ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 269/PI din 29 octombrie 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 253

1

alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata T.G.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzice inculpatei T.G.M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), lit. c) C. pen. (funcția de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii - de director executiv al D.S.P.J. Arad), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei, pe un termen de încercare de 3 ani și în baza art. 359 C. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată de către partea civilă D.S.P.J. Arad.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că inculpata T.G.M., a încheiat la data de 5 septembrie 2012 în calitate de director executiv al D.S.P.J. Arad, contractul de asistență juridică dintre D.S.P.J. Arad și Cabinetul individual de avocat C.M.G., act prin care s-a realizat pentru avocatul C.M.G. (persoană din partea căreia a beneficiat, în ultimii cinci ani, de servicii juridice), un folos material săvârșind infracțiunea de conflict de interese, prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a mai reținut că inculpata T.G.M. a deținut calitatea de director executiv al D.S.P.J. Arad, în perioada în care denumirea instituției a fost aceea de Autoritatea de Sănătate Publică Arad, începând cu data de 15 august 2007, prin Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 1009/2007, până la data de 16 februarie 2009, când a fost eliberată din funcție prin Ordinul nr. 363/2009 al Ministerului Sănătății și încadrată pe o funcție publică de execuție, anume aceea de consilier clasa 1, gradul superior, treapta 1 de salarizare, în cadrul D.S.P.J. Arad, cu un salariu de bază de 1.920 de RON și un spor de vechime de 25%.

Prin sentința civilă nr. 52 din 15 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 220.1/59/2009, al secției de contencios administrativ și fiscal al acestei instanțe, s-a dispus respingerea excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, admiterea, în parte, a acțiunii precizate de către reclamanta T.G.M., împotriva pârâtului Ministerul Sănătății și s-a dispus anularea Ordinului nr. 363/2009, emis de pârâtul Ministerul Sănătății, cu obligarea pârâtului la repunerea reclamantei T.G.M. în funcția deținută anterior emiterii ordinului anulat.

A fost respinsă și cererea de intervenție formulată de D.S.P.J. Arad, în interesul pârâtului Ministerul Sănătății, iar această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 5119 din 2 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, inculpata a mai formulat o acțiune civilă, înregistrată la Tribunalul Arad sub nr. 3349/108/2011, la data de 21 iunie 2011, prin avocat C.M.G., solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea și anularea hotărârilor cu din 12 aprilie 2010, din 26 mai 2010, din 7 iulie 2010, din 30 decembrie 2010, din 31 ianuarie 2011; să-i acorde diferențele drepturilor salariale ce i-au fost afectate și reținute, prin emiterea unor hotărâri și dispoziții nelegale și abuzive, precum și să-i acorde suma de 200.000 de RON, pentru prejudiciile produse prin aplicarea respectivelor hotărâri și dispoziții; s-a mai solicitat instanței să dispună reîncadrarea pe funcția de director al D.S.P.J. Arad.

Prin sentința civilă nr. 2259 din 21 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3349/108/2011, s-a dispus respingerea cererii formulate de către reclamanta T.G.M., în contradictoriu cu pârâta D.S.P.J. Arad, pentru anularea hotărârilor din 12 aprilie 2010, din 26 mai 2010, din 7 iulie 2010, din 30 decembrie 2010, din 31 ianuarie 2011 emise de pârâta D.S.P.J. Arad, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 2259 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3349/108/2011, a declarat recurs T.G.M., reprezentată fiind și în cadrul judecării recursului, de către avocatul C.M.G., din Baroul București (conform împuternicirii avocațiale din data de 2 martie 2012, Dosar nr. 3349/108/2011 al Curții de Apel Timișoara).

Prin decizia civilă nr. 2281 din 25 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3349/108/2011, Curtea de Apel Timișoara a dispus respingerea recursului declarat de către reclamanta T.G.M., împotriva sentinței civile nr. 2259 din 21 septembrie 201, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3349/108/2011.

La data de 27 iulie 2012 inculpata T.G.M., a fost numită director executiv al D.S.P.J. Arad, prin Ordinul nr. 897/2012 al ministrului sănătății.

La data de 25 aprilie 2012, între D.S.P.J. Arad, reprezentată, la acea dată, de către C.C., în calitate de jurist și D.K.G., în calitate de avocat, membru al Baroului Arad, a fost încheiat contractul de asistență juridică din 2012, obiectul acestuia fiind asistarea, reprezentarea D.S.P.J. Arad, acordarea de consultanță juridică, redactarea și semnarea de acte, cereri, alte căi de atac, forme de exercitare, onorariul avocatului D.K.G. era de 1.000 RON/lună, valabilitatea respectivului act juridic fiind până la data de 31 decembrie 2012.

