ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal reclamanta A.-FILIALA BRAȘOV "B." în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI a solicitat suspendarea parțială a executării Raportului final de evaluare a sesiunii 2/2016 privind atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate, doar în ceea ce o privește pe reclamantă și a convenției de custodie întemeiată pe aceasta intervenită între AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și C., până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 122 din 1 august 2016, Curtea de Apel Brașov a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului, raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile și în consecință: a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamanta A.-Filiala Brașov "B." referitor la suspendarea Convenției de custodie intervenită între Agenția Națională pentru Protecția Mediului și C., sub nr. x/2016. A respins excepția inadmisibilității acțiunii ridicată prin aceeași întâmpinare raportat la lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii. A respins ca nefondată cererea formulată și precizată în privința cadrului procesual de reclamanta A.-Filiala Brașov "B." în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și C., având ca obiect suspendarea parțială a raportului final de evaluare a sesiunii de custodie care include și raportul comisiei de contestații. A obligat reclamanta A.-Filiala Brașov "B."la plata către pârâta C. a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A.-FILIALA BRAȘOV "B." a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Consideră recurenta că a adus suficiente argumente aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului contestat pentru a se dispune suspendarea actelor administrative. În acest context, a subliniat recurenta că principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeize pe lege. Principiul impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În opinia recurentei, atât timp cât legiuitorul arată că paguba este prejudiciul material, viitor și previzibil, este exclusă posibilitatea procurării de înscrisuri, probe care să probeze prejudiciul viitor ca realizare.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea executării acestora, precizează recurenta că, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri numai prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond, conținutul actului administrativ, instanța având, deci, posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea parțială a executării Raportului final de evaluare a sesiunii 2/2016 privind atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate, doar în ceea ce o privește pe reclamantă și a convenției de custodie întemeiată pe aceasta, intervenită între AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și C., până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică.

Instanța de fond corect a reținut că motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare. Verificarea faptului dacă intimata-pârâta ar fi validat sau punctat preferențial o organizație nou înființată urmează a se efectua odată cu fondul pricinii.

Prin urmare, nu poate fi vorba de împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială puternică și evidentă în privința legalității actului contestat, la încălcări atât a normelor de drept procedural cât și a normelor de drept material identificate la nivelul aparențelor.

Totodată, prima instanță a apreciat că nu poate reține nici îndeplinirea condiției prevenirii producerii unei pagube iminente în sensul legii.

Recurenta a mai arătat că temeiul legal al măsurilor dispuse nu se susține, nefiind încălcat, așa încât sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

Înalta Curte constată că, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

Totodată, se reține că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. x/2016, la data de 07.06.2016, reclamanta a solicitat: anularea parțială a rezultatelor pt poz. 16AECN și poz. 17 ONRC și a tuturor documentelor administrative referitoare la acestea (fișe de punctaj și rapoarte de evaluare; anularea rezultatelor contestațiilor pt.poz. 17 ONCR și a tuturor documentelor administrative referitoare la acestea (fișe de punctaj și rapoarte de evaluare privind contestația); anularea rezultatelor finale ale sesiunii nr. 2/2016 privind atribuirea ariei protejate, inclusiv a raportului final de evaluare a sesiunii de custodie, care include și raportul comisiei de contestații și aprobarea acestuia de către conducătorul autorității responsabile; obligarea ANPM să nu atribuie aria protejată și să nu încheie convenție de custodie în cadrul sesiunii 2/2016,respectiv să includă această arie în sesiunea de atribuire următoare rămânerii definitive a hotărârii instanței, în caz contrar să o atribuie către ONCR și să semneze convenția de custodie cu aceasta.

Prin sentința nr. 189/F/2016 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Protecția Mediului și C.

În plus, acțiunea reclamantei, care viza anularea actului administrativ în litigiu, fiind respinsă de prima instanță, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se reține că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, în dovedirea acestei condiții de admisibilitate a cererii de suspendare, recurenta-reclamantă nu aduce nici un argument juridic viabil ci invocă doar posibilitatea nerealizării unui beneficiu, în condițiile în care atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate se realizează nu pentru a aduce un beneficiu custodelui, ci pentru administrarea în bune condiții a ariei naturale protejate.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, judecătorul fondului analizând în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a condus la concluzia că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. - Filiala Brașov "B." împotriva sentinței nr. 122 din 1 august 2016 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 aprilie 2018.