ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3897/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3897/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 175/F din 26 septembrie

2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamanta B.D.M. în contradictoriu cu pârâții Baroul

Sibiu și Uniunea Națională a Barourilor din România și, pe cale de consecință,

a obligat pârâtul Baroul Sibiu să anuleze Decizia nr. 254 din 5 iulie 2010,

emisă de Consiliul Baroului Sibiu, precum și pârâta Uniunea Națională a

Barourilor din România să anuleze Decizia nr. 970 din 10 - 11 decembrie 2010,

emisă de Consiliul U.N.B.R., precum și obligarea pârâților să emită decizii de

primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen, în

conformitate cu art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la

data înregistrării cererii reclamantei de intrare în profesia de avocat la

Baroul Sibiu, la data de 3 iulie 2010.

Pentru a se pronunța

astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 254

din 5 iulie 2010, emisă de pârâtul Baroul Sibiu, a fost respinsă cererea

reclamantei privind intrarea în profesia de avocat cu scutire de examen, pe

considerentul că aceasta nu îndeplinește condiția de vechime în funcția de

consilier juridic ori jurisconsult prevăzută de lege, cu trimitere la art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii

reclamantei. Iar prin Decizia nr. 970 din 10 - 11 decembrie 2010, pârâta

U.N.B.R. a respins contestația formulată de reclamantă, cu motivarea că este

necesară vechimea în funcția de consilier juridic sau jurisconsult, nu o altă

funcție cu implicație juridică, pentru a se da curs prevederii din art. 16

alin. (2) lit. b) din lege.

În cauză s-a

solicitat un punct de vedere juridic de specialitate de la Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării, opinie juridică de specialitate, în care s-a

arătat că, pornindu-se de la principiul egalității în fața legii, pe baza

probelor administrate la dosar și puse la dispoziția C.N.C.D. spre studiu, prin

neluarea în seamă a vechimii reclamantei în funcția de șef Birou recuperări

creanțe din cadrul Oficiului Juridic al C.M. - Sucursala Brașov, funcție ce

include de plano funcția de consilier juridic, se nesocotește linia de conduită

antidiscriminare, prin raportare la regula potrivit căreia tratamentul egal se

impune similarității de cazuri.

Instanța de fond,

analizând probatoriul cauzei, în special copia certificată a carnetului de

muncă al reclamantei, contractul individual de muncă - actul adițional al

reclamantei, regulamentul cadru, atribuțiile biroului de recuperări creanțe,

fișa postului pentru funcția de șef birou recuperări creanțe, organigrama și

statul de funcții ale instituției angajatoare în care își desfășura activitatea

reclamanta (C.M. - Sucursala Brașov), a apreciat că reclamanta a îndeplinit

funcții juridice propriu-zise de consilier juridic, respectiv jurisconsult, ca

denumiri generice ale funcțiilor ocupate de aceasta, inclusiv funcția de

conducere de șef birou al Biroului de recuperare creanțe, birou aflat în structura

Oficiului Juridic din cadrul C.M. - Sucursala Brașov, unde personalul de

specialitate era format din consilieri juridici/jurisconsulți, șeful de birou

având de asemenea calificarea profesională de consilier juridic și îndeplinind

în esență activități juridice specifice pentru un consilier juridic cu

atribuții de conducere.

Prin urmare, a

apreciat judecătorul fondului că nu poate reține apărarea formulată de cele

două pârâte prin întâmpinare, în sensul că perioada în care reclamanta a

îndeplinit funcția de șef de Birou recuperări creanțe nu constituie vechime ca

jurisconsult ori consilier juridic pentru că ar fi fost vorba de ”o altă

funcție cu implicație juridică”, situație în care art. 16 alin. (2) lit. b) din

lege nu ar fi incident.

Împotriva Sentinței

nr. 175/F din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Baroul Sibiu și Uniunea

Națională a Barourilor din România.

2.1. Recursul

promovat de Uniunea Națională a Barourilor din România (U.N.B.R.)

Invocând ca temei

legal al căii de atac exercitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii

acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, recurenta Uniunea Națională a Barourilor

din România a dezvoltat următoarele critici privitoare la hotărârea atacată,

apreciată ca nelegală:

Astfel, se susține că

instanța de fond nu a observat că din analiza stării de fapt rezultată din

reglementările din cartea de muncă a reclamantei, precum și din înscrisurile

depuse de aceasta în probațiune, respectiv adeverința emisă de către Uniunea

Colegiilor Consilierilor Juridici din România, conform căreia aceasta este

înscrisă pe Tabloul Colegiului Consilierilor Juridici din august 2004, rezultă

faptul că, în cauză, nu este întrunită condiția obiectivă privind experiența de

10 ani, în profesia de jurisconsult sau consilier juridic pentru a putea intra

ca și avocat definitiv cu scutire de examen.

Mai arată recurenta că,

conform art. 16 din Statut, funcția de consilier juridic se dovedește cu

carnetul de muncă, ori din carnetul de muncă depus de reclamantă rezultă fără

putere de tăgadă că aceasta a îndeplinit pe o perioadă de peste 6 ani funcția

de șef Birou Recuperări Creanțe.

Consideră recurenta

că nu este de competența Consiliului Baroului în a face echivalări între

profesii și meserii și de asemenea pentru primirea în profesia de avocat cu

scutirea de examen este necesară vechimea în funcția de jurisconsult sau consilier

juridic, și nu o altă funcție cu implicație juridică, cum în mod greșit a

apreciat instanța de fond.

2.2. Recursul

promovat de Baroul Sibiu

La rândul său,

pârâtul Baroul Sibiu, prin decan, a atacat cu recurs hotărârea primei instanțe,

apreciată ca netemeinică și nelegală.

Printr-o primă

critică adusă hotărârii recurate susține recurentul că instanța de fond nu a

observat că funcția de jurisconsult este una de sine stătătoare, nefiind

identică cu cea de șef birou recuperări creanțe și neputând fi asimilată cu

aceasta și nu a ținut cont de faptul că, consiliul baroului are competențe

stricte stabilite de lege, neputându-se substitui, cu privire la echivalarea

unor funcții, în competența și atribuțiile instanțelor de judecată sau altor

instituții ale statului, respectiv Direcția Muncii și Inspectoratul Teritorial

de Muncă.

Mai arată recurentul

că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, care prevăd limitativ condițiile și

cerințele necesare pentru primirea în profesia de avocat, dar și fără a ține

cont de faptul că, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, raportat la

art. 16 alin. (3) din Statutul Profesiei de avocat dovada vechimii pentru

primirea în profesia de avocat se face cu carnetul de muncă. În acest sens

susține recurentul că, din verificarea carnetului de muncă al reclamantei se

poate constata că aceasta nu are vechimea cerută de art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, așa încât în mod corect, prin actele contestate, s-a

dispus respingerea cererii acesteia de primire în profesia de avocat fără

examen.

Consideră recurentul

că susținerile instanței referitoare la discriminare nu sunt aplicabile în

cauză pe motiv că alte persoane de asemenea încadrate la C.M. au fost primite

în profesia de avocat, cu scutire de examen, în condițiile în care fiecare

dosar este verificat în parte, iar toate persoanele la care face referire

intimata au fost încadrate ca jurisconsult sau consilier juridic peste 10 ani,

cu mențiunea expresă în carnetul de muncă.

instanței de recurs

3.1 Examinând cauza

prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și

apărările părților, Înalta Curte constată că recursul declarat de

recurenta-pârâtă U.N.B.R. nu este fondat și urmează a fi respins pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare, „la cerere,

poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care până la data

primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror,

notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.”

Așadar, este de

necontestat faptul că prin dispoziția legală mai sus redată sunt menționate

limitativ funcțiile care ar fi trebuit să fie exercitate cel puțin 10 ani

pentru a îndeplini condiția de vechime necesară pentru a beneficia de intrarea

în profesia de avocat cu scutire de examen.

Problema care se

impune a fi soluționată în prezenta cauză este aceea dacă funcția de șef Birou

Recuperări creanțe se circumscrie funcției de consilier juridic, în sensul

normei legale mai sus citate, în condițiile în care, în lipsa unei dispoziții

legale exprese, nu este permisă o echivalare sau asimilare a unor funcții cu

implicare juridică.

În acest context,

Înalta Curte constată că funcția de consilier juridic/jurisconsult, ca și

funcție juridică de execuție, se identifică în statul de funcții al unei

persoane juridice prin denumirea sa, spre deosebire de funcția juridică de

conducere, care, dat fiind faptul că poate purta diverse denumiri (director,

șef serviciu, șef birou etc.) implică o analiză a atribuțiilor, competențelor

și responsabilităților înscrise în fișa postului.

A accepta susținerile

recurentei-pârâte și a califica o funcție juridică, indiferent că este de

conducere sau de execuție, doar prin prisma denumirii sale, respectiv consilier

juridic/jurisconsult, făcând abstracție de atribuțiile și responsabilitățile

concrete, ar însemna să acredităm ideea că funcțiile juridice de conducere,

care poartă diverse denumiri și care presupun ca și condiție de bază calitatea

de consilier juridic, nu ar intra sub sfera de aplicare a dispozițiilor art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, ceea ce nu poate fi permis în

condițiile în care ar reprezenta o interpretare restrictivă a respectivei norme

legale și implicit o îngrădire a interesului legitim al persoanelor care ocupă

funcții juridice de conducere, interes regăsit în vocația recunoscută de lege.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect

dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, atunci când a

conchis că intimata-reclamantă îndeplinește condiția de vechime în funcțiile

juridice expres și limitativ prevăzute în dispoziția legală mai sus indicată,

prin luarea în considerare și a perioadei în care intimata-reclamantă a

exercitat funcția de Șef Birou Recuperări Creanțe, fiind vorba de o funcție

juridică de conducere de sine stătătoare în cadrul Oficiului Juridic din cadrul

SNTFM C.M. SA - Sucursala Brașov, și nu de o funcție cu implicație juridică,

care să impună o operațiune de echivalare, așa cum în mod greșit se susține

prin cererea de recurs.

Așadar, în mod just

instanța de fond a calificat funcția de șef Birou Recuperare Creanțe ocupată de

intimata-reclamantă în perioada 1 iulie 2003 - 1 decembrie 2008, ca fiind o

funcție juridică prin raportare la conținutul și nu la denumirea funcției,

văzând contractul individual de muncă din 1 iulie 2003, organigrama, statul de

funcții și regulamentul cadru de organizare și funcționare al societății

comerciale la care intimata-reclamantă și-a desfășurat activitatea, atribuțiile

Biroului Recuperări Creanțe, fișa postului de șef birou recuperări creanțe, așa

încât va înlătura criticile recurentei referitoare la interpretarea și

aplicarea greșită a legii.

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 16 din Statutul profesiei de avocat, calitatea și vechimea

în funcția de consilier juridic sau jurisconsult se probează în condițiile

Codului muncii și numai cu carnetul de muncă, prin urmare în mod corect

instanța de fond a stabilit vechimea în funcția de consilier juridic a

intimatei-reclamante în baza carnetului de muncă, din conținutul căruia rezultă

îndeplinirea, în persoana acesteia, a condiției de vechime impusă de art. 16

alin. (2) lit. b), respectiv cel puțin 10 ani în funcția de consilier juridic.

Așa fiind, după cum

cu justețe a reținut și prima instanță, statutul de consilier juridic al

intimatei-reclamante, dobândit prin efectul legii, independent de denumirea

funcției de conducere exercitate, corespundea cerințelor și exigențelor art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în forma aplicabilă la data cererii,

în sensul că intimata-reclamantă putea fi primită în profesia de avocat, la

cerere, cu scutire de examen, dacă a îndeplinit funcția de jurisconsult timp de

cel puțin 10 ani, legea nefăcând în mod evident distincție între diferite

categorii de funcții (de conducere sau de execuție) ce pot fi exercitate de

consilierii juridici.

Așa fiind, Înalta

Curte arată că motivele reținute și invocate de recurenta-pârâtă prin actele

administrative contestate, sus-arătate, în mod legal nu puteau fi primite și

menținute de prima instanță pentru că, în esență, nu făceau decât să impună

condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995.

Așadar, câtă vreme

intimata-reclamantă care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire

de examen îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv, a

exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat

activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de

avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, ea are un

drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit

decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de recurenți în

organizarea profesiei de avocat.

În acest context,

refuzul recurentei-pârâte de a o primi pe intimata-reclamantă în profesie fără

examen, pentru motivele arătate și apreciate ca nelegale, apare ca nejustificat

și în mod corect a fost sancționat de prima instanță prin admiterea acțiunii.

Toate considerentele

expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este

temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

3.2 În conformitate

cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin

Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de

atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada

achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., la cererea de recurs.

În raport cu

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., înainte de a proceda la analiza cererii de

recurs, Înalta Curte constată că, deși a fost citat cu mențiunea de a depune

taxa judiciară de timbru în valoare de 2 RON și timbrul judiciar în valoare de

0,15 RON, conform dovezii anexate la dosarul de recurs, recurentul Baroul Sibiu

nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul Baroul Sibiu nu și-a îndeplinit această

obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării -

devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art.

9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de Baroul Sibiu, împotriva Sentinței nr. 175/F/2011 din 26 septembrie

2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Respinge recursul

declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva aceleiași

sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