La data de 17 august 2012, raporturile contractuale dintre D.S.P.J. Arad, reprezentată de către directorul executiv T.G.M. (numită, în cursul anului 2012, în funcția de director executiv al D.S.P.J. Arad) și Cabinetul de avocatură D.K.G. au încetat, fiind invocat art. 5 din contractul încheiat între părți, la data de 25 aprilie 2012, după cum rezultă din adresa din 3 august 2012 a D.S.P.J. Arad, remisă Cabinetului de avocatură D.K.G.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. I din O.U.G. nr. 26/2012, pentru ca D.S.P.J. Arad să poată încheia contractul de asistență juridică din data de 5 septembrie 2012, cu Cabinetul individual de avocat C.M.G., avea nevoie, în prealabil, de acordul ordonatorului principal de credite, anume acordul Ministerului Sănătății, acord solicitat prin adresa din 14 septembrie 2012, ulterior încheierii contractului, și transmis D.S.P.J. Arad, la data de 4 octombrie 2012.

Instanța a înlăturat apărarea inculpatei referitoare la faptul că parchetul nu s-a sesizat în mod legal, deoarece sesizarea s-a făcut în baza unui articol publicat pe internet, iar în articol au fost furnizate date cu caracter confidențial care au fost obținute pe căi ilegale, deoarece procurorul s-a sesizat din oficiu în prezenta cauză, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 11 octombrie 2012, fiind respectate prevederile art. 221 C. proc. pen., potrivit cărora organul de urmărire penală se poate sesiza și din oficiu când află pe orice cale că s-a săvârșit o infracțiune.

De asemenea, în obținerea probelor din dosarul de urmărire penală nu s-au încălcat dispozițiile legale deoarece, potrivit art. 97 C. proc. pen. „orice persoană fizică sau persoană juridică în posesia căruia se află un obiect sau un înscris pe poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte și să-i predea sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată la cererea acestora.

Raportat la aceste dispoziții legale instanța a constatat că organul de urmărire penală nu a încălcat dispozițiile legale în obținerea înscrisurilor din dosar, înscrisurile aflate în dosarele unor instanțe, respectiv Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât acestea au servit ca mijloc de probă în dosarul penal au fost depuse în copie la dosarul cauzei, fără a fi încălcate dispozițiile art. 83 pct. 20, art. 92 alin. (2) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 307/2005 privind regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Faptul că inculpata a achitat onorariul avocatului C.M.G. pentru cele trei contracte de asistență juridică, încheiate în calitate de persoane fizică, anterior încheierii contractului de asistență juridică cu D.S.P.J. Arad, nu au fost de natură să determine exonerarea de răspundere penală a inculpatei cu privire la infracțiunea de conflict de interese, deoarece legea prevede ca situație premisă faptul că inculpata a fost beneficiara unor servicii în ultimii 5 ani constând în contracte de asistență juridică încheiate între aceasta și avocatul C.M.G.

De asemenea, faptul că pentru contractul încheiat de inculpată în calitate de director executiv al D.S.P.J. Arad și avocatul C.M.G. s-a solicitat avizul Ministerului Sănătății, nu a înlăturat răspunderea penală a inculpatei, deoarece aceasta în calitate de funcționar public avea obligația să se abțină de la încheierea contractului în condițiile în care știa că a beneficiat de serviciile de asistență juridică ale avocatului în ultimii 5 ani, iar avocatul urma să obțină un folos material ca urmare a încheierii contractului cu D.S.P.J. Arad.

Susținerile inculpatei referitoare la faptul că acel contract de asistență juridică încheiat de D.S.P.J. Arad și-a produs efectele după avizul Ministerului Sănătății nu înlătură caracterul penal al faptei săvârșită de inculpată pentru considerentele arătate.

De asemenea, legiuitorul nu a condiționat existența infracțiunii de obținere a unor soluții favorabile de către inculpată în dosarele personale în care a fost reprezentantă de avocat, situația premisă privind infracțiunea de conflict de interese constând în existența în ultimi 5 ani a unor servicii de asistență juridică de care a beneficiat inculpata, indiferent de soluțiile pronunțate de instanță în acele dosare.

