ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1847/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1847/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând, asupra
cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Hotărârea
instanței de apel
Prin Decizia civilă nr. 239/ A din 05 mai
2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat
apelul declarat de apelantul pârât Municipiul București prin Primarul General,
împotriva Sentinței civile nr. 1323 din 13 octombrie 2014, pronunțată de
Tribunalul București, secția a III-a civilă.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că art. 35 din Legea nr. 33/1994 are în
vedere două ipoteze în care se dispune restituirea imobilului expropriat către
proprietarul expropriat, o primă ipoteză fiind aceea în care în termen de 1 an
bunul imobil expropriat nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost
preluat, iar a doua ipoteză este aceea în care în același termen lucrările nu
au fost începute, în ambele cazuri dacă nu s-a făcut o nouă declarare de
utilitate publică.
În cauză, demararea
lucrărilor de expropriere a avut loc într-adevăr în anul 2010, înăuntrul
termenului de 1 an de la data exproprierii imobilului reclamantului dispusă
prin sentința civilă nr. 1195 din 02 noiembrie 2009, însă, aceste lucrări au
fost sistate ulterior, datorită „constrângerilor financiare, precum și
necesității corelării cu proiectele ce compun viitoarea străpungere Buzești -
Berzei - Uranus”, rămânând sistate până in prezent si pana la un moment
nedeterminat, când vor fi surmontate aceste impedimente.
Chiar Primăria
Municipiului București arată în adresa depusă la fila 384 apel că, la acest
moment, nu are certitudinea momentului demarării celei de a doua etape a
proiectului și că imobilul în discuție în prezenta cauză nu a fost afectat de
lucrările din prima etapă.
Iar prin expertiza
efectuată în fața tribunalului s-a constatat că nu există lucrări în
desfășurare, care să afecteze proprietatea de la adresa Calea Rahovei, Sector
5, expertiză efectuată la nivelul lunii aprilie 2014.
Apelantul nu
contestă, ci, dimpotrivă, că proiectul în întregul lui a parcurs o primă etapă,
că derularea proiectului a fost întreruptă și că urmează ca a doua etapă a
proiectului să fie derulată cândva în viitor, fără să se cunoască exact acest
moment viitor.
Oricum ar fi, este
cert că de la data finalizării primei etape în 22 aprilie 2011, (data
procesului verbal de recepție) și până la data prezentă, imobilul din
Calea Rahovei nu a fost efectiv afectat de lucrările de investiție pentru
care s-a dispus exproprierea.
Chiar si de la data declanșării
prezentului litigiu si pana in prezent, pentru o durata mai mare de un an, daca
se ia in calcul numai aceasta durata, nu s-a efectuat nicio lucrare asupra
imobilului in discuție.
Or, în această
situație, este incidentă prima ipoteză din art. 35 din Legea nr. 33/1994,
în sensul că în termen de 1 an imobilul expropriat nu a fost utilizat în scopul
pentru care a fost preluat de la expropriat, măsura de retrocedare dispusă de
către tribunal fiind legală și temeinică.
Nu interesează că
lucrările de ansamblu ale proiectului au fost începute în termen de 1 an,
aceasta reprezentând a doua ipoteză a textului legal în discuție, or din
redactarea textului art. 5 din Legea nr. 33/1994 rezultă că cele două ipoteze
sunt reglementate alternativ, iar nu ca două condiții care trebuie
îndeplinite cumulativ.
Este posibilă,
așadar, restituirea și atunci când lucrările au început în termen de
1 an, dar acestea au fost sistate ulterior, cazul în speță, iar până la
sistare imobilul concret în discuție nu a fost utilizat în scopul pentru
care s-a dispus exproprierea.
Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Municipiul
București, prin Primar General, a declarat recurs prin care a formulat
următoarele critici:
Urmare a pronunțării Sentinței
civile nr. 1195/2009, prin care instanța a dispus exproprierea imobilului în
litigiu, recurenta a obținut autorizația de construire nr. x/2010 în
cuprinsul căreia au fost menționate expres principalele lucrări ce urmau a fi efectuate.
În scopul efectuării
lucrărilor, recurenta a dispus reluarea lor de către SC S.A.P. SA.
La data de 22 aprilie
2011 a fost încheiat procesul-verbal de recepție, care se referă la primele
etape ale proiectului de reabilitare. Acest proces-verbal nu marchează
încetarea lucrărilor, ci constituie doar o etapă intermediară.
S-a făcut
interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994
pentru că proiectul care cuprinde imobilul expropriat a fost demarat în termen
de un an de la data exproprierii.
2.2. Analiza
recursului
Recursul nu este
întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 35 din
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă
în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit
scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările
nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu
s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. În acest scop, foștii
proprietari vor fi notificați la adresa inițială comunicată expropriatorului în
vederea plății despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat.
Interpretarea primei
teze a acestui text de lege este în sensul că retrocedarea imobilului expropriat
poate fi dispusă și pentru ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus
exproprierea au început, dar în termen de un an imobilul nu au fost utilizat
potrivit scopului pentru care a fost preluat de la expropriat.
Or, din raportul de
expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul ce face obiectul prezentului
litigiu nu este afectat de lucrări în desfășurare, pentru realizarea obiectului
în vederea căruia s-a dispus exproprierea. Mai mult, expertul a precizat că, în
procesul-verbal de recepție din 22 aprilie 2011, lucrarea s-a considerat
terminată și recepționată fără a fi expropriată suprafața suplimentară de teren
din proprietatea de la adresa Calea Rahovei. În plus, pe acest teren nu au fost
identificate obiective de investiții deja realizate.
Mai mult, recurenta
însăși a recunoscut, prin adresa din 20 aprilie 2015, că imobilul ce face
obiectul litigiului nu a fost afectat de lucrările din prima etapă și că nu
există certitudinea momentului demarării lucrărilor, față de constrângerile
financiare care au impus realizarea unei singure părți din lucrare.
Având în vedere cele
mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., instanța de apel făcând interpretarea corectă a prevederilor art. 35
teza I din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința
rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General
împotriva Deciziei civile nr. 239/ A din 05 mai 2015 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 septembrie 2015.