cauză existența unei imposibilități de executare a obligațiilor civile. În ceea ce o privește pe inculpata condamnată D.E., s-a reținut că potrivit înscrisurilor eliberate de Administrația Finanțelor Publice Oradea aceasta nu a realizat venituri impozabile în perioada 2009 -2012, dar beneficiază de pensie pentru limită de vârstă pentru persoane cu handicap. În ceea ce o privește pe inculpata condamnată T.T.S., potrivit înscrisului eliberat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor aceasta nu figurează cu venituri impozabile pentru anii 2011 și 2012, dar apare înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului ca titular de întreprindere individuală.

Anchetele sociale efectuate în cauză nu evidențiază vreun element care să ducă la concluzia existenței unei imposibilități obiective de plată a vreuneia din cele două inculpate condamnate. În consecință, s-a considerat că nerealizarea vreunei venit de către inculpata condamnată T.T.S. nu are relevanță în cauză, atâta timp cât aceasta este aptă de muncă (nu există nici o probă care să dovedească contrariul) și deține o întreprindere individuală care i-ar permite realizarea veniturilor. În ceea ce o privește pe inculpata condamnată D.E. s-a reținut că aceasta a depus înscrisuri care atestă o stare de boală, dar aceasta beneficiază de pensie, prin urmare are venituri, chiar dacă mici. Prin urmare, în lipsa unor plăți mici, parțiale, periodice și corespunzătoare situației economice a celor două condamnate, nu se poate reține buna lor credință.

Referitor la susținerea inculpatelor condamnate că cererea formulată de părțile civile este prematur introdusă instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată. Dispozițiile legale în materie prevăd doar ca cererea de revocare a suspendării ca urmare a neexecutării obligațiilor civile să fie introdusă în termenul de încercare, condiție respectată de părțile civile. De la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până în prezent a trecut un interval de aproape doi ani. Chiar dacă până la expirarea termenului de încercare mai sunt încă trei ani, este relevantă poziția adoptată de cele două care consideră că firesc ar fi ca sumele să fie achitate în totalitate de inculpata M.M.

pentru că aceasta a beneficiat de bani, deși prin hotărâre au fost obligate în solidar la plata despăgubirilor civile, poziție care dovedește că nu au intenția de a se conforma benevol celor dispuse de instanță. În ceea ce privește susținerea inculpatei condamnate D.E. că plătește lunar ca urmare a înființării unei popriri suma de 200 RON, instanța a reținut că aceasta nu este dovedită, întrucât există la dosarul cauzei o înștiințare de poprire, dar aceasta nu are legătură cu cauza, suma de 2.500 RON reprezentând o obligație fiscală în favoarea statului. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs condamnatele T.T.S. și D.E. formulând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează: Recurenta T.T.S.

a învederat, în esență, admiterea recursului, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., casarea sentinței penale nr. 23 din 27 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și, urmare a rejudecării cauzei și reaprecierii probațiunii administrate și înscrisurilor anexate prezentului recurs, să respingeți cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sun supraveghere ca neîntemeiată, împrejurarea că după pronunțarea sentinței penale atacate, la data de 1 martie 2013 împreună cu coinculpata D.E., a achitat în totalitate despăgubirile civile la plata cărora au fost obligate în favoarea părților civile P.F.M., P.F., T.M. și T.A.

așa cum rezultă din documentele justificative (chitanțe) depuse la dosarul cauzei. A mai învederat că prin declarația autentificată la B.N.P. O.L.D. la data de 1 martie 2013, părțile civile au arătat că renunță la orice altă pretenție financiară, întrucât acestea și-au recuperat în totalitate despăgubirile civile acordate prin hotărârea de condamnare. Recurenta D.E. a învederat faptul că a achitat integral contravaloarea despăgubirilor civile la care a fost obligată prin sentința penală nr. 63/PI/2010 a Curții de Apel Oradea rămasă definitivă condiții în care nu mai există nici un temei pentru menținerea dispoziției de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin hotărârea penală atacată.

Recurentele au solicitat, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. admiterea recursurilor, casarea sentinței penale nr. 23/PI din 27 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 495/35/2012 și rejudecând să se respingă cererea formulată de intimații părți civile P.F.M., P.F., T.M. și T.A. Recursul este fondat. Analizând cauza sub toate aspectele, în conformitate cu disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., în raport și de criticile formulate de recurenți, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea penală atacată este netemeinică pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la instanță la data de 13 noiembrie 2012, părțile civile P.F.M., P.F., T.M.

și T.A. au solicitat revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatelor T.T.S. și D.E. prin sentința penală nr. 63/PI/2010 a Curții de Apel Oradea. În motivarea cererii, părțile civile au arătat că prin sentința penală menționată, inculpatele T.T.S., D.E. și M.M. au fost obligate să le plătească anumite sume cu titlu de despăgubiri civile și cheltuieli judiciare, că în perioada 25 ianuarie 2012 – 08 septembrie 2012, inculpata M.M. le-a achitat suma de 17.800 euro, sumă ce reprezintă aproximativ 65% din totalul obligațiilor civile, iar celelalte două inculpate nu au achitat nimic, deși împotriva lor a fost pornită procedura de executare silită. Evaluând materialul probator invocat în susținerea cererii formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu se justifică aplicarea disp.