În cauză, inculpata nu a fost acuzată că nu ar fi achitat onorariile pentru avocat cu privire la contractele de asistență juridică încheiate în cauzele personale, anterior încheierii contractului de asistență juridică încheiat între același avocat C.M.G. și D.S.P.J. Arad, astfel încât susținerile inculpatei cu privire la aceste aspecte sunt nefondate.

Pentru existența infracțiunii de conflict de interese, nu are relevanță cuantumul folosului obținut de aceea persoană, respectiv de avocatul C.M.G. în urma încheierii contractului cu D.S.P.J. Arad și nici scopul urmărit la încheierea contractului, deoarece infracțiunea s-a consumat ca urmare a faptului că inculpata în calitate de director executiv al D.S.P.J. Arad, nu s-a abținut de la încheierea contractului cu acest avocat în condițiile în care cunoștea faptul că a beneficiat de serviciile de asistență juridică ale acestuia în ultimii 5 ani.

În ceea ce privește declarațiile martorilor din faza de urmărire penală respectiv, D.K.G. și P.I.G., instanța a constatat că acestea corespund adevărului și se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosar, astfel încât susținerile inculpatei privind faptul că ar fi subiective, deoarece se află în relații de dușmănie cu inculpata, sunt nefondate.

În ceea ce privește respectarea dreptului la apărare, în faza de urmărire penală, instanța a constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile legale, respectiv art. 171 C. proc. pen., întrucât inculpatei i s-a pus în vedere faptul că are dreptul la un apărător precum și faptul că avocatul C.M.G. nu poate avea această calitate, fiind audiat ca martor, în cauză, calitatea de martor având întâietate față de cea de apărător, potrivit art. 79 alin. (2) C. proc. pen., astfel încât inculpata refuzând să-și angajeze un alt apărător, nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, asistența juridică nefiind obligatorie în acest caz, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen. (în acest sens este declarația inculpatei din data de 19 februarie 2013, dată în fața organelor de urmărire penală).

Potrivit art. 253

1

C. pen. constituie infracțiunea de conflict de interese: „Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură” și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă.

De asemenea, potrivit art. 147 alin. (1) C. pen.: „prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.”; iar art. 145 C. pen. include în definiția legală a infracțiunii de conflict de interese autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public.

În speță, funcția inculpatei de director executiv al D.S.P.J. Arad i-a conferit calitatea de subiect activ al infracțiunii de conflict de interese, respectiv de funcționar public. Totodată, potrivit art. 79 alin. (1) lit. a), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: „(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial; c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice. (2) În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință”; iar potrivit art. 94 alin. (2) lit. c) din același act normativ; „Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public”.

Din punct de vedere obiectiv, infracțiunea de conflict de interese săvârșită de către inculpata T.G.M., s-a realizat prin acțiunea acesteia de a îndeplini un act, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, respectiv prin semnarea contractului de asistență juridică din 5 septembrie 2012, dintre D.S.P.J. Arad și Cabinetul individual de avocat C.M.G., act prin care s-a creat un folos material pentru avocatul C.M.G., constând în sumele plătite acestuia, cu titlu de onorariu, de la data încheierii contractului din 5 septembrie 2012, până în luna ianuarie 2013, anume suma totală de 12.835 RON, folos material realizat în beneficiul unei persoane din partea căreia inculpata T.G.M. a beneficiat de servicii, în ultimii cinci ani, constând în contractele de asistență juridică încheiate între cele două părți, după cum urmează: contractul de asistență juridică din 12 octombrie 2010 (onorariu de 6.000 RON), contractul de asistență juridică din 25 februarie 2011 (onorariu de 200 RON) și contractul de asistență juridică din 17 noiembrie 2011 (fără nici un onorariu).

Din punct de vedere subiectiv infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, deoarece inculpata și-a dat seama de rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatei și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

La stabilirea pedepsei în cazul inculpatei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, circumstanțele săvârșirii faptei, dar și situația personală a inculpatei.

Totodată, s-a mai reținut că chiar dacă inculpata nu are antecedente penale nu este de natură să ducă la reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât prin natura funcției pe care o avea, aceea de director executiv al D.S.P.J. Arad, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal și profesional reprezintă condiții intrinseci pentru desfășurarea acestei funcții.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpata T.G.M. și partea civilă D.S.P.J. Arad.

Inculpata T.G.M. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) lit. a), admiterea apelului, desființarea hotărârii atacte, iar pe fond rejudecând achitarea inculpatei în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și subsidiar lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există fapta de conflict de interese.

