ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 878/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 878/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 135/S din 22 mai
2013 Tribunalul Brașov, a dispus condamnarea inculpatei F.C., după cum urmează:
- în baza art. 9
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(6 acte materiale), cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. la pedeapsa
de 1 an și 4 luni închisoare; în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (67 acte materiale), cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni
închisoare; în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele
mai sus aplicate, inculpata F.C. executând în final pedeapsa cea mai grea de 1
an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe
durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit conform art. 82
alin. (1) C. pen.
A fost admisă
acțiunea civilă și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă
civilmente SC L. SRL la plata către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F, a
sumei de 28.392 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost menținute
măsurile sechestrului asigurător și popririi asigurătorii instituite asupra
bunurilor inculpatei prin Ordonanțele procurorului din datele de 9 noiembrie
2012, respectiv 13 septembrie 2012 date în Dosarul 2031/P/2011 al Parchetului
de pe lângă Tribunalul Brașov.
S-a dispus
comunicarea dispozițiilor prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, la
Administrația Finanțelor Publice pentru înscrierea în cazierul fiscal și la
O.R.C. pentru mențiunile necesare în Registrul Comerțului.
Pentru a hotărî
astfel, s-a reținut că inculpata, în calitate de administrator al SC L. SRL
Ghimbav, în baza aceleași rezoluții infracționale, în anii 2009 - 2010 (trim.
II, III, IV 2009 și trimestrele I, II, III 2010) a ascuns sursa impozabilă
nedeclarând în documentele legale obligatorii (declarații 100 trimestriale), în
totalitate, venitul anual (la 31 decembrie 2008 societatea a înregistrat
venituri în valoare de 56.814 RON, iar pentru aceasta este obligată să
plătească un impozit minim de 4300 RON, cu suma 2200 RON stabilită pentru anul
2009, iar în anul 2010 nu a constituit, declarat și virat impozitul minim
datorat în valoare totală de 1650 RON, prejudiciind bugetul general consolidat
cu suma totală de 3.050 RON.
Totodată, s-a mai
reținut că, în calitate de administrator al SC L. SRL Ghimbav, în baza
aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 31 august 2011 - 6 noiembrie
2011, 67 de zile, a omis să înregistreze, în totalitate, în evidențele
contabile (registrul de casă, jurnalele de vânzări) veniturile provenite din
vânzările de marfă direct către populație, de la punctele de lucru ale
societății, situate în oraș Ghimbav, str. F., și oraș Ghimbav, str. L. (acestea
fiind consemnate în două caiete ținute din dispoziția sa), sustrăgându-se în
acest mod de la plata obligațiilor fiscale constând în impozit pe profit și TVA
de colectat.
S-a mai reținut că
anterior citirii actului de sesizare, inculpata F.C. a arătat, prin înscris
autentic, că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320
1
C.
proc. pen., că recunoaște în totalitate comiterea faptelor în modalitatea
expusă în rechizitoriu și că își însușește probele administrate în cursul
urmăririi penale.
Privitor la
infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din
Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) s-au
stabilit următoarele:
Din coroborarea
datelor menționate în declarațiile fiscale cu cele din situațiile financiare a
rezultat că la data de 31 decembrie 2008 societatea a declarat un venit de
56.814,11 RON. Documentele legale care atestau aceste venituri au fost semnate
de inculpată.
S-a mai reținut că în
același mod a acționat și în anul 2010, respectiv în trimestrele I, II, III,
când aceasta nu a constituit, declarat și virat impozitul minim datorat în
valoare totală de 1650 RON, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) și
(3) din Legea nr. 571/2003 (forma în vigoare la data faptei se regăsește în
procesul-verbal de inspecție fiscală). Astfel, în balanța de verificare la 31
decembrie 2010 și în declarațiile fiscale societatea administrată de învinuită
a declarat cheltuieli rezultate din exploatare în sumă de 42.327 RON, deși din
documentele contabile întocmite a rezultat că societatea nu înregistrase
venituri din exploatare.
Referitor la infracțiunile
de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (67 acte materiale) s-a stabilit că: din
dispoziția inculpatei F.C., la cele două puncte de lucru ale societății, în
perioada 13 august 2011 - 6 noiembrie 2011, veniturile încasate din vânzarea
mărfurilor erau menționate parțial în casa de marcat, vânzătoarele ținând
evidența reală în două caiete.
În ceea ce privește
activitatea de la punctul de lucru al SC L. SRL, din localitatea Ghimbav, str.
L., martora P.E., vânzătoare la acea locație, a precizat că inculpata i-a
înmânat o agendă cu coperți de culoare albastră (care se regăsește la dosarul
de urmărire penală) în care nota zilnic plățile făcute către furnizori și
sumele încasate din vânzările de mărfuri către populație.
Din coroborarea
datelor menționate în agenda ridicată de organele de poliție cu cele de pe
rapoartele Z și cele din registrele de casă și jurnalele de vânzări, a rezultat
că la punctul de lucru din orașul Ghimbav, str. L., nu s-au înregistrat
venituri din vânzarea mărfurilor către populație în sumă de 7.135 RON.
Fiind audiată,
inculpata a precizat că sumele reale încasate la cele două puncte de lucru erau
înregistrate în totalitate doar în caietele ținute de angajate, în casa de
marcat fiind înregistrate sume mai mici. Inculpata a mai arătat că se ocupă
personal de întocmirea contabilității primare a societății (jurnale, registre)
pe care o predă ulterior contabilei. Cu ocazia prezentării materialului de
urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată inculpata a declarat că,
în măsura posibilităților, va achita prejudiciul cauzat.
La individualizarea
pedepselor stabilite au fost urmărite criteriile vizate de art. 72 C. pen. prin
prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege - văzând și art. 320
1
C. proc. pen. - gradul de pericol social al faptelor, dar și persoana
inculpatei F.C. care nu are antecedente penale, este bine integrată în
societate și a adoptat o atitudine constant sinceră pe parcursul prezentului
proces penal.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Brașov și partea civilă D.G.F.P. Brașov.
Reprezentantul
Ministerului Public a solicitat obligarea inculpatei la plata către A.N.A.F. a
sumei de 11.472 RON, sumă ce reprezintă prejudiciul penal și se compune din
6.284 RON prejudiciul pe profit și 5.188 TVA, sumă la care se adaugă dobânzi și
penalități de la data faptei la zi.
Partea civilă
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a criticat hotărârea
instanței de fond, dat fiind faptul că la prejudiciul în cuantum de 28.392 RON
cu titlu de pretenții trebuia să se calculeze majorări și penalități de
întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data recuperării integrale a
prejudiciului la care să fie obligată inculpata să le plătească.
Prin Decizia penală
nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și
pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Brașov și partea civilă A.N.A.F. - Direcția Finanțelor Publice
Brașov împotriva Sentinței penale nr. 135/S din 22 mai 2013 a Tribunalului
Brașov, pronunțată în Dosar nr. 1104/62/2013, care a fost desființată în ceea
ce privește cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând în aceste
limite, a fost obligată inculpata F.C. în solidar cu partea responsabilă
civilmente SC L. SRL la plata sumei de 11.472 RON cu titlu de despăgubiri
civile, la care se adaugă dobânzile și penalitățile pentru fiecare zi de
întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la
data stingerii sumei datorate inclusiv, către partea civilă A.N.A.F. - Direcția
Finanțelor Publice Brașov.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea
a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond,
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar încadrarea
juridică a faptelor săvârșite de inculpata F.C. răspunde exigențelor prev. de
art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. (6 acte materiale), respectiv prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (67 acte materiale)
constând în aceea că în perioada 2009 (trim. II, III, IV) și 2010 (trim. I, II,
III) în calitate de administrator al SC L. SRL Ghimbav a ascuns sursa
impozabilă nedeclarând în documentele legale obligatorii venitul anual -
prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 3.050 RON, iar în
perioada 31 august 2011 - 6 noiembrie 2011, în aceeași calitate, timp de 67 de
zile a omis să înregistreze în totalitate în evidențele contabile veniturile
provenite din vânzarea de marfă direct către populație la punctele de lucru ale
societății (aceste încasări fiind consemnate în evidențe separate aflate la
dispoziția sa - sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și TVA).
Prin declarația
autentică atașată la dosar, inculpata a declarat că înțelege să se prevaleze de
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. și a solicitat ca judecata să
aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. La
stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de
individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv principiile generale ale
codului, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol
social al faptei săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală și persoana infractorului.
Sub acest din urmă
aspect, s-a reținut că inculpata este la primul conflict cu legea penală, cu o
poziție procesuală sinceră pe tot parcursul derulării procesului și un
comportament corespunzător în societate și familie.
Curtea a constatat că
s-a stabilit un tratament sancționator corespunzător în vederea atingerii
scopului înscris în art. 52 C. pen., îndeosebi în ceea ce privește prevenția
specială.
Împotriva Deciziei
nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și
pentru cauze cu minori, privind pe inculpata F.C. a declarat recurs Agenția
Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala Regională a Finanțelor
Publice Brașov.
Recurenta parte
civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională
a Finanțelor Publice Brașov prin motivele scrise de recurs a invocat cazul de
casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
C.
proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și
rejudecând obligarea inculpatei la plata sumei de 28.392 RON compusă din 19.502
RON debit, 5.776 RON dobândă, 3.114 RON penalitate de întârziere constând în
obligații fiscale cu titlu de TVA și impozit profit neachitabile la care se vor
adăuga dobânzi și penalități de întârziere prejudiciului în cuantum de 15.278
RON și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere aferente acestui
debit, calculate de la data scadenței și până la data plății efective a
întregului prejudiciu.
Analizând decizia
penală atacată, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,
sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul este
nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte
amintește că Decizia penală nr. 111/Ap a fost pronunțată la data de 8 octombrie
2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat
conținutul art. 385
9
C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de
casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare.
În cauza dedusă
judecății, recurenta-parte civilă solicită obligarea inculpatei la plata
prejudiciului indicat în practicaua hotărârii, invocând în susținerea
recursului dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
Înalta Curte constată
că, din perspectiva Legii nr. 2/2013, în cauză nu este incident cazul de casare
prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
Astfel, cazul de
casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. se
referă la situația în care hotărârea atacată este contrară legii sau când prin
hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Niciuna din
situațiile reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza
dedusă judecății.
Recurenta-parte
civilă critică soluția instanței de apel prin faptul că în mod greșit nu s-a
dispus obligarea inculpatei F.C. și la plata de majorări și penalități de
întârziere de la data săvârșirii faptei până la data recuperării integrale a
prejudiciului conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu
poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispozițiilor art.
385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., caz de casare care se referă
doar la "chestiuni de drept", iar criticile invocate de
recurenta-parte civilă, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu
constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
Pentru aceste motive,
Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția
Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor
Publice Brașov împotriva Deciziei penale nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a
Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe
inculpata F.C.
În baza art. 275
alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de
100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 RON,
se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare
Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva
Deciziei penale nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția
penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpata F.C.
Obligă recurenta
parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 RON,
se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi, 11 martie 2014.
Procesat
de GGC - AZ