ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4581/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 noiembrie 2012 reclamanta Fundația F.E.W., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a solicitat anularea actului administrativ atacat, nr. X1 din 25 septembrie 2012. În motivarea cererii s-a arătat că potrivit Convenției de custodie din 6 iulie 2010, încheiată cu Ministerul Mediului și Pădurilor, reclamanta are calitatea de custode al sitului de interes comunitar "Valea Vâlsanului" ROSCI0268, precum și al ariei naturale protejate de interes național "Valea Vâlsanului" 2.125.

S-a reținut că prin actul emis de M.M.P. sub nr. X1 din 25 septembrie 2012 și contestat de reclamantă i s-a comunicat încetarea (rezilierea de drept) a Convenției de custodie din 6 iulie 2016 potrivit disp. art. 6 lit. j) din respectiva convenție. A precizat reclamanta că art. 6 lit. j) din Convenția de custodie încheiată între reclamantă și M.M.P. a stipulat că "prezenta convenție încetează în următoarele situații: (...) la constatarea oricăror prejudicii cauzate de custode în aria naturală protejată, de către personalul cu atribuții de control conform prevederilor legislației de mediu în vigoare". S-a susținut că, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 12 - 13 din O.U.G. nr. 68/2007 aprobată prin Legea nr. 19/2008 și modificată prin O.U.G.

nr. 15/2009 și O.U.G. nr. 64/2011, în concret, nu există niciun fel de prejudiciu cauzat asupra mediului de reclamantă, constatat de personalul cu atribuții de control al intimatei pe cale de proces-verbal de contravenție până la data emiterii actului contestat. Totodată, s-a arătat că reclamanta și-a executat obligația prevăzută de art. 3.1 lit. b) din Convenția de custodie, depunând în termen proiectele de regulament și de plan de management la autoritatea competentă din subordinea M.M.P., anume intimata A.R.P.M. Pitești, care a întârziat și împiedicat în mod cu totul nejustificat avizarea proiectului depus de reclamantă. S-a susținut în acțiune că au fost nerespectate dispozițiile art. 30 alin. (2) din O.U.G.

nr. 57/2007, statul român nealocând niciun fel de fonduri în vederea susținerii activităților de custodie a ariilor naturale protejate și contrar art. 50 alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2007 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordinul M.M.P. nr. 1948/2010, autoritatea publică din subordinea M.M.P., A.R.P.M. Pitești, nu i-a pus la dispoziție niciun fel de informații, date, hărți, documentații ș.a.m.d. privind ariile prevăzute în Convenția din 6 iulie 2010, și care ar fi putut fi utile la întocmirea, completarea sau rectificarea proiectului de plan de management. În concluzie, s-a arătat că susținerea intimatei potrivit căreia reclamanta ar fi produs prejudiciu mediului este lipsită de susținere faptică și legală.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 107/2013 CA-PI din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Fundația F.E.W. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor cu sediul în București, sector 5, și s-a dispus anularea actului administrativ nr. X1 din 25 septembrie 2012, emis de pârât. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6.004 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat faptul că s-a produs un prejudiciu de către reclamantă, nici în ce a constat acest prejudiciu.

Astfel, s-a arătat în considerentele sentinței atacate că pârâta nu a făcut prin niciun înscris dovada constatării acestui prejudiciu de către G.N.M., situație în care invocarea prevederilor art. 6 lit. j) din Convenția de custode în notificare este nelegală, aceste prevederi legale neputând fi aplicate în absența existenței unui prejudiciu. Mai mult, s-a considerat că pârâta a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu că încetarea convenției de custode nu s-a făcut ca urmare a aducerii unui prejudiciu de mediu, ci ca urmare a nerespectării obligațiilor ce reveneau părților semnatare, în temeiul art. 6 lit. d) din Convenție, deși temeiul de drept invocat în notificarea documentației convenției nu este acesta.

Analizând și incidența prevederilor art. 6 lit. d) din Convenție, raportat la înscrisul nr. X2/ARPM Pitești din 6 martie 2012 care cuprinde constatările A.R.P.M. Pitești privind activitatea custodelui sitului Natura 2000 Valea Vâlsanului, curtea de apel a constatat că nu poate fi reținută nici aplicarea acestor prevederi din convenție. Din cuprinsul clauzei prevăzute la art. 6 lit. d) din Convenție s-a reținut că rezilierea de drept nu poate interveni decât dacă nu a fost remediată situația de către una din părțile semnatare în termen de 60 zile de la notificarea ei în acest sens. Astfel, deși prin Raportul nr. X2/ARPM Pitești din 6 martie 2012 s-a constatat o serie de nereguli săvârșite de către custode, a apreciat judecătorul fondului că nu s-a făcut nicio dovadă de notificare a acesteia în acest sens, astfel că nu putea interveni rezilierea de drept a convenției.

