ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4581/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4581/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la

data de 28 noiembrie 2012 reclamanta Fundația F.E.W., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a solicitat anularea actului

administrativ atacat, nr. X1 din 25 septembrie 2012.

În motivarea cererii

s-a arătat că potrivit Convenției de custodie din 6 iulie 2010, încheiată cu

Ministerul Mediului și Pădurilor, reclamanta are calitatea de custode al sitului

de interes comunitar "Valea Vâlsanului" ROSCI0268, precum și al ariei

naturale protejate de interes național "Valea Vâlsanului" 2.125.

S-a reținut că prin

actul emis de M.M.P. sub nr. X1 din 25 septembrie 2012 și contestat de

reclamantă i s-a comunicat încetarea (rezilierea de drept) a Convenției de

custodie din 6 iulie 2016 potrivit disp. art. 6 lit. j) din respectiva

convenție.

A precizat reclamanta

că art. 6 lit. j) din Convenția de custodie încheiată între reclamantă și

M.M.P. a stipulat că "prezenta convenție încetează în următoarele

situații: (...) la constatarea oricăror prejudicii cauzate de custode în aria

naturală protejată, de către personalul cu atribuții de control conform

prevederilor legislației de mediu în vigoare".

S-a susținut că,

raportat la dispozițiile art. 2 pct. 12 - 13 din O.U.G. nr. 68/2007 aprobată

prin Legea nr. 19/2008 și modificată prin O.U.G. nr.  15/2009 și O.U.G. nr.

64/2011, în concret, nu există niciun fel de prejudiciu cauzat asupra mediului

de reclamantă, constatat de personalul cu atribuții de control al intimatei pe

cale de proces-verbal de contravenție până la data emiterii actului contestat.

Totodată, s-a arătat

că reclamanta și-a executat obligația prevăzută de art. 3.1 lit. b) din

Convenția de custodie, depunând în termen proiectele de regulament și de plan

de management la autoritatea competentă din subordinea M.M.P., anume intimata

A.R.P.M. Pitești, care a întârziat și împiedicat în mod cu totul nejustificat

avizarea proiectului depus de reclamantă.

S-a susținut în

acțiune că au fost nerespectate dispozițiile art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr.

57/2007, statul român nealocând niciun fel de fonduri în vederea susținerii

activităților de custodie a ariilor naturale protejate și contrar art. 50 alin.

(3) din O.U.G. nr. 57/2007 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordinul

M.M.P. nr. 1948/2010, autoritatea publică din subordinea M.M.P., A.R.P.M.

Pitești, nu i-a pus la dispoziție niciun fel de informații, date, hărți,

documentații ș.a.m.d. privind ariile prevăzute în Convenția din 6 iulie 2010,

și care ar fi putut fi utile la întocmirea, completarea sau rectificarea

proiectului de plan de management.

În concluzie, s-a

arătat că susținerea intimatei potrivit căreia reclamanta ar fi produs

prejudiciu mediului este lipsită de susținere faptică și legală.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

107/2013 CA-PI din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta Fundația F.E.W. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și

Pădurilor cu sediul în București, sector 5, și s-a dispus anularea actului

administrativ nr. X1 din 25 septembrie 2012, emis de pârât. A fost obligat

pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6.004 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar

nu a rezultat faptul că s-a produs un prejudiciu de către reclamantă, nici în

ce a constat acest prejudiciu.

Astfel, s-a arătat în

considerentele sentinței atacate că pârâta nu a făcut prin niciun înscris

dovada constatării acestui prejudiciu de către G.N.M., situație în care

invocarea prevederilor art. 6 lit. j) din Convenția de custode în notificare

este nelegală, aceste prevederi legale neputând fi aplicate în absența

existenței unui prejudiciu.

Mai mult, s-a

considerat că pârâta a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu că încetarea

convenției de custode nu s-a făcut ca urmare a aducerii unui prejudiciu de

mediu, ci ca urmare a nerespectării obligațiilor ce reveneau părților

semnatare, în temeiul art. 6 lit. d) din Convenție, deși temeiul de drept

invocat în notificarea documentației convenției nu este acesta.

