ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6555/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 154 din 26 februarie 2013,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Normele

metodologice aprobate prin Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări

de Sănătate nr. 617/2007, invocată de reclamanta K.G., în Dosarul nr. 1177/117/2012

al Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că dispozițiile art. 35

din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, a căror legalitate

se contestă în cauză, se limitează strict la cadrul stabilit de actul normativ în

aplicarea și executarea căruia a fost emis, respectiv Legea nr. 95/2006.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta invocând

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea

recursului, care reiterează argumentele invocate în fața primei instanțe, se

arată, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, prevederile normative

contestate neconstituind o punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 95/2006,

așa cum greșit a reținut prima instanță, ci o modificare a cadrului stabilit

prin lege, care nu prevede în favoarea C.N.A.S. și a structurilor județene ale

acesteia competența materială pentru stabilirea contribuțiilor de asigurări sociale

de sănătate.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Ordinul Președintelui

Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, ce conține dispozițiile

atacate în cauză pe calea excepției de nelegalitate, are ca obiect aprobarea

Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru

dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției,

precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea

sumelor datorate Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Ordinul a fost emis în temeiul unor prevederi expres menționate din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3)

și (4), art. 216, art. 256-260 ș.a.) și din Statutul Casei Naționale de

Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, art. 17 alin. (5)

și art. 18 pct. 36).

Soluția primei

instanțe de judecată reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei forței

juridice a actelor normative, art. 35 din Normele metodologice neadăugând la

lege și necontravenind sensului și spiritului actelor normative cu forță

juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat.

Astfel, în mod corect

s-a raportat prima instanță, în analiza legalității normei contestate, la

prevederile Codului de procedură fiscală, întrucât chiar art. 216 din Legea nr.

95/2006 conține o astfel de normă de trimitere, în ceea ce privește exercitarea

atribuțiilor ce revin C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice

sau juridice specializate, pentru aplicarea măsurilor de executare silită, în

vederea încasării sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de

întârziere aferente.

De asemenea, potrivit

art. 141 C. proc. fisc., executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează

în temeiul normelor cuprinse în același cod, de către organul de executare

competent, care în materia supusă analizei este C.N.A.S. Interpretarea

sistematică a prevederilor cuprinse în textele legale menționate conduce,

așadar, la concluzia că, în cadrul competenței atribuite caselor de asigurări

de sănătate de a aplica măsurile de executare silite pentru sumele datorate

către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este inclusă și

atribuția de a emite decizii de impunere și titluri executorii, în condițiile

și cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală.

Față de

considerentele arătate, se constată că soluția primei instanțe este legală și

temeinică, iar în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr.

554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta K.G. împotriva Sentinței nr. 154 din 26 februarie 2013 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.