ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3798/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la 2 aprilie 2012, reclamantele Fundația Culturală „Dr. M.C.”, Asociația „R.A.”, Asociația „G.C.” au solicitat anularea hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și constatarea ca faptă discriminatorie a acțiunii Președintelui Consiliului Județean Harghita de arborare a drapelului secuiesc la data de 15 martie 2010 pe Palatul administrativ al instituției publice județene. În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că prin hotărârea atacată s-a constatat în mod nelegal că arborarea drapelului secuiesc la data de 15 martie 2010 nu reprezintă discriminare, conform dispozițiilor art. 15 din O.G.

nr. 137/2000 și că nu au fost dovedite susținerile lor privind încălcarea dreptului la demnitate prin discursul de la aceeași dată rostit de Președintele Consiliului Județean Harghita cu privire la acest drapel, considerat ca fiind al întregului Ținut Secuiesc. Reclamantele au justificat incidența prevederilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000 prin faptul că românii harghiteni au perceput oficializarea drapelului secuiesc și marcarea arborării printr-un discurs referitor la o entitate constituită pe criterii etnice, în care românii nu își găsesc locul, ca fiind atât o propagandă naționalist - șovină, cât și un comportament care vizează atingerea demnității și crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare și ofensatoare față de comunitatea românească din județul Harghita.

Lipsa de temei a hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a fost invocată de reclamante și față de decizia nr. 2690/R din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a dispus în mod irevocabil anularea hotărârii nr. 269/2009 a Consiliului Județean Harghita de adoptare a steagului județului, având caracteristicile specifice unei singure colectivități. Prin întâmpinare, Consiliul județean Harghita a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și excepția tardivității acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

2. Soluția instanței de fond Prin încheierea de la data de 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Harghita, reținând că acesta a dobândit calitatea de parte litigantă prin efectul dispozițiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, ca urmare a declanșării litigiului prin sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care desfășoară o procedură specială, contradictorie, în cadrul căreia este citat și emitentul actului pretins a avea un caracter discriminator.

Prin sentința nr. 204 din 9 aprilie 2013, aceeași instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, excepția tardivității acțiunii și pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamante, a anulat hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a constatat că sunt fapte discriminatorii arborarea drapelului județului Harghita la data de 15 martie 2010 și acțiunea Președintelui Consiliului Județean Harghita, de la aceeași dată, de a afirma că drapelul este al Ținutului Secuiesc, în sensul dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor a fost respinsă cu motivarea că, legitimarea lor rezidă tocmai în împrejurarea că reprezintă interesele culturale ale cetățenilor români, de naționalitate română și care locuiesc într-o zonă geografică în care predomină populația de naționalitate maghiară.

În consecință, s-a considerat că nu poate fi negată îndreptățirea reclamantelor de a promova cereri de chemare în judecată care tind la apărarea unor drepturi pretins a fi fost încălcate sau la protecția juridică a statutului de minoritate națională în acea zonă geografică. Excepția tardivității acțiunii a fost respinsă în raport cu data comunicării hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 către reclamante (Fundația Culturală „Dr. M.C.” - 15 martie 2012, Asociația „R.A.” -16 martie 2012 și Asociația „G.C.” - 30 martie 2012) și respectiv, data formulării acțiunii - 30 martie 2012. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, prin hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost clasată petiția reclamantelor, considerându-se că arborarea drapelului județului Harghita nu reprezintă o discriminare, în sensul dispozițiilor art. 15 din O.G.

nr. 137/2000 și că nu au fost probate afirmațiile care ar reprezenta încălcarea dreptului la demnitate. Referitor la prima faptă și anume, arborarea drapelului județului Harghita la data de 15 martie 2010, instanța de fond a avut în vedere că, prin decizia nr. 2.690/R din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu - Mureș a fost anulată în mod irevocabil hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2009 emisă de Consiliul județean Harghita pentru adoptarea steagului și gonfalonului județului Harghita și prin prisma puterii de lucru judecat, constatările instanței sesizată în acel litigiu se impun și în prezenta cauză, datorită dezlegării de drept date unei situații de fapt similare celei deduse judecății în acest litigiu.

Astfel, s-a avut în vedere că, deși în județul Harghita trăiesc peste 10 comunități etnice diferite, care toate ar putea revendica dreptul de a fi reprezentate prin simboluri specifice comunității lor pe drapelul județului, prin introducerea anumitor simboluri heraldice pe drapel, Consiliul județean Harghita nu a acționat în numele și în interesul comunităților pe care le reprezintă. În concret, s-a reținut că, pârâtul Consiliul județean Harghita a impus un simbol monoetnic, respectiv drapelul secuiesc, ca drapel al județului Harghita, aspect care rezultă și din afirmația Președintelui Consiliului județean Harghita din ședința din data de 26 noiembrie 2009, care a susținut că a adoptat un drapel folosit ca steag al Consiliului Național Secuiesc, care însă nu are reprezentativitate pentru interesul colectivităților pe care Consiliul județean Harghita este chemat, prin lege, să îl servească.

