ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 878/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 135/S din 22 mai 2013 Tribunalul Brașov, a dispus condamnarea inculpatei F.C., după cum urmează: - în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare; în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (67 acte materiale), cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpata F.C. executând în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL la plata către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F, a sumei de 28.392 RON, cu titlu de despăgubiri civile. Au fost menținute măsurile sechestrului asigurător și popririi asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatei prin Ordonanțele procurorului din datele de 9 noiembrie 2012, respectiv 13 septembrie 2012 date în Dosarul 2031/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov. S-a dispus comunicarea dispozițiilor prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, la Administrația Finanțelor Publice pentru înscrierea în cazierul fiscal și la O.R.C. pentru mențiunile necesare în Registrul Comerțului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că inculpata, în calitate de administrator al SC L. SRL Ghimbav, în baza aceleași rezoluții infracționale, în anii 2009 - 2010 (trim. II, III, IV 2009 și trimestrele I, II, III 2010) a ascuns sursa impozabilă nedeclarând în documentele legale obligatorii (declarații 100 trimestriale), în totalitate, venitul anual (la 31 decembrie 2008 societatea a înregistrat venituri în valoare de 56.814 RON, iar pentru aceasta este obligată să plătească un impozit minim de 4300 RON, cu suma 2200 RON stabilită pentru anul 2009, iar în anul 2010 nu a constituit, declarat și virat impozitul minim datorat în valoare totală de 1650 RON, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma totală de 3.050 RON.

Totodată, s-a mai reținut că, în calitate de administrator al SC L. SRL Ghimbav, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 31 august 2011 - 6 noiembrie 2011, 67 de zile, a omis să înregistreze, în totalitate, în evidențele contabile (registrul de casă, jurnalele de vânzări) veniturile provenite din vânzările de marfă direct către populație, de la punctele de lucru ale societății, situate în oraș Ghimbav, str. F., și oraș Ghimbav, str. L. (acestea fiind consemnate în două caiete ținute din dispoziția sa), sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale constând în impozit pe profit și TVA de colectat. S-a mai reținut că anterior citirii actului de sesizare, inculpata F.C.

a arătat, prin înscris autentic, că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., că recunoaște în totalitate comiterea faptelor în modalitatea expusă în rechizitoriu și că își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale. Privitor la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) s-au stabilit următoarele: Din coroborarea datelor menționate în declarațiile fiscale cu cele din situațiile financiare a rezultat că la data de 31 decembrie 2008 societatea a declarat un venit de 56.814,11 RON. Documentele legale care atestau aceste venituri au fost semnate de inculpată.

S-a mai reținut că în același mod a acționat și în anul 2010, respectiv în trimestrele I, II, III, când aceasta nu a constituit, declarat și virat impozitul minim datorat în valoare totală de 1650 RON, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 571/2003 (forma în vigoare la data faptei se regăsește în procesul-verbal de inspecție fiscală). Astfel, în balanța de verificare la 31 decembrie 2010 și în declarațiile fiscale societatea administrată de învinuită a declarat cheltuieli rezultate din exploatare în sumă de 42.327 RON, deși din documentele contabile întocmite a rezultat că societatea nu înregistrase venituri din exploatare. Referitor la infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(67 acte materiale) s-a stabilit că: din dispoziția inculpatei F.C., la cele două puncte de lucru ale societății, în perioada 13 august 2011 - 6 noiembrie 2011, veniturile încasate din vânzarea mărfurilor erau menționate parțial în casa de marcat, vânzătoarele ținând evidența reală în două caiete. În ceea ce privește activitatea de la punctul de lucru al SC L. SRL, din localitatea Ghimbav, str. L., martora P.E., vânzătoare la acea locație, a precizat că inculpata i-a înmânat o agendă cu coperți de culoare albastră (care se regăsește la dosarul de urmărire penală) în care nota zilnic plățile făcute către furnizori și sumele încasate din vânzările de mărfuri către populație.

Din coroborarea datelor menționate în agenda ridicată de organele de poliție cu cele de pe rapoartele Z și cele din registrele de casă și jurnalele de vânzări, a rezultat că la punctul de lucru din orașul Ghimbav, str. L., nu s-au înregistrat venituri din vânzarea mărfurilor către populație în sumă de 7.135 RON. Fiind audiată, inculpata a precizat că sumele reale încasate la cele două puncte de lucru erau înregistrate în totalitate doar în caietele ținute de angajate, în casa de marcat fiind înregistrate sume mai mici. Inculpata a mai arătat că se ocupă personal de întocmirea contabilității primare a societății (jurnale, registre) pe care o predă ulterior contabilei. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată inculpata a declarat că, în măsura posibilităților, va achita prejudiciul cauzat.