art. 86 4 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 84 C. pen. determinat de următoarele aspecte: Potrivit dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) C. pen. rap. la art. 84 C. pen. „dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații”. Din analiza textului de lege menționat, rezultă că neexecutarea obligațiilor civile de către condamnat duce în mod automat la revocarea suspendării executării pedepsei, cu excepția situației în care acesta dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

Această imposibilitate însă trebuie să fie de natură obiectivă și nu datorată culpei condamnatului. Este de observat faptul că dispozițiile legale invocate prevăd că cererea de revocare a suspendării, ca urmare a neexecutării obligațiilor civile, poate fi introdusă până la expirarea termenului de încercare. În speță, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la data înregistrării cererii petenților părți civile a trecut un interval de timp de aproximativ 1 an și jumătate deși până la expirarea termenului de încercare mai sunt aproximativ 3,6 ani. Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond (implicit considerentele acesteia) este criticabilă sub aspectul interpretării și aprecierii susținerilor și argumentelor formulate de recurenții – intimați și a dovezilor propuse de aceștia.

Argumentele reținute în considerentele hotărârii atacate referitoare la sumele mici pe care recurenții le mai au de achitat în condițiile în care s-a dovedit faptul că aceștia realizează venituri și că nu se aflau într-o imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini obligațiile civile, nu sunt suficiente pentru a concluziona în sensul cerut de dispozițiile art. 84 C. pen. Din analiza actelor dosarului rezultă că după pronunțarea sentinței penale recurate, la data de 1 martie 2013, recurentele au achitat cuantumul despăgubirilor la plata cărora au fost obligate în favoarea părților civile P.F.M., Puris Florin, T.M. și T.A., astfel cum rezultă din chitanțele din 1 martie 2013. Mai mult, prin declarația autentificată la B.N.P.

O.L.D., la data de 1 martie 2013, intimatele părți civile au arătat că renunță la orice altă pretenție financiară față de recurenta T.T.S. și că sunt de acord cu ridicarea sechestrului asigurător din C.F. O. Este de remarcat faptul că din totalul despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată stabilite prin sentința penală nr. 63/PI/2010 a Curții de Apel Oradea, până la data pronunțării sentinței penale nr. 23 din 27 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea din acest dosar, era achitată suma de 17.800 euro + 2.125 RON, conform adeverinței eliberată de executorul judecătoresc B.I. la care apelaseră T.A. și T.M., P.F. și P.F.M., părți în sentința penală nr. 63/PI/2010. Mai este de observat că ulterior, la data de 01 martie 2013, au fost achitate de către debitoare și următoarele sume: 3.250 euro și 2.250 RON, prin chitanțele din 01 martie 2013 și din 01 martie 2013, eliberate de același executor judecătoresc B.I.

Intimata T.T.S. a achitat și ea, aceleași sume, aspect care rezultă din procesul verbal din 01 martie 2013 întocmit de executorul judecătoresc. Astfel, se constată că în urma acestor plăți, au fost achitate în totalitate atât despăgubirile civile, cât și cheltuielile de judecată, stabilite prin sentința penală nr. 63/PI/2010 a Curții de Apel Oradea în favoarea părților civile T.A. și Măria, P.F. și F.M. Din declarația autentificată din 01 martie 2013 de B.N.P. O.L.D., rezultă că petenții din acest dosar, numiții T.A. și T.M., P.F. și P.F.M., au declarat că nu mai au nicio pretenție financiară decurgând din Dosarul nr. 1028/35/2007 al Curții de Apel Oradea în care s-a pronunțat sentința penală nr. 63/PI/2010 și că sunt de acord cu ridicarea sechestrelor asigurătorii instituite în C.F.

S. Adeverința din 08 aprilie 2013 din Dosarul execuțional nr. 354/2011, eliberată de executorul judecătoresc B.I. atestă în cuprinsul său faptul că s-au achitat integral datoriile față de P.F. și P.F.M., T.A. și T.M., conform sentinței nr. 63/2010 a Curții de Apel Oradea. În contextul celor reținute, Înalta Curte apreciază că recurenții au depus diligențe pentru îndeplinirea obligațiilor de plată dispuse prin sentința penală nr. 63/PI/2010 a Curții de Apel Oradea până la data de pronunțării hotărârii atacate fiind achitate sumele sus-menționate. Așa fiind, nu se poate reține că recurenții au fost de rea credință ori s-au aflat într-o imposibilitate obiectivă de a achita sumele datorate, ci mai degrabă, reprezentarea pe care aceștia au avut-o în raport de declarațiile notariale prin care intimații au renunțat la orice pretenții financiare, a fost acea că nu mai datorează nicio sumă de bani în considerarea titlului executoriu menționat.

Raportat la considerentele expuse se apreciază că nu mai există niciun temei pentru menținerea dispoziției de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin sentința recurată. Așa fiind, văzând disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursurile declarate de inculpatele T.T.S. și D.E. împotriva sentinței penale nr. 23/PI/2013 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a casa sentința penală atacată și rejudecând a respinge cererea formulată de părțile civile P.F.M., P.F., T.M. și T.A. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepselor aplicate condamnatelor T.T.S. și D.E., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de inculpatele T.T.S. și D.E. împotriva sentinței penale nr. 23/PI/2013 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează sentința penală atacată și rejudecând: Respinge cererea formulată de părțile civile P.F.M., P.F., T.M. și T.A. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepselor aplicate condamnatelor T.T.S. și D.E. Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentele inculpate T.T.S. și D.E., în sumă de câte 200 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2013 .