ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13/2015

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, la data de 23 martie 2012

sub nr. 9037/3/2012 reclamanții SC E.E. SRL și G.B. au chemat în judecată pe

pârâta SC L.D.C. E.O. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 69.934,52 lei, cu titlu de daune

interese suferite și care se constituie din: 25.562 lei

cu

titlu de majorări de întârziere, stabilite prin Decizia de impunere nr. 4 din 24

decembrie 2009; 28,5 lei cu titlu de servicii bancare la plata diferențelor

impuse pentru accize și accesorii; 1.000 lei, cu titlu de amendă A.N.A.F. la

data începerii controlului în 2009; 43.344 lei (calculata de A.N.A.F. conform

F.S.T. emisă de A.F.P. sector 5 în decembrie 2011), cu titlu de accesorii -

dobânzi suplimentare, penalități de întârziere - calculate pentru accizele

suplimentare neachitate până la data de 30 mai 2011; suma de 88.857 lei cu

titlu de beneficiu nerealizat, lucrum cessans, de către reclamanta SC E.E. SRL;

suma de 239.569 lei, echivalentul sumei de 55.000 euro cu titlu de daune morale

pentru prejudiciile de imagine aduse reclamantei SC E.E. SRL; suma de 15.397,10

lei, echivalentul sumei de 3.534,85 euro, constând în suma de 2.358,29 euro,

cheltuieli pentru transportul administratorului în România și 1.176,56 euro,

cheltuieli cazare administrator și a sumei de 239.569 lei, echivalentul sumei

de 55.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciile de imagine aduse

reclamantului G.B.

Prin

sentința civilă nr. 852 din 25 februarie 2014, cererea reclamantei a fost

admisă în parte și a fost obligată pârâta la plata sumei de 173.785,94 lei

reprezentând daune materiale. Celelalte capete de cerere au fost respinse ca

neîntemeiate.

Împotriva

acestei soluții a formulat apel pârâta SC L.D.C. E.O. SRL iar prin Decizia civilă

nr. 479/2014 din 16 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

a anulat ca netimbrat apelul.

În argumentarea

acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut că apelanta a depus

prin poștă acțiunea sa, fiind citată la adresa indicată în cererea de apel, cu

mențiunea de a achita timbrul judiciar în cuantum de 2,5 lei și taxa judiciară

de timbru în cuantum de 2.543,35 lei, obligație neîndeplinită.

S-a mai

reținut că anunțarea schimbării sediului în ziua ședinței nu invalidează

procedura de citare anterioară și că aducerea la cunoștință a acestei

modificări produce efecte din momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.

98 C. proc. civ.

Totodată, s-a reținut că modul de

stabilire a taxei judiciare de timbru nu a fost contestat de către pârâtă

potrivit procedurii speciale stabilite de către art. 18 din Legea nr. 146/1997

și nici nu s-a formulat cerere de scutire/reducere/ eșalonare sau amânare

conform art. 21 si următoarele din Legea nr. 146/1997.

Față de

aceste considerente, văzând că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru și nici

timbru judiciar, măsura instanței privind timbrajul nefiind contestată conform

Legii nr. 146/1997, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, instanța

a admis excepția și a anulat cererea de apel ca netimbrată.

Împotriva Deciziei nr. 479/2014 din 16

iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 1 iulie 2014,

a declarat recurs pârâta SC L.D.C. E.O. SRL București, prin care a solicitat

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere

că nu a fost legal citată cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru.

La data

de 6 ianuarie 2015, recurenta a depus dezvoltarea motivelor de recurs, prin

care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5

C. proc. civ.

A

susținut recurenta că la termenul de judecată din data de 16 iunie 2014, la

care pârâta nu a fost prezentă, instanța de judecată apreciind că procedura de

citare a fost îndeplinită, a invocat din oficiu excepția de netimbrare și a

anulat cererea de apel ca netimbrată, soluție pe care o apreciază a fi

nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor imperative pentru citarea

persoanelor juridice potrivit prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

A arătat

recurenta că pe parcursul procesului a indicat două sedii, după cum urmează: în

faza procesuală a fondului, în București, sector 1 și în apel, prin cererea

inițială și-a declarat sediul ca fiind în sector 1, București iar prin cererea

precizatoare, în sector 1.

În continuare,

a susținut recurenta că citarea s-a făcut în sector 1, București, pentru primul

termen de judecată din data de 16 iunie 2014 iar modalitatea de comunicare a

citației a fost afișarea însă citarea în mod excepțional prin afișare a unei

persoane juridice poate fi legală doar dacă agentul procedural ar fi marcat

mențiunea de la pct. 2 lit. c). din procesul verbal, or agentul procedural a

marcat mențiunea de la pct. 2 lit. b), care, în opinia recurentei nu este

suficientă pentru stabilirea faptului că procedura de citare prin afișare a

fost legală.

S-a mai

învederat că față de cuantumul ridicat al taxei de timbru în raport de valoarea

litigiului, recurenta avea un interes major în soluționarea cauzei și numai un

viciu de procedură și necunoașterea termenului de citare au determinat

neprezentarea acesteia la termenul de judecată și nedepunerea taxei de timbru.

Analizând

decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează nelegalitatea

unei hotărâri atunci când „instanța a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ."

Pentru examinarea acestui motiv

trebuie reținut că trimiterea la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. are în vedere

reglementarea de drept comun a nulităților procedurale cu ipotezele sale,

respectiv îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale și

îndeplinirea actului de către un funcționar necompetent, în speță, recurenta

invocând prima ipoteză a textului legal evocat, cu motivarea că procedura de

citare pentru termenul din 16 iunie 2014 nu a fost legal îndeplinită.

A

susținut recurenta că judecarea apelului s-a făcut fără a fi legal citată, în

sensul că citația nu i-a fost înmânată iar afișarea nu întrunea situațiile de

excepție prevăzute de art. 92 C. proc. civ., motiv pentru care nu a avut

cunoștință de primul termen de judecată și nici de taxa de timbru dispusă în

sarcina sa.

Din

perspectiva cerințelor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se poate constata că

motivul invocat de recurentă nu se încadrează în niciuna din ipotezele sale,

pentru considerentele ce succed.

Astfel,

este de observat că prin cererea de apel, pârâta SC L.D.C. E.O. SRL și-a

indicat sediul ca fiind în București, sector 1 iar ulterior, prin cererea

precizatoare transmisă prin fax la data de 13 iunie 2014 și înregistrată la

data de 16 iunie 2014 (fila 36 dosar apel), a indicat un alt sediu, respectiv,

sector 1, București. Prin aceeași cerere, pârâta a indicat instanța, numărul de

dosar și termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 16 iunie 2014.

Prin

citația emisă la data de 26 mai 2014 (fila 23 dosar apel), instanța de apel i-a

comunicat pârâtei cuantumul taxei judiciare de timbru și timbru judiciar

stabilite în sarcina sa, comunicare ce s-a realizat prin afișare, la sediul

indicat prin cererea de apel, respectiv, sector 1, București.

Așa

fiind, nu se poate reproșa instanței că ar fi soluționat cauza cu

neîndeplinirea procedurii de citare în ceea ce o privește pe pârâtă, în

condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., schimbarea

domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării

ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar. Or, în

speță, pentru primul termen de judecată, 16 iunie 2014, recurenta a fost citată

la adresa indicată prin cererea de apel.

Mai mult decât

atât, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele

judiciare de timbru se plătesc anticipat, așadar, obligația de plată incumba

pârâtei chiar de la momentul introducerii cererii de apel.

În ceea

ce privește susținerea potrivit căreia prin neîndeplinirea procedurii de citare

nu a avut cunoștință de termenul fixat și taxa judiciară de timbru stabilită în

sarcina sa, Înalta Curte constată că nu

poate fi reținută având

în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, prin cererea precizatoare aflată la

fila 23 dosar apel, pârâta a indicat termenul de judecată ca fiind cel din 16

iunie 2014, cu alte cuvinte avea cunoștință de acesta.

În egală măsură, nu poate fi reținută

nici susținerea potrivit căreia procedura de citare ar fi fost viciată deoarece

agentul procedural ar fi marcat mențiunea de la pct. 2 lit. b) („nici o

persoană de la pct. 1 nu a fost găsită") din procesul verbal în loc de cea

de la pct. 2 lit. c) („în lipsa persoanelor de la pct. 1 nu s-a putut afla data

când cel citat poate fi găsit"), având în vedere că potrivit dispozițiilor

art. 92

1

C. proc. civ., comunicarea citației și a altor acte de

procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, cu

excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa

oricărei persoane la sediul acestora, această din urmă ipoteză fiind cea

constatată de agentul procedural și menționată în procesul verbal.

Pentru

toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC

L.D.C. E.O. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 479/2014 din 16 iunie

2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L.D.C. E.O. SRL București împotriva Deciziei

civile nr. 479/2014 din 16 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 ianuarie 2015.