La individualizarea pedepselor stabilite au fost urmărite criteriile vizate de art. 72 C. pen. prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege - văzând și art. 320 1 C. proc. pen. - gradul de pericol social al faptelor, dar și persoana inculpatei F.C. care nu are antecedente penale, este bine integrată în societate și a adoptat o atitudine constant sinceră pe parcursul prezentului proces penal. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă D.G.F.P. Brașov. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat obligarea inculpatei la plata către A.N.A.F. a sumei de 11.472 RON, sumă ce reprezintă prejudiciul penal și se compune din 6.284 RON prejudiciul pe profit și 5.188 TVA, sumă la care se adaugă dobânzi și penalități de la data faptei la zi.

Partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a criticat hotărârea instanței de fond, dat fiind faptul că la prejudiciul în cuantum de 28.392 RON cu titlu de pretenții trebuia să se calculeze majorări și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data recuperării integrale a prejudiciului la care să fie obligată inculpata să le plătească. Prin Decizia penală nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și partea civilă A.N.A.F. - Direcția Finanțelor Publice Brașov împotriva Sentinței penale nr. 135/S din 22 mai 2013 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosar nr. 1104/62/2013, care a fost desființată în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile.

Rejudecând în aceste limite, a fost obligată inculpata F.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL la plata sumei de 11.472 RON cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzile și penalitățile pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, către partea civilă A.N.A.F. - Direcția Finanțelor Publice Brașov. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata F.C.

răspunde exigențelor prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), respectiv prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (67 acte materiale) constând în aceea că în perioada 2009 (trim. II, III, IV) și 2010 (trim. I, II, III) în calitate de administrator al SC L. SRL Ghimbav a ascuns sursa impozabilă nedeclarând în documentele legale obligatorii venitul anual - prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 3.050 RON, iar în perioada 31 august 2011 - 6 noiembrie 2011, în aceeași calitate, timp de 67 de zile a omis să înregistreze în totalitate în evidențele contabile veniturile provenite din vânzarea de marfă direct către populație la punctele de lucru ale societății (aceste încasări fiind consemnate în evidențe separate aflate la dispoziția sa - sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și TVA).

Prin declarația autentică atașată la dosar, inculpata a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv principiile generale ale codului, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și persoana infractorului. Sub acest din urmă aspect, s-a reținut că inculpata este la primul conflict cu legea penală, cu o poziție procesuală sinceră pe tot parcursul derulării procesului și un comportament corespunzător în societate și familie.

Curtea a constatat că s-a stabilit un tratament sancționator corespunzător în vederea atingerii scopului înscris în art. 52 C. pen., îndeosebi în ceea ce privește prevenția specială. Împotriva Deciziei nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpata F.C. a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Brașov. Recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin motivele scrise de recurs a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând obligarea inculpatei la plata sumei de 28.392 RON compusă din 19.502 RON debit, 5.776 RON dobândă, 3.114 RON penalitate de întârziere constând în obligații fiscale cu titlu de TVA și impozit profit neachitabile la care se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere prejudiciului în cuantum de 15.278 RON și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere aferente acestui debit, calculate de la data scadenței și până la data plății efective a întregului prejudiciu.

Analizând decizia penală atacată, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 111/Ap a fost pronunțată la data de 8 octombrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385 9 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare. În cauza dedusă judecății, recurenta-parte civilă solicită obligarea inculpatei la plata prejudiciului indicat în practicaua hotărârii, invocând în susținerea recursului dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. Înalta Curte constată că, din perspectiva Legii nr. 2/2013, în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Astfel, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea atacată este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Niciuna din situațiile reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății. Recurenta-parte civilă critică soluția instanței de apel prin faptul că în mod greșit nu s-a dispus obligarea inculpatei F.C. și la plata de majorări și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei până la data recuperării integrale a prejudiciului conform art. 119 și urm. din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la "chestiuni de drept", iar criticile invocate de recurenta-parte civilă, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei penale nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpata F.C.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva Deciziei penale nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpata F.C. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2014. Procesat de GGC - AZ