ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia nr. 208 din 06 iunie 2014 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de

revizuire formulată de revizuientul V.F., în contradictoriu cu intimații D.G.F.P.

Gorj (actualmente D.G.R.F.P. Craiova) și M.F.P., împotriva Sentinței nr. 319 din

02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 14964/95/2008 și încheierii pronunțată

în data de 19 iunie 2013 asupra cererii de lămurire a dispozitivului sentinței

319/2009, în Dosarul nr. 775/95/2013 al Tribunalului Gorj, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de

Apel Craiova a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele cumulative ale art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, Curtea de Apel a apreciat că pentru a

opera contrarietatea, hotărârile judecătorești trebuie pronunțate în același

litigiu, cu îndeplinirea triplei identități de elemente (părți, obiect și

cauză), dar în cadrul a două proceduri de judecată diferite, iar pronunțarea

celei de a doua hotărâri să încalce efectele autorității de lucru judecat.

Încheierea din 19 iunie 2013 constituie o

încheiere pronunțată asupra cererii de lămurire a înțelesului și aplicării Sentinței

nr. 319/2009 (sentință de fond), astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele de

cauză și obiect.

În speță, pronunțarea încheierii în

procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ. nu este de natură să

înfrângă efectul autorității de lucru judecat specific Sentinței nr. 319/2009,

astfel încât nu subzistă admisibilitatea cererii de revizuire pentru motivul

reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 208 din 06 iunie 2014

a Curții de Apel Craiova, revizuentul V.F. a formulat recurs considerând că

hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept

material.

În drept, recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C.

În motivarea recursului recurentul reiterează

motivele invocate și în cererea de revizuire considerând, în principal, că

au fost întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. privind identitatea de elemente(părți, obiect și cauză).

Recurentul solicită admiterea recursului

conform dispozițiilor art. 496 alin. (2) din N.C.P.C. și casarea Deciziei nr. 208

din 06 iunie 2014, ca fiind netemeinică și nelegală.

Examinând cauza în raport cu actele și

lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța

a  avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Recurentul a înțeles să solicite retractarea

Deciziei nr. 18517 din 04 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, în calea de atac a recursului,

dar în cuprinsul Dosarului nr. 15/54/2014 al instanței investită cu

soluționarea cererii de revizuire a fost constatată existența unui capăt de cerere

întemeiat în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și care

vizează Sentința nr. 319/2009 și încheierea din 19 iunie 2013, disjungându-se

soluționarea acestui capăt de cerere.

Întrucât, în esență, motivul de revizuire a

privit contrarietatea între Sentința nr. 319/2009 și încheierea pronunțată în

data de 19 iunie 2013 asupra cererii de lămurire a dispozitivului Sentinței nr.

319/2009, în Dosarul nr. 775/95/2013 al Tribunalului Gorj, secția de contencios

administrativ și fiscal, instanța a reținut că, potrivit art. 322 pct. 7

revizuirea hotărârii poate fi încuviințată dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cauză, prin Sentința nr. 319/2009 au fost

obligați (în urma unei soluții de admitere în parte a acțiunii formulate de

către prezentul revizuent) M.E.F. și D.G.F.P. Gorj să acorde reclamantului, în

funcție de data angajării, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului

și suplimentul treptei de salarizare datorate pe perioada 21 noiembrie 2005-20

iunie 2006 sume care urmau a fi actualizate conform indicelui de inflație, la

data plății efective .

Prin cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr.

775/95/2013 același reclamant a solicitat să fie stabilit procentul drepturilor

bănești (supliment post și supliment treaptă de salarizare) la care au fost

obligați pârâții prin Sentința nr. 319/2009, la un procent de 25% pentru

fiecare componentă, realizând mențiunile corespunzătoare în dispozitivul sentinței

319/2009 .

Prin Încheierea din 19 iunie 2013 a fost

respinsă cererea de lămurire a înțelesului și aplicării dispozitivului Sentinței

nr. 319/2009.

În raport de efectele celor două hotărâri

judecătorești, Curtea de Apel a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite

cerințele cumulative ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ, motiv pentru care a

respins acțiunea revizuentului.

Înalta Curte a reținut faptul că potrivit

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în

care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de

textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții:

- să existe hotărâri definitive

contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în

aceeași pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat

excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi

omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua

hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este

necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale,

ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții

procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea

susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite

cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii

de revizuire.

Așa cum a arătat și instanța de fond, această

condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt

elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Or,

în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiții.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că

susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite.

Prin urmare, pentru considerentele arătate

și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.F. împotriva

Deciziei civile nr. 208 din 06 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

martie 2015.