Constatarea ca nelegală a hotărârii nr. 269 din 26 noiembrie 2009 a Consiliului județean Harghita și în consecință, anularea acesteia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a determinat concluzia judecătorului fondului că utilizarea drapelului adoptat de instituția administrativă se situează în afara legii, tocmai datorită caracterului monoetnic al acestuia (prin prisma elementelor cuprinse în steag), de natură a reprezenta o reală discriminare față de celelalte comunități care locuiesc în acest județ și, în principal, comunitatea românească. În atare situație, s-a apreciat ca fiind realizată în cauză ipoteza legală prevăzută de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, întrucât prin arborarea drapelului județului Harghita, care reprezintă de fapt steagul Consiliului Național Secuiesc, s-a adus atingere demnității comunității românești, constant apreciată ca fiind minoritară în județul Harghita.

Instanța de fond a considerat că utilizarea criteriilor de discriminare se impune în raport cu minoritatea și respectiv, majoritatea națională la care se referă fapta încriminată de textul legal precitat, întrucât discriminarea vizează acea atingere adusă demnității minorității române, față de care steagul arborat pe clădirea Consiliului județean Harghita nu are rezonanță față de simbolurile statului național român, suveran și independent, unitar și indivizibil, după cum s-a statuat în art. 1 alin. (1) din Constituția României. Referitor la cealaltă faptă apreciată de către reclamante ca fiind discriminatorie și anume, afirmația Președintelui Consiliului Județean Harghita, conform căreia drapelul este al Ținutului Secuiesc, instanța de fond a constatat că, prin hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a aplicat greșit prevederile art. 15 și art. 20 alin. (6) din O.G.

nr. 137/2000. Aceste norme legale impun reclamantelor sarcina de a dovedi existența unor fapte (în speță, afirmația Președintelui Consiliului județean Harghita), care permit a se presupune existența sau inexistența unei discriminări directe/indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea (Consiliul județean Harghita) îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. Față de această reglementare, s-a reținut că, în mod cert, reclamantele au dovedit existența faptei pretins vătămătoare și anume, afirmația potrivit căruia drapelul este al Ținutului Secuiesc, al cărui caracter discriminatoriu rezidă tocmai în împrejurarea că nelegalitatea hotărârii de adoptare a steagului și gonfalonului județului Harghita se răsfrânge și asupra oricărei acțiuni care presupune utilizarea sau referirea la acest steag, tocmai prin elementele monoetnice care îl definesc.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Județul Harghita, prin Consiliul județean Harghita, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante ca neîntemeiată. Prin motivul comun de recurs formulat de ambii recurenți pe fondul cauzei, s-a susținut că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Recurenții au considerat că instanța de fond s-a limitat la analiza caracterului presupus discriminatoriu al hotărârii nr. 269/2009 emisă de Consiliul județean Harghita și a constatat că acest act administrativ a fost anulat prin decizia nr. 2.690/R din 26 septembrie 2012, fără a observa că fapta la care se referă reclamanții a fost săvârșită la data de 10 martie 2010, dată la care hotărârea nr. 269/2009 era legală și producea efecte juridice.

De asemenea, s-a arătat că, anularea hotărârii nr. 269/2009 a Consiliului județean Harghita și implicit, a drapelului județului Harghita nu poate avea ca efect nelegalitatea și desființarea hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât hotărârea nr. 269/2009 se referă la adoptarea drapelului secuiesc ca drapelul oficial al județului Harghita, iar hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a avut ca obiect fapta de arborare, exclusiv în data de 10 martie 2010, a drapelului oficial al județului Harghita pe clădirea Consiliului județean Harghita. Pe fondul cauzei, recurentul Consiliul județean Harghita a criticat și interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 15 din O.G.

nr. 137/2000 și ale Directivei Consiliului 2000/78/CE, deoarece nu au existat două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit, astfel că, pretinsa declarație a președintelui Consiliului județean Harghita, prin conținutul ei, nu poate fi considerată un act de discriminare și aceasta cu atât mai mult cu cât, în Ținutul Secuiesc (o regiune istorică inexistentă sub forma unei unități administrativ - teritoriale) cetățenii de etnie română locuiesc împreună cu etnicii maghiari. Același recurent a criticat și soluția de respingere a excepțiilor pe care le-a invocat în primă instanță cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive și la lipsa calității procesuale active a intimatelor.

