ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3790/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 70 din 5 februarie

2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de M.A. în

contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Mureș, și, în consecință, a

dispus anularea Hotărârii nr. 5345 din 16 decembrie 2011, emisă de pârâtă și a

obligă pe aceasta să-i recunoască contestatoarei drepturile prevăzute de art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată și completată, începând cu data de 1

decembrie 2011, pentru perioada august 1944 - septembrie 1945.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 5345 din 16 decembrie

2011 a C.J.P. Mureș s-a dispus respingerea cererii petentei M.A., cu motivarea

că petenta nu a făcut dovada calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

A mai reținut că

împotriva acestei hotărâri a formulat în termen contestație petiționara,

motivând că, în mod nelegal i-a fost respinsă cererea, deși îndeplinea

condițiile cerute de lege pentru a beneficia de drepturile bănești.

Curtea a constatat

că, în susținerea contestației, petiționara a justificat calitatea de refugiat,

respectiv faptul că în septembrie 1944, familia acesteia a fost refugiată din

localitatea D., județul Mureș, în comuna P.I., județul Mureș, prin declarațiile

martorilor H.M. și M.M., precum și adresa din 15 martie 2012 emisă de Școala

Generală C., unde petiționara a absolvit șase clase, între anii 1937 - 1944,

beneficiind așadar de dispozițiile reparatorii ale Legii nr. 189/2000.

Împotriva Sentinței

civile nr. 70 din 5 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs,

în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.

În motivarea cererii,

recurenta a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că

prezenta contestație ar fi fost formulată în termen, având în vedere că

Hotărârea nr. 5345, prin care s-a respins cererea din 24 noiembrie 2011,

formulată de către petentă, a fost emisă la data de 16 noiembrie 2011 și nu la

data de 16 decembrie 2011, așa cum a reținut instanța de fond, iar contestația

a fost formulată la data de 26 octombrie 2012, deci după mai mult de 11 luni de

la data emiterii hotărârii contestate.

A mai arătat că, în

susținerea cererii sale, petenta nu aduce ca probă nici un act oficial sau un

alt document din care să rezulte într-adevăr faptul că ar fi fost refugiată și

că acest lucru s-ar fi datorat unor motive etnice, așa cum prevede Legea nr.

189/2000, ci numai acte neoficiale, respectiv declarații de martori din care nu

rezultă situația de persoană strămutată din cauza persecuțiilor etnice la care

a fost supusă.

Recurenta a mai

susținut că în urma analizei dosarului petentei s-a constatat că aceasta ar fi

plecat din localitatea D. în localitatea P.I., