ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6867/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6867/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâții Baroul

Brașov și U.N.B.R. solicitând anularea Hotărârii nr. 86 din 30 martie 2011

emise de Baroul Brașov, anularea Deciziei nr. 231/03 decembrie 2011 a U.N.B.R.,

obligarea, pe cale de consecință, a pârâtului Baroul Brașov la primirea sa, cu

scutire de examen, în profesia de avocat și obligarea pârâtului Baroul Brașov

la plata de daune morale, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 10.000 de

euro, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de

16 decembrie 2010, a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu

scutire de examen, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 255/2004,

având în vedere că, din anul 1977 și până în martie 2006, când s-a pensionat,

și din martie 2009 până în prezent a exercitat profesia de procuror.

Baroul Brașov, prin Hotărârea nr. 86 din 30 martie 2010,

i-a respins cererea de primire în profesia de avocat, pe motiv că lucrarea

scrisă, privind evaluarea cunoștințelor referitoare la legislația specifică, a

fost evaluată nesatisfăcător și că nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 16

alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, în sensul că „perioada de 10 ani (…)

se referă la ultimii 10 ani de activitate neîntreruptă, calculați retroactiv de

la momentul înregistrării cererii de primire în profesie”, având o întrerupere

de activitate în perioada 2005-2009 când s-a pensionat.

Împotriva hotărârii Baroului Brașov a formulat

contestație, respinsă de U.N.B.R. prin Decizia nr. 231/03 decembrie 2011, pe

motiv că prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și dispozițiile pct.

5 alin. (3) din Anexa la Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 902/2010 dispun că

„rezultatul verificării cunoștințelor (…) poate determina respingerea cererii

de primire în profesie cu scutire de examen” și că această hotărâre „nu dispune

cu privire la modul de notare, acesta fiind lăsat la competența barourilor”.

Solicită reclamanta a se constata că pârâții au emis

deciziile în baza unor regulamente și hotărâri profesionale care nu pot

modifica și completa legea de bază, respectiv art. 16 alin. (4) modificat din

Statutul Profesiei de Avocat, o asemenea interpretare fiind arbitrară, discriminatorie,

netemeinică și nelegală, conducând, în fapt, la transformarea unui domeniu

liberal de activitate, avocatura, într-un domeniu privat, rezervat doar unei

categorii restrânse de titulari ai profesiei, și la crearea unui periculos

precedent judiciar care poate, în viitor, să genereze și să instaleze un

monopol abuziv asupra acestei profesii în detrimentul altor categorii de

juriști cu drepturi egale de acces în această profesie.

instanței de fond

Pârâtul Baroul Brașov a formulat întâmpinare solicitând

respingerea acțiunii, ca nefondată.

Arată că a procedat la verificarea nivelului

cunoștințelor legate doar de legislația privind organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, conform Statutului Profesiei de Avocat, iar rezultatul

testului a fost nesatisfăcător. La pct. 5 alin. (3) din Anexa la Hotărârea

Consiliului U.N.B.R. nr. 902/2010 se prevede că rezultatul verificării

cunoștințelor privind legislația specifică poate determina respingerea cererii

de primire în profesie cu scutire de examen.

Un al doilea motiv care a condus la respingerea cererii

reclamantei este acela că prevederile art. 16 alin. (4) din Statutul Profesiei

de Avocat, modificat prin Hotărârea nr. 6 din 21 iunie 2008 a Congresului

Avocaților, impuneau (la data formulării cererii) condiția ca activitatea în

alte profesii juridice a persoanei care solicită primirea în profesia de avocat

cu scutire de examen să fi fost desfășurată în mod neîntrerupt, timp de 10 ani,

anterior înregistrării cererii respective.

Susține pârâtul că formularea textului statutar, astfel

cum aceasta este citată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, nu mai

era în vigoare la data de 16 decembrie 2010, fiind modificată încă de la data

de 21 iunie 2008, prin Hotărârea nr. 6/2008 a Congresului Avocaților, care a

fost adoptată în condiții de deplină legalitate, potrivit prevederilor art. 61 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 51/1995.

3.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 69 din 3 aprilie 2012,

Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii

nr. 86 din 30 martie 2011 a Baroului Brașov și a Deciziei nr. 231 din 08 decembrie

2011 a U.N.B.R., a obligat Baroul Brașov la emiterea unei decizii de primire a

reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen și a obligat Baroul

Brașov la plata, către reclamantă, a echivalentului în lei a sumei de 5.000 de

euro, cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 16 alin. (2) lit. a) și b) din

Legea nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, poate fi primit cu scutire de

examen în profesie cel care, până la data primirii în profesia de avocat, a

îndeplinit funcția de procuror timp de 10 ani și dacă nu și-a încetat

activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

Potrivit art. 16 alin. (4) din Statutul

Profesiei, perioada de 10 ani prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) se

calculează prin însumarea perioadelor în care s-a îndeplinit funcția respectivă.

Astfel, reclamanta îndeplinește cerințele

pentru a putea fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, având în

vedere că a exercitat, în trecut, funcția de procuror începând cu anul 1977,

iar perioada de 3 ani de la pensionare, 2006, și până la reîncadrarea în

funcția de procuror, 2009, nu are relevanță față de criteriul cumulării

perioadelor adoptat de legiuitor.

Referitor la dispozițiile statutare pe care

pârâții și-au întemeiat hotărârile, Curtea de apel a reținut că, aspectele

introduse în legătură cu verificarea cunoștințelor teoretice și cu calculul

retroactiv al celor 10 ani de la momentul înregistrării cererii de primire în

profesie, nu respectă ierarhia forței juridice a actelor normative superioare, modificarea

condițiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen neputându-se

face prin simple dispoziții statutare, inferioare legii din punct de vedere ierarhic.

A apreciat instanța de fond că textul art. 16

alin. (2) conferă dreptul persoanelor care au deținut una din funcțiile

enumerate în cuprinsul acesteia de a fi primit în profesia de avocat cu scutire

de examen și nu o posibilitate sau o facultate.

În ceea ce privește daunele morale

solicitate, s-a reținut că, pentru prejudiciile de ordin moral suferite de

reclamantă, prin expunerea îndelungată la incertitudine, tergiversându-se soluționarea

cererii sale timp de 1 an de zile, și prin impunerea unor proceduri de

verificare a cunoștințelor fără corespondent legal, o indemnizație de 5.000

euro este îndestulătoare.

4.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

Baroul Brașov și U.N.B.R., solicitând modificarea, în tot, a sentinței atacate

în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de chemare în judecată, cu

cheltuieli de judecată. Au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Au

motivat recurenții, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat, în niciun

fel, asupra apărărilor lor referitoare la faptul că dispozițiile Hotărârii

Consiliului U.N.B.R. nr. 902/2010, conform cărora „rezultatul verificării

cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat poate determina

respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”, nu au fost

revocate sau invalidate de o instanță de judecată, producându-și, în

continuare, efectele juridice.

În

ce privește condiția desfășurării activității în alte profesii juridice, în mod

neîntrerupt, timp de 10 ani anterior înregistrării cererii, formularea textului

invocat de reclamantă nu mai era în vigoare, fiind modificată prin Hotărârea nr.

6 din 21 iunie 2008 a Congresului Avocaților. Instanța de fond nu a avut în

vedere împrejurarea că Baroul Brașov, neavând atribuții jurisdicționale, nu

putea să decidă că o anumită dispoziție statutară se impune a fi înlăturată sau

ignorată.

Cu

toate acestea, contrar celor reținute de instanța de fond, fie și numai

necorespunderea solicitantei în ce privește nivelul cunoștințelor cu privire la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat ar fi fost suficientă pentru

respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen.

Susțin

recurenții că, dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în vigoare

la data înregistrării cererii intimatei-reclamante, nu conferă dreptul

solicitanților de a fi primiți în profesie, textul normativ având un caracter

dispozitiv, și nu imperativ. De asemenea, dispozițiile în discuție reglementau

situația de excepție de la regula potrivit căreia accesul în profesie se face

în urma promovării unui examen.

Referitor la

acordarea de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului moral afirmat de

intimata-reclamantă, precizează recurenții că, pe această direcție, nu a fost

administrată în fața instanței de fond niciun fel de probă care să confirme

existența prejudiciului și, cu atât mai puțin, să permită cuantificarea acestuia.

5.

Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă

C.C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, sentința

atacată fiind legală și temeinică.

II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cu cele ale art. 304

1

Codul de procedură civilă,

constată că recursul este nefondat,după cum se va arăta în continuare.

Reclamanta

C.C. s-a adresat Baroului Brașov, la data de 16 decembrie 2010, solicitând primirea

în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. a)

și b) din Legea nr. 51/1995.

Prin

Hotărârea nr. 86 din 30 martie 2011, Consiliul Baroului Brașov a respins

cererea de primire în profesia de avocat, pe motiv că lucrarea reclamantei,

susținută la data de 20 ianuarie 2011, pentru verificarea cunoștințelor privind

legislația specifică profesiei de avocat, a fost evaluată nesatisfăcător, și că

reclamanta nu îndeplinește condiția prevăzută la art. 16 alin. (4) din Statutul

profesiei de avocat, în sensul că „perioada de 10 ani (…) se referă la ultimii

10 ani de activitate neîntreruptă”, calculați retroactiv de la momentul

înregistrării cererii de primire în profesie, având o întrerupere în perioada

01 octombrie 2005-18 martie 2009, cât a fost pensionată.

Prin

Decizia U.N.B.R. nr. 231 din 3 decembrie 2011, a fost respinsă contestația

reclamantei împotriva Hotărârii nr. 86/2011. S-a reținut, referitor la condiția

vechimii de 10 ani, că se vor aplica, cu prioritate, prevederile legii,

reproducându-se dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Însă, în

ce privește formularea articolului, că persoana care îndeplinește condițiile

legale de primire în profesie cu scutire de examen poate fi primită în profesie,

s-a apreciat că aceasta nu reprezintă o condiție imperativă, ci o posibilitate

pe care legea o recunoaște acestor persoane.

Înalta

Curte constată că, la data formulării cererii de primire în profesie de către

intimată, art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat avea următorul cuprins: „(2) La cerere, poate

fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii

în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar

public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu

i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru

profesia de avocat”.

Din

analiza dispozițiilor acestui articol, reiese că, interpretarea făcută de

recurenții-pârâți, ca activitatea persoanei care solicită primirea în profesia

de avocat cu scutire de examen să fi fost desfășurată în mod neîntrerupt, timp

de 10 ani, anterior înregistrării cererii, adaugă o condiție suplimentară,

neprevăzută de textul legal.

Reclamanta

a exercitat funcția de magistrat timp de 28 de ani, activitatea neîncetându-i

din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat, ci prin

pensionare, în anul 2006.

De

asemenea, Înalta Curte reține că decizia U.N.B.R. a respins contestația

reclamantei doar sub aspectul rezultatului verificării cunoștințelor, condiția

vechimii timp de cel puțin 10 ani apreciindu-se, implicit, îndeplinită, de

vreme ce s-a consemnat, în cuprinsul deciziei, că „se vor aplica cu prioritate

prevederile legii”, fiind citat textul articolului 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995,

astfel cum a fost reprodus mai sus.

În

concluzie, reclamanta îndeplinea condiția vechimii în funcție timp de cel puțin

10 ani, impusă de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat, în vigoare

la data cererii, criticile recurenților referitoare la acest aspect fiind

nefondate.

Înalta

Curte, referitor la susținerile recurenților, privind posibilitatea verificării

de către Consiliul Baroului a cunoștințelor persoanei ce a formulat cererea,

reține că, prin Statutul profesiei de avocat, la art. 21 alin. (2) s-a prevăzut:

„în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul

baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat”.

Prin

Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R., care, la pct. 5,

detaliază procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică

profesiei de avocat, se mai adaugă suplimentar și că „Rezultatul verificării

cunoștințelor (…) poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu

scutire de examen”.

Jurisprudența

constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, mai ales

după pronunțarea hotărârii C.E.D.O. din data de 27 ianuarie 2009, în Cauza

Ștefan și Ștef împotriva României, care semnala divergențele de jurisprudență,

a fost în sensul că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art.

16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de

putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (Decizia nr. 3228

din 17 iunie 2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal).

Concret,

în privința practicii administrative de a realiza verificarea cunoștințelor

specifice profesiei pe calea unei testări scrise, cu barem și punctaj minim de

promovare, care în realitate reprezintă un examen, instanța supremă s-a

pronunțat în sensul că, în acest mod, este golită de conținut prevederea legală

și, contrar susținerilor recurenților, această practică s-a menținut și după

adoptarea Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R.

(Decizia nr. 4777 din 4 noiembrie 2010 și Decizia nr. 233 din 20 ianuarie 2011

ale Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal).

Înalta

Curte reține că sintagma utilizată de legiuitor, „poate fi primit în profesie cu

scutire de examen”, nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație.

Câtă vreme intimata, care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire

de examen, îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv a

exercitat funcția de magistrat peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din

motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul

explicitat la art. 13 din același act normativ, are un drept subiectiv de a fi

primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive

temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenți în organizarea

profesiei de avocat.

Din

analiza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, se

constată că singurul motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi

neîndeplinirea condiției de vechime cerută de lege și încetarea activității din

una din funcțiile enumerate în cuprinsul său, din motive disciplinare, care îl

fac nedemn pentru profesia de avocat.

Este

adevărat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că, în

cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului

poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, însă această prevedere nu trebuie înțeleasă în

sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma

unui examen scris.

A

primi o asemenea interpretare realizată de autoritățile intimate, înseamnă a

goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995.

Prin

Hotărârea nr. 902/2010, prin care s-a aprobat „Ghidul de bună practică privind

procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de

avocat cu scutire de examen”, nu sunt stabilite modul de notare sau termenele,

acestea fiind lăsate la latitudinea barourilor.

Înalta

Curte reține că, prin impunerea unui test scris pentru admiterea cererii de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen, practic, această cerere se

transformă într-una cu susținerea unui examen scris, fiind instituită astfel o

nouă condiție în afara celor stabilite de art. 16 alin. 2 lit. b) din Legea nr.

51/1995.

Dreptul

de apreciere al barourilor nu poate fi justificat prin instituirea unor

proceduri și condiții care adaugă la condițiile prevăzute de Legea-cadru.

La

filele 33-34, dosar fond, au fost depuse subiectele „Examenului de primire în

profesie cu scutire de examen” din data de 20 ianuarie 2011, susținut de

intimată, subiecte constând într-o Speță și 10 întrebări.

La

filele 36-40, dosar fond, a fost depusă Lucrarea scrisă a intimatei, pe al

cărei antet se menționează „Examen de primire în profesie”, „Probă de Concurs”.

Deci, cadrul în care s-a realizat verificarea

reclamantei de către Consiliul Baroului Brașov a fost similar unui examen,

particularizat la legislația specifică organizării și exercitării profesiei de

avocat.

Susținerea recurenților, că intimata a

acceptat să se supună verificării scrise a cunoștințelor sale în materia

arătată și că, prin participarea la examen, a achiesat la modul în care Baroul

Brașov a înțeles să organizeze sesiunea de examen, nu schimbă cu nimic cele

reținute anterior, o astfel de modalitate de verificare fiind vădit contrară

dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și chiar

Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R.

Această

concluzie este în acord cu jurisprudența constantă a instanței supreme în

materia analizată, relevată prin numeroase decizii, amintite mai sus.

Astfel,

se constată că este nejustificată respingerea cererii intimatei-reclamante de primire

în profesia de avocat cu scutire de examen, soluția atacată fiind, prin urmare,

legală și temeinică.

În

ce privește motivul de recurs referitor la admiterea cererii intimatei de

acordare a daunelor morale, reduse de instanța de fond, de la 10.000 de euro la

5.000 de euro, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, au fost acordate.

Existența

prejudiciului moral nu trebuie dovedită, ci se apreciază în raport de gradul de

lezare a drepturilor nepatrimoniale ocrotite. Trebuie avută în vedere

compensarea suferinței psihice, ca urmare a afectării stării sufletești de

bine, a afectării calității vieții.

În

speță, intimata-reclamantă a fost lezată prin nesoluționarea, în termen

rezonabil, a cererii sale și prin crearea unui disconfort psihic urmare a

procedurii de examinare impuse fără suport legal.

Prin

urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită Curtea de apel

reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Cererea

intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în

contravaloarea transportului, apare ca fiind nedovedită, intimata nedepunând

niciun înscris privind cheltuielile efectuate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de Baroul Brașov

și de U.N.B.R. împotriva sentinței nr. 69 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23

octombrie 2013.