Analizând și

incidența prevederilor art. 6 lit. d) din Convenție, raportat la înscrisul nr.

X2/ARPM Pitești din 6 martie 2012 care cuprinde constatările A.R.P.M. Pitești

privind activitatea custodelui sitului Natura 2000 Valea Vâlsanului, curtea de

apel a constatat că nu poate fi reținută nici aplicarea acestor prevederi din

convenție.

Din cuprinsul clauzei

prevăzute la art. 6 lit. d) din Convenție s-a reținut că rezilierea de drept nu

poate interveni decât dacă nu a fost remediată situația de către una din

părțile semnatare în termen de 60 zile de la notificarea ei în acest sens.

Astfel, deși prin

Raportul nr. X2/ARPM Pitești din 6 martie 2012 s-a constatat o serie de

nereguli săvârșite de către custode, a apreciat judecătorul fondului că nu s-a

făcut nicio dovadă de notificare a acesteia în acest sens, astfel că nu putea

interveni rezilierea de drept a convenției.

În ceea ce privește

regulamentul ariei naturale protejate, s-a reținut că reclamanta a făcut dovada

înregistrării lui la pârât la data de 17 noiembrie 2010, deci în termen de 6

luni de la încheierea convenției, conform prevederilor pct. 3.1. lit. c),

situație în care greșit s-a constatat de către A.R.P.M. Pitești nerespectarea

acestei obligații de către reclamantă.

În concluzie,

instanța a constatat că actul atacat a fost nelegal emis, nefiind incidente în

speță nici prevederile art. 6 lit. j), nici art. 6 lit. d) din Convenție.

În baza art. 274 C.

proc. civ. a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6004 RON

cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului și taxă de timbru.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Mediului și

Schimbărilor Climatice a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a

apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea

dispozițiilor pct. 6 lit. j), cât și cele prevăzute de pct. 6 lit. d) din

Convenția de custodie, reținând în mod eronat că rezilierea acesteia ar fi

nelegală.

Astfel, în ceea ce

privește dispozițiile art. 6 lit. j) din Convenția de custodie,

recurentul-pârât a susținut faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat

că nu s-au produs prejudicii de către intimată deși din probele administrate a

rezultat că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile privind depunerea

regulamentului și a planului de management al ariei naturale protejate în

termenul și cu respectarea dispozițiilor convenției.

În aceste condiții, a

susținut recurentul, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză,

nu s-au putut realiza activitățile de administrare a ariei naturale protejate

și a sitului, monitorizarea și protejarea speciilor și a habitatelor de interes

național și comunitar, fiind încălcate dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr.

57/2007.

Totodată,

recurentul-pârât a susținut, contrar celor reținute de instanța de fond că

intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile

art. 6 lit. d) din Convenție, în sensul că nu a depus spre avizare regulamentul

ariei protejate (art. 3 pct. 3.1 lit. c) din Convenție) și planul de management

al ariei protejate (art. 3 pct. 3.1 lit. b) din Convenție).

În ceea ce privește

obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurentul a susținut că în

cauză, instanța trebuia să dispună aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3)

C. proc. civ., în sensul diminuării onorariului de avocat, în raport de natura

litigiului dedus judecății și complexitatea acestuia.

Prin cererea adresată

instanței la data de 15 octombrie 2013 recurentul a solicitat introducerea în

cauză a Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură în drepturile și

obligațiile Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice în temeiul

prevederilor O.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în

cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative

și ale H.G. nr. 28/2013 privind organizarea și funcționarea Departamentului

pentru Apă, Păduri și Piscicultură.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat este fondat și urmează a fi admis pentru

considerentele expuse în continuare.

Obiectul acțiunii de

față l-a constituit anularea ca nelegal a actului unilateral emis de

recurentul-pârât sub nr. X1 din 25 septembrie 2012 privind încetarea Convenției

de custodie din 6 iulie 2010.