Cu privire la calitatea sa procesuală pasivă, recurentul a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit excepția pentru că această legitimare aparține numai Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar introducerea sa în cauză, din oficiu nu poate fi dispusă în baza dispozițiilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd numai posibilitatea de a se pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor subiecți de drept. Recurentul a învederat că, inițial, la data de 5 martie 2013, această excepție a fost admisă de instanța de fond. Cu privire la calitatea procesuală activă, recurentul a considerat că este de asemenea greșită soluția de respingere a excepției, în condițiile în care asociațiile intimate nu au dovedit legitimarea lor, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000 și art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 144/2008 al Președintelui Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu actele lor constitutive, din care să rezulte că au ca scop protecția drepturilor omului sau un interes legitim în combaterea discriminării și că, discriminarea pretinsă se manifestă în domeniul lor de activitate, cu respectarea principiului specializării persoanei juridice. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Legitimarea procesuală activă a intimatelor - reclamante Fundația Culturală „Dr.

M.C.”, Asociația „R.A.”, Asociația „G.C.” a fost corect constatată de instanța de fond în raport cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, care prevăd că, organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate și aduce atingere unei comunități sau unui grup de persoane.

Cum intimatele s-au înființat și funcționează ca persoane juridice pentru reprezentarea intereselor culturale ale cetățenilor români, de naționalitate română, care locuiesc într-o zonă geografică în car predomină populația de naționalitate maghiară, instanța de fond a reținut întemeiat că acestea sunt îndreptățite să promoveze cereri de chemare în judecată pentru apărarea unor drepturi pretins a fi fost încălcate ori pentru protecția juridică a statutului de naționalitate minoritară în acea zonă geografică. Sesizat cu aceeași excepție de procedură, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat prin hotărârea nr. 304 din 10 noiembrie 2010 dată în Dosarul nr. 22/2010 că intimatele - reclamante fac parte din categoria subiectelor de drept colectiv cărora li s-a recunoscut prin dispozițiile art. 28 alin. (1) din O.G.

nr. 137/2000, republicată, legitimarea procesuală activă pentru faptele de discriminare, iar Consiliul județean Harghita, în calitate de reclamant în acel dosar, nu a contestat în justiție soluția dată cu privire la această excepție. În consecință, intimatele - reclamante au justificat prin obiectul sesizării formulate că au calitate procesuală de a acționa pentru protecția juridică împotriva discriminării și că se pot adresa instanței de contencios administrativ ca organisme sociale interesate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, ca structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative.

Legitimarea procesuală pasivă a Consiliului județean Harghita a fost constatată de asemenea în mod corect de instanța de fond în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, republicată și art. 38 din procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul nr. 144/2008 emis de Președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care reglementează pentru soluționarea litigiului o procedură transparentă, cu respectarea principiilor contradictorialității și asigurării dreptului la apărare al tuturor părților. În cadrul acestei proceduri speciale a fost citat în calitate de reclamant și Consiliul județean Harghita, ca autoritate emitentă a actului pretins discriminator și deci prin efectul legii, acesta a devenit parte litigantă, fără a fi contestat legitimarea sa procesuală prin apărările formulate în Dosarul nr. 22/2010 al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 444/2009 pronunțată de Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate al prevederilor O.G. nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este organ administrativ cu atribuții jurisdicționale, având independența necesară îndeplinirii actului administrativ - jurisdicțional, iar procedura judiciară pentru contestarea acestuia impune citarea tuturor celor interesați, inclusiv a celor care, fiind părți în procedura administrativă, au dobândit în mod implicit legitimarea procesuală în litigiul dedus spre soluționare instanței de judecată. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile formulate în recursul declarat de Județul Harghita, prin Consiliul județean Harghita cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a intimatelor - reclamante și a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului - pârât.

Criticile formulate în ambele recursuri pe fondul cauzei sunt de asemenea nefondate, constatându-se că este legală și temeinică sentința prin care instanța de fond a admis acțiunea formulată de intimatele - reclamante și a anulat hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, reținând că este faptă discriminatorie arborarea drapelului județului Harghita la data de 15 martie 2010, în sensul dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată și că este faptă discriminatorie acțiunea Președintelui Consiliului Județean Harghita de a afirma la aceeași dată că „drapelul este al Ținutului Secuiesc”, în sensul dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată.

Cu privire la prima faptă de discriminare și anume, arborarea drapelului județului Harghita la data de 15 martie 2010 pe clădirea Palatului administrativ al Consiliului județean Harghita, instanța de fond a considerat că în cauză este realizată ipoteza legală prevăzută de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, întrucât arborarea acestui drapel, care reprezintă de fapt steagul Consiliului Național Secuiesc, aduce atingere demnității comunității române, constant apreciată ca fiind minoritară în județul Harghita.

Instanța de fond a avut în vedere că hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2009 prin care Consiliul județean Harghita a adoptat steagul și gonfalonul județului Harghita a fost anulată prin decizia nr. 2690/R din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu - Mureș și anularea acesteia conduce la concluzia că și utilizarea drapelului astfel adoptat se situează în afara legii, tocmai datorită caracterului monoetnic al acestuia (prin prisma elementelor cuprinse în steag), de natură a reprezenta o reală discriminare față de celelalte comunități care locuiesc în județul Harghita și, în principal, comunitatea românească.

