ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1847/2015

Deliberând, asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 239/ A din 05 mai

2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de apelantul pârât Municipiul București prin Primarul General,

împotriva Sentinței civile nr. 1323 din 13 octombrie 2014, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că art. 35 din Legea nr. 33/1994 are în

vedere două ipoteze în care se dispune restituirea imobilului expropriat către

proprietarul expropriat, o primă ipoteză fiind aceea în care în termen de 1 an

bunul imobil expropriat nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost

preluat, iar a doua ipoteză este aceea în care în același termen lucrările nu

au fost începute, în ambele cazuri dacă nu s-a făcut o nouă declarare de

utilitate publică.

În cauză, demararea

lucrărilor de expropriere a avut loc într-adevăr în anul 2010, înăuntrul

termenului de 1 an de la data exproprierii imobilului reclamantului dispusă

prin sentința civilă nr. 1195 din 02 noiembrie 2009, însă, aceste lucrări au

fost sistate ulterior, datorită „constrângerilor financiare, precum și

necesității corelării cu proiectele ce compun viitoarea străpungere Buzești -

Berzei - Uranus”, rămânând sistate până in prezent si pana la un moment

nedeterminat, când vor fi surmontate aceste impedimente.

Chiar Primăria

Municipiului București arată în adresa depusă la fila 384 apel că, la acest

moment, nu are certitudinea momentului demarării celei de a doua etape a

proiectului și că imobilul în discuție în prezenta cauză nu a fost afectat de

lucrările din prima etapă.

Iar prin expertiza

efectuată în fața tribunalului s-a constatat că nu există lucrări în

desfășurare, care să afecteze proprietatea de la adresa Calea Rahovei, Sector

5, expertiză efectuată la nivelul lunii aprilie 2014.

Apelantul nu

contestă, ci, dimpotrivă, că proiectul în întregul lui a parcurs o primă etapă,

că derularea proiectului a fost întreruptă și că urmează ca a doua etapă a

proiectului să fie derulată cândva în viitor, fără să se cunoască exact acest

moment viitor.

Oricum ar fi, este

cert că de la data finalizării primei etape în 22 aprilie 2011, (data

procesului verbal de recepție) și până la data prezentă, imobilul din

Calea Rahovei nu a fost efectiv afectat de lucrările de investiție pentru

care s-a dispus exproprierea.

Chiar si de la data declanșării

prezentului litigiu si pana in prezent, pentru o durata mai mare de un an, daca

se ia in calcul numai aceasta durata, nu s-a efectuat nicio lucrare asupra

imobilului in discuție.

Or, în această

situație, este incidentă prima ipoteză din art. 35 din Legea nr. 33/1994,

în sensul că în termen de 1 an imobilul expropriat nu a fost utilizat în scopul

pentru care a fost preluat de la expropriat, măsura de retrocedare dispusă de

către tribunal fiind legală și temeinică.

Nu interesează că

lucrările de ansamblu ale proiectului au fost începute în termen de 1 an,

aceasta reprezentând a doua ipoteză a textului legal în discuție, or din

redactarea textului art. 5 din Legea nr. 33/1994 rezultă că cele două ipoteze

sunt reglementate alternativ, iar nu ca două condiții care trebuie

îndeplinite cumulativ.

Este posibilă,

așadar, restituirea și atunci când lucrările au început în termen de

1 an, dar acestea au fost sistate ulterior, cazul în speță, iar până la

sistare imobilul concret în discuție nu a fost utilizat în scopul pentru

care s-a dispus exproprierea.

2.1. Motive

Pârâtul Municipiul

București, prin Primar General, a declarat recurs prin care a formulat

următoarele critici:

Urmare a pronunțării Sentinței

civile nr. 1195/2009, prin care instanța a dispus exproprierea imobilului în

litigiu, recurenta a obținut autorizația de construire nr. x/2010 în

cuprinsul căreia au fost menționate expres principalele lucrări ce urmau a fi efectuate.

În scopul efectuării

lucrărilor, recurenta a dispus reluarea lor de către SC S.A.P. SA.

La data de 22 aprilie

2011 a fost încheiat procesul-verbal de recepție, care se referă la primele

etape ale proiectului de reabilitare. Acest proces-verbal nu marchează

încetarea lucrărilor, ci constituie doar o etapă intermediară.

S-a făcut

interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994

pentru că proiectul care cuprinde imobilul expropriat a fost demarat în termen

de un an de la data exproprierii.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 35 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, dacă

în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit

scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările

nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu

s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. În acest scop, foștii

proprietari vor fi notificați la adresa inițială comunicată expropriatorului în

vederea plății despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat.

Interpretarea primei

teze a acestui text de lege este în sensul că retrocedarea imobilului expropriat

poate fi dispusă și pentru ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea au început, dar în termen de un an imobilul nu au fost utilizat

potrivit scopului pentru care a fost preluat de la expropriat.

Or, din raportul de

expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul ce face obiectul prezentului

litigiu nu este afectat de lucrări în desfășurare, pentru realizarea obiectului

în vederea căruia s-a dispus exproprierea. Mai mult, expertul a precizat că, în

procesul-verbal de recepție din 22 aprilie 2011, lucrarea s-a considerat

terminată și recepționată fără a fi expropriată suprafața suplimentară de teren

din proprietatea de la adresa Calea Rahovei. În plus, pe acest teren nu au fost

identificate obiective de investiții deja realizate.

Mai mult, recurenta

însăși a recunoscut, prin adresa din 20 aprilie 2015, că imobilul ce face

obiectul litigiului nu a fost afectat de lucrările din prima etapă și că nu

există certitudinea momentului demarării lucrărilor, față de constrângerile

financiare care au impus realizarea unei singure părți din lucrare.

Având în vedere cele

mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., instanța de apel făcând interpretarea corectă a prevederilor art. 35

teza I din Legea nr. 33/1994.

Ca atare, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General

împotriva Deciziei civile nr. 239/ A din 05 mai 2015 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2015.