În ceea ce privește regulamentul ariei naturale protejate, s-a reținut că reclamanta a făcut dovada înregistrării lui la pârât la data de 17 noiembrie 2010, deci în termen de 6 luni de la încheierea convenției, conform prevederilor pct. 3.1. lit. c), situație în care greșit s-a constatat de către A.R.P.M. Pitești nerespectarea acestei obligații de către reclamantă. În concluzie, instanța a constatat că actul atacat a fost nelegal emis, nefiind incidente în speță nici prevederile art. 6 lit. j), nici art. 6 lit. d) din Convenție. În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6004 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului și taxă de timbru.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor pct. 6 lit. j), cât și cele prevăzute de pct. 6 lit. d) din Convenția de custodie, reținând în mod eronat că rezilierea acesteia ar fi nelegală. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 6 lit. j) din Convenția de custodie, recurentul-pârât a susținut faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu s-au produs prejudicii de către intimată deși din probele administrate a rezultat că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile privind depunerea regulamentului și a planului de management al ariei naturale protejate în termenul și cu respectarea dispozițiilor convenției.

În aceste condiții, a susținut recurentul, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, nu s-au putut realiza activitățile de administrare a ariei naturale protejate și a sitului, monitorizarea și protejarea speciilor și a habitatelor de interes național și comunitar, fiind încălcate dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 57/2007. Totodată, recurentul-pârât a susținut, contrar celor reținute de instanța de fond că intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 6 lit. d) din Convenție, în sensul că nu a depus spre avizare regulamentul ariei protejate (art. 3 pct. 3.1 lit. c) din Convenție) și planul de management al ariei protejate (art. 3 pct. 3.1 lit. b) din Convenție).

În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a susținut că în cauză, instanța trebuia să dispună aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul diminuării onorariului de avocat, în raport de natura litigiului dedus judecății și complexitatea acestuia. Prin cererea adresată instanței la data de 15 octombrie 2013 recurentul a solicitat introducerea în cauză a Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură în drepturile și obligațiile Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice în temeiul prevederilor O.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative și ale H.G.

nr. 28/2013 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Apă, Păduri și Piscicultură. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele expuse în continuare. Obiectul acțiunii de față l-a constituit anularea ca nelegal a actului unilateral emis de recurentul-pârât sub nr. X1 din 25 septembrie 2012 privind încetarea Convenției de custodie din 6 iulie 2010. Prin Convenția de custodie din 6 iulie 2010 încheiată între Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice în calitate de autoritate responsabilă și intimata-reclamantă Fundația F.E.W., în calitate de custode, s-a atribuit în custodia acesteia, situl de interes comunitar "Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) împreună cu aria naturală protejată de interes național "Valea Vâlsanului" (2.125).

Conform art. 3 din Convenție privind obligațiile și drepturile părților, respectiv pct. 3.1. lit. b) și c) intimata-reclamantă și-a asumat obligațiile de a elabora și transmite spre avizare la Ministerul Mediului și Pădurilor planul de management al ariei naturale protejate, în acord cu reglementările în vigoare, în mod transparent, prin consultarea și implicarea factorilor interesați, în termen de 1 an de la încheierea convenției, precum și obligația de a elabora și transmite spre avizare la Ministerul Mediului și Pădurilor, regulamentul ariei naturale protejate, care conține regulile ce vor trebui respectate pe teritoriul ariei naturale protejate, prin implicarea și consultarea tuturor factorilor interesați, în termen de 6 luni de la încheierea convenției de custodie, în acord cu prevederile legislației în vigoare.

Potrivit art. 6 din Convenție, intitulat "Încetarea convenției" au fost reglementate situațiile în care aceasta încetează, respectiv lit. d) prin reziliere de drept, fără intervenția instanței de judecată, în cazul nerespectării obligațiilor ce revin părților semnatare, conform prevederilor prezentei convenții sau al nerespectării prevederilor legislației specifice în vigoare, dacă în termen de 60 de zile de la notificare nu a fost remediată situația; lit. j) la constatarea oricăror prejudicii cauzate de custode în aria naturală protejată de către personalul cu atribuții de control conform prevederilor legislației de mediu în vigoare.

Examinând actul administrativ atacat din perspectiva prevederilor Convenției de custodie, instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 6 lit. j) și d) din Convenție și în consecință a apreciat că rezilierea convenției ar fi nelegală. În fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, actul atacat a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 6 lit. j) din convenția de custodie care stabilește încetarea convenției în cazul constatării unor prejudicii de custode ariei naturale protejate, instanța de fond reținând în mod greșit faptul că nu s-au produs prejudicii de către intimată.

În cuprinsul actului atacat, respectiv Adresa cu nr. X1 din 25 septembrie 2012, se precizează că prejudiciile cauzate de intimată în calitate de custode al sitului de interes comunitar "Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) și ariei naturale protejate de interes național "Valea Vâlsanului" au fost constatate de către Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Argeș și de către Agenția pentru Protecția Mediului Pitești, astfel cum rezultă din actul cu nr. X2 din 6 martie 2012 încheiat de cele două autorități, ce a stat la baza rezilierii convenției de custodie. Din cuprinsul acestui act rezultă faptul că intimata-reclamantă Fundația F:E.W.

nu a depus regulamentul și planul de management al ariei naturale protejate în termenul și cu respectarea Convenției de custodie, ceea ce a determinat nerealizarea activităților de administrare a ariei naturale protejate și a sitului, monitorizarea și protejarea speciilor și a habitatelor de interes național și comunitar, cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2007. Din Adresa din 15 septembrie 2010 emisă de Comisariatul Județean Argeș reiese faptul că în perioada 1 ianuarie 2010 - 2 august 2010, pentru situl de interes comunitar "Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) au fost emise 14 autorizații de exploatare masă lemnoasă, din care 12 în păduri din fondul forestier de stat administrat de R.R.

cu un volum total de 8816 mc și 2 autorizații în păduri de fond forestier privat, aparținând persoanelor fizice. Urmare a verificărilor efectuate de Garda Națională de Mediu s-a constatat că lucrările de exploatare a masei lemnoase nu au fost executate în zona de protecție totală, ceea ce a prejudiciat în mod considerabil pe recurentul-pârât, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 6 lit. j) din Convenție. Astfel cum rezultă din același document, lucrările de exploatare nu au putut fi executate în zona de protecție totală ca urmare a nedepunerii în termenul legal a planului de management de către intimata-reclamantă, prin care să fie strict delimitate zonele de protecție strictă, zonele de protecție integrală, zonele-tampon sau zonele de dezvoltare durabilă a activităților umane.

O altă consecință a nedepunerii în termenul legal a planului de management al ariei naturale protejate a constat în imposibilitatea autorităților de a verifica acțiunile custodelui pentru atingerea obiectivelor de conservare, cât și verificarea îndeplinirii obligației impuse prin art. 3.1 lit. k) din Convenție, de a depune un raport anual cu privire la starea ariei naturale și acțiunile întreprinse de acesta în baza planului de management. Pe de altă parte, instanța de control judiciar constată că în cauză erau îndeplinite și condițiile prevăzute pentru rezilierea de drept a convenției conform dispozițiilor art. 6 lit. d) din aceasta, respectiv pentru neîndeplinirea obligațiilor custodelui de a depune regulamentul ariei protejate (art. 3 pct. 3.1.

lit. c) din Convenție) și a planului de management (art. 3 pct. 3.1. lit. b) din Convenție). În condițiile în care Convenția de custodie a fost încheiată la data de 6 iulie 2010, iar regulamentul a fost depus de către fundație în 9 iunie 2011, rezultă că termenul legal de șase luni a fost depășit cu 5 luni, iar pe de altă parte, regulamentul a fost depus fără consultarea tuturor factorilor interesați, în cadrul termenului de 6 luni. Astfel cum rezultă din Adresa nr. X2 emisă de A.R.P.M. Pitești la data de 6 martie 2012, intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația instituită de art. 3 pct. 3.1 lit. b) din Convenția de custodie, constând în elaborarea și transmiterea spre avizare a planului de management al ariei naturale protejate, în acord cu reglementările în vigoare, în termen de 1 an de la încheierea convenției de custodie.

Nu pot fi reținute ca fiind fondate susținerile intimate-reclamante potrivit cărora întârzierea în întocmirea planului de management s-a datorat nefurnizării informațiilor de către intimat, întrucât astfel cum rezultă din Adresa din 16 august 2011, aceste informații i-au fost comunicate, respectiv ghidurile și manualele privind redactarea unui plan de management în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 57/2007. În ceea ce privește planul de management depus de către intimată la data de 13 septembrie 2011, cât și varianta de plan depusă la data de 30 ianuarie 2012, ambele variante conțineau erori cu privire la sediul custodelui, care era diferit de cel menționat în contractul de custodie, nu se menționa personalul care urma a se ocupa de custodia rolului lor, iar limitele acestuia erau incorecte.

Având în vedere toate aceste aspecte care au rezultat din probatoriul administrat în cauză, rezultă că intimata-reclamantă a încălcat obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 3.1 lit. b) și c) din Convenție, ceea ce determină incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 lit. d) privind încetarea de drept a Convenției de custodie. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că intimata a încălcat și dispozițiile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2007 referitoare la obligația custodelui de a stabili măsuri de conservare până la încălcarea planului de management, cât și dispozițiile art. 25 și 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 refuzând în mod constant controlul Gărzii Naționale de Mediu.

Astfel fiind, Înalta Curte, reținând legalitatea actului contestat, cât și incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va admite recursul formulat în cauză și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură împotriva Sentinței nr. 107/2013 CA-PI din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2014. Procesat de GGC - AZ