Prin Convenția de

custodie din 6 iulie 2010 încheiată între Ministerul Mediului și Schimbărilor

Climatice în calitate de autoritate responsabilă și intimata-reclamantă

Fundația F.E.W., în calitate de custode, s-a atribuit în custodia acesteia,

situl de interes comunitar "Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) împreună cu

aria naturală protejată de interes național "Valea Vâlsanului"

(2.125).

Conform art. 3 din

Convenție privind obligațiile și drepturile părților, respectiv pct. 3.1. lit.

b) și c) intimata-reclamantă și-a asumat obligațiile de a elabora și transmite

spre avizare la Ministerul Mediului și Pădurilor planul de management al ariei

naturale protejate, în acord cu reglementările în vigoare, în mod transparent,

prin consultarea și implicarea factorilor interesați, în termen de 1 an de la

încheierea convenției, precum și obligația de a elabora și transmite spre

avizare la Ministerul Mediului și Pădurilor, regulamentul ariei naturale protejate,

care conține regulile ce vor trebui respectate pe teritoriul ariei naturale

protejate, prin implicarea și consultarea tuturor factorilor interesați, în

termen de 6 luni de la încheierea convenției de custodie, în acord cu

prevederile legislației în vigoare.

Potrivit art. 6 din

Convenție, intitulat "Încetarea convenției" au fost reglementate

situațiile în care aceasta încetează, respectiv lit. d) prin reziliere de

drept, fără intervenția instanței de judecată, în cazul nerespectării

obligațiilor ce revin părților semnatare, conform prevederilor prezentei

convenții sau al nerespectării prevederilor legislației specifice în vigoare,

dacă în termen de 60 de zile de la notificare nu a fost remediată situația;

lit. j) la constatarea oricăror prejudicii cauzate de custode în aria naturală

protejată de către personalul cu atribuții de control conform prevederilor

legislației de mediu în vigoare.

Examinând actul

administrativ atacat din perspectiva prevederilor Convenției de custodie,

instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut prin

sentința atacată că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile impuse de

dispozițiile art. 6 lit. j) și d) din Convenție și în consecință a apreciat că

rezilierea convenției ar fi nelegală.

În fapt, astfel cum

rezultă din probatoriul administrat în cauză, actul atacat a fost emis în

temeiul dispozițiilor art. 6 lit. j) din convenția de custodie care stabilește

încetarea convenției în cazul constatării unor prejudicii de custode ariei

naturale protejate, instanța de fond reținând în mod greșit faptul că nu s-au

produs prejudicii de către intimată.

În cuprinsul actului

atacat, respectiv Adresa cu nr. X1 din 25 septembrie 2012, se precizează că

prejudiciile cauzate de intimată în calitate de custode al sitului de interes

comunitar "Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) și ariei naturale protejate

de interes național "Valea Vâlsanului" au fost constatate de către

Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Argeș și de către Agenția

pentru Protecția Mediului Pitești, astfel cum rezultă din actul cu nr. X2 din 6

martie 2012 încheiat de cele două autorități, ce a stat la baza rezilierii

convenției de custodie.

Din cuprinsul acestui

act rezultă faptul că intimata-reclamantă Fundația F:E.W. nu a depus

regulamentul și planul de management al ariei naturale protejate în termenul și

cu respectarea Convenției de custodie, ceea ce a determinat nerealizarea

activităților de administrare a ariei naturale protejate și a sitului,

monitorizarea și protejarea speciilor și a habitatelor de interes național și

comunitar, cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din O.U.G. nr. 57/2007.

Din Adresa din 15

septembrie 2010 emisă de Comisariatul Județean Argeș reiese faptul că în

perioada 1 ianuarie 2010 - 2 august 2010, pentru situl de interes comunitar

"Valea Vâlsanului" (ROSCI0268) au fost emise 14 autorizații de

exploatare masă lemnoasă, din care 12 în păduri din fondul forestier de stat

administrat de R.R. cu un volum total de 8816 mc și 2 autorizații în păduri de

fond forestier privat, aparținând persoanelor fizice.

Urmare a

verificărilor efectuate de Garda Națională de Mediu s-a constatat că lucrările

de exploatare a masei lemnoase nu au fost executate în zona de protecție

totală, ceea ce a prejudiciat în mod considerabil pe recurentul-pârât, în cauză

fiind incidente dispozițiile art. 6 lit. j) din Convenție.

Astfel cum rezultă

din același document, lucrările de exploatare nu au putut fi executate în zona

de protecție totală ca urmare a nedepunerii în termenul legal a planului de

management de către intimata-reclamantă, prin care să fie strict delimitate

zonele de protecție strictă, zonele de protecție integrală, zonele-tampon sau

zonele de dezvoltare durabilă a activităților umane.

O altă consecință a

nedepunerii în termenul legal a planului de management al ariei naturale

protejate a constat în imposibilitatea autorităților de a verifica acțiunile

custodelui pentru atingerea obiectivelor de conservare, cât și verificarea

îndeplinirii obligației impuse prin art. 3.1 lit. k) din Convenție, de a depune

un raport anual cu privire la starea ariei naturale și acțiunile întreprinse de

acesta în baza planului de management.

Pe de altă parte,

instanța de control judiciar constată că în cauză erau îndeplinite și

condițiile prevăzute pentru rezilierea de drept a convenției conform

dispozițiilor art. 6 lit. d) din aceasta, respectiv pentru neîndeplinirea

obligațiilor custodelui de a depune regulamentul ariei protejate (art. 3 pct.

3.1. lit. c) din Convenție) și a planului de management (art. 3 pct. 3.1. lit. b)

din Convenție).

În condițiile în care

Convenția de custodie a fost încheiată la data de 6 iulie 2010, iar

regulamentul a fost depus de către fundație în 9 iunie 2011, rezultă că

termenul legal de șase luni a fost depășit cu 5 luni, iar pe de altă parte, regulamentul

a fost depus fără consultarea tuturor factorilor interesați, în cadrul

termenului de 6 luni.

Astfel cum rezultă

din Adresa nr. X2 emisă de A.R.P.M. Pitești la data de 6 martie 2012,

intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația instituită de art. 3 pct. 3.1

lit. b) din Convenția de custodie, constând în elaborarea și transmiterea spre

avizare a planului de management al ariei naturale protejate, în acord cu

reglementările în vigoare, în termen de 1 an de la încheierea convenției de

custodie.

Nu pot fi reținute ca

fiind fondate susținerile intimate-reclamante potrivit cărora întârzierea în

întocmirea planului de management s-a datorat nefurnizării informațiilor de

către intimat, întrucât astfel cum rezultă din Adresa din 16 august 2011, aceste

informații i-au fost comunicate, respectiv ghidurile și manualele privind

redactarea unui plan de management în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.

57/2007.

În ceea ce privește

planul de management depus de către intimată la data de 13 septembrie 2011, cât

și varianta de plan depusă la data de 30 ianuarie 2012, ambele variante

conțineau erori cu privire la sediul custodelui, care era diferit de cel

menționat în contractul de custodie, nu se menționa personalul care urma a se

ocupa de custodia rolului lor, iar limitele acestuia erau incorecte.

Având în vedere toate

aceste aspecte care au rezultat din probatoriul administrat în cauză, rezultă

că intimata-reclamantă a încălcat obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 3

pct. 3.1 lit. b) și c) din Convenție, ceea ce determină incidența în cauză a

dispozițiilor art. 6 lit. d) privind încetarea de drept a Convenției de

custodie.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că intimata a încălcat și dispozițiile legale prevăzute

de art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2007 referitoare la obligația custodelui

de a stabili măsuri de conservare până la încălcarea planului de management,

cât și dispozițiile art. 25 și 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 refuzând în

mod constant controlul Gărzii Naționale de Mediu.

Astfel fiind, Înalta

Curte, reținând legalitatea actului contestat, cât și incidența în cauză a

motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va

admite recursul formulat în cauză și va modifica sentința atacată, în sensul că

va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Departamentul

pentru Ape, Păduri și Piscicultură împotriva Sentinței nr. 107/2013 CA-PI din

21 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