Partea civilă D.S.P.J. Arad a solicitat prin motivele scrise, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii civile formulată de D.S.P.J. Arad prin care s-a solicitat obligarea inculpatei T.G.M. la plata sumei de 15.942 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

Examinând cauza atât în privința motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: în primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor apelanților, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcție de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate.

Ca urmare, examinând cauza din această perspectivă și realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, dintre cele două legi penale succesive, cea care conduce, în concret, ia un rezultat mai avantajos pentru apelantă și partea civilă este C. pen. anterior, privit atât prin raportare la fiecare instituție de drept penal aplicabilă în speță, cât și în urma aprecierii globale a acestora și a evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispozițiilor incidente în cauza dedusă judecății.

Astfel, inculpata T.G.M. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiuni de conflict de interese prevăzute în art. 253

1

C. pen. anterior, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 de ani, însă, în noua reglementare, respectiv art. 301 C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, situație în care C. pen. anterior apare ca fiind mai favorabil inculpatei, prevăzând un minim al pedepsei mai redus decât cel stabilit de legea în vigoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpata T.G.M. este C. pen. anterior care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptei ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a apelantului, creează acesteia o situație mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare și apărare vor fi analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu prevederile art. 5 C. pen.

Pentru existența infracțiunii de conflict de interese, nu are relevanță cuantumul folosului obținut de aceea persoană, respectiv de avocatul C.M.G. în urma încheierii contractului cu D.S.P.J. Arad și nici scopul urmărit la încheierea contractului, deoarece infracțiunea s-a consumat ca urmare a faptului că inculpata în calitate de director executiv al D.S.P.J. Arad, nu s-a abținut de la încheierea contractului cu acest avocat în condițiile în care cunoștea faptul că a beneficiat de serviciile de asistență juridică ale acestuia în ultimii 5 ani.

În speță, funcția inculpatei de director executiv al D.S.P.J. Arad, contractul de asistență juridică dintre D.S.P.J. Arad și Cabinetul individual de avocat C.M.G., act prin care s-a realizat pentru avocatul C.M.G. (persoană din partea căreia a beneficiat, în ultimii cinci ani, de servicii juridice), un folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzute de art. 253

1

alin. (1) C. pen., teza privind participarea la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru o persoană cu care funcționarul public s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căruia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură

Individualizarea pedepsei valorifică astfel, un complex, de date referitoare la situația sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), iar pedeapsa stabilită trebuie să fie aptă a satisface cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni, să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se, prin urmare, ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului, amplu cunoscute.

În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere faptul că la stabilirea pedepsei în cazul inculpatei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la imparțialitatea, integritatea, circumstanțele săvârșirii faptei, dar și situația personală a inculpatei care a recunoscut parțial comiterea faptei în sensul că a încheiat contractele de asistență juridică cu avocatul C.M.G., încercând să inducă ideea că a fost de bună credință; nu are antecedente penale, însă modalitatea de comitere a faptei este una care denotă lipsa oricărei urme de teamă că ar putea suporta rigorile legii, consecințele faptelor fiind evidente pentru orice persoană.

Totodată, Înalta Curte nu a identificat date și împrejurări favorabile inculpatei apte a justifica solicitarea de achitare pe considerentul că nu există fapta de conflict de interese și astfel fiind cererea inculpatei în acest sens nu este justificată, cuantumul pedepsei un an închisoare și modalitatea de executare (în condițiile art. 81 C. pen.) fiind indispensabile creării premiselor conștientizării de către inculpată a faptei sale și asumării consecințelor acesteia.

În considerarea modalității de rezolvare a solicitării părții civile cu privire la constituirea ca parte civilă de către D.S.P.J. Arad, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind corectă dispoziția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii civile formulată de aceasta.

În urma unei analize judicioase a materialului probator produs de partea civilă în dovedirea pretențiilor avansate cu privire la suma de bani solicitată inculpatei instanța de fond a stabilit în mod corect că infracțiunea de conflict de interese pentru care a fost trimisă în judecată și condamnata inculpata T.G.M., este o infracțiune de pericol, iar în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Așadar, criticiie formulate de partea civilă D.S.P.J. Arad, în planul laturii civile a cauzei nu vor fi primite de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata T.G.M. și de partea civilă D.S.P.J. Arad împotriva sentinței penale nr. 269/PI din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, apelanta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata T.G.M. și de partea civilă D.S.P.J. Arad împotriva sentinței penale nr. 269/PI din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2014.