Caracterul discriminatoriu al acestei fapte a fost corect constatat de prima instanță în raport cu elementele concrete ale cazului dedus judecății, reținându-se că, deși în județul Harghita trăiesc peste 10 comunități etnice diferite, care toate ar putea revendica dreptul de a fi reprezentate prin simboluri specifice propriei comunități pe drapelul județului, Consiliul județean Harghita nu a acționat în numele și în interesul comunităților pe care le reprezintă, impunând un simbol monoetnic (drapelul secuiesc) ca drapel al județului Harghita.

Arborarea la data de 15 martie 2010 a drapelului adoptat în mod nelegal de Consiliul județean Harghita a fost analizată în mod distinct de procesul deliberativ finalizat prin hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2009, anulată prin decizia nr. 2690/R din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu - Mureș și deci fără a reține puterea de lucru judecat a acestei hotărâri irevocabile, judecătorul fondului a stabilit corect forța probantă a constatărilor instanței de judecată investită cu acel litigiu, care se impun și în prezenta cauză, datorită dezlegării date în drept pentru o situație de fapt similară. De asemenea, nu se poate reține că pronunțarea acestei hotărâri irevocabile după data săvârșirii faptei discriminatorii - 15 martie 2010 poate exonera autoritatea reclamantă de răspunderea juridică în baza O.G.

nr. 137/2000, întrucât această faptă a constituit obiectul sesizării împotriva discriminării, independent de motivele de nelegalitate pentru care s-a solicitat anularea hotărârii nr. 269 din 26 noiembrie 2009 de adoptare a steagului și gonfalonului județului Harghita în litigiul de contencios administrativ soluționat în mod irevocabil prin decizia nr. 2.690/R din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu - Mureș. În consecință, nelegalitatea hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost corect constatată de judecătorul fondului după examinarea circumstanțelor concrete ale cauzei și analiza detaliată a tuturor elementelor de fapt și de drept expuse de părți, iar nu pentru considerentele reținute în decizia nr. 2690/R din 26 septembrie 2012, pronunțată într-un alt litigiu și care a avut un alt obiect decât cel în speță.

Temeiul juridic al prezentului litigiu a fost O.G. nr. 137/2000, care impune utilizarea criteriilor de discriminare în raport cu minoritatea și, respectiv, majoritatea națională la care se referă fapta sesizată, pentru care judecătorul fondului a constatat în mod legal și temeinic existența caracterului discriminatoriu datorită atingerii adusă demnității minorității române prin arborarea la 15 martie 2010 pe clădirea Consiliului județean Harghita a unui steag cu simboluri monoetnice și deci fără nicio rezonanță la simbolurile statului național român, suveran și independent, unitar și indivizibil, cum s-a statuat în art. 1 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Cu privire la cealaltă faptă sesizată de către intimatele - reclamante ca fiind discriminatorie și anume, afirmația Președintelui Consiliului județean Harghita la data de 15 martie 2010 că drapelul este al întregului Ținut Secuiesc, instanța de fond a constatat de asemenea în mod judicios întrunirea cerințelor prevăzute de art. 15 și art. 20 din O.G. nr. 137/2000, republicată, considerându-se că această reglementare a fost greșit interpretată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la adoptarea hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012. Conform acestor prevederi legale, persoana care se consideră discriminată prezintă faptele pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament și că faptele sesizate nu constituie o discriminare.

În condițiile în care niciuna din părți nu a contestat existența faptei sesizate și anume, afirmația Președintelui Consiliului județean Harghita la data de 15 martie 2010 că drapelul arborat este al întregului Ținut Secuiesc, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a adoptat nelegal hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012, prin care la pct. 2 a decis că petenții nu au probat asemenea afirmații care ar reprezenta o încălcare a dreptului la demnitate. Nelegalitatea actului administrativ cu privire la această faptă a fost corect constatată de prima instanță, reținându-se că probele administrate de către intimatele - reclamante dovedesc în mod cert săvârșirea la 15 martie 2010 de către Președintele Consiliului județean Harghita a unei fapte de discriminare, în sensul dispozițiilor art. 15 din O.G.

nr. 137/2000, republicată, iar persoana reclamată nu a formulat apărări pentru a infirma caracterul discriminatoriu al faptei respective nici în procedura administrativă și nici în procedura judiciară. Față de argumentele care au fost expuse, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, nefiind motive de casare sau de modificare a acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de Județul Harghita, prin Consiliul județean Harghita. 3. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de Județul Harghita, prin Consiliul Județean Harghita împotriva sentinței nr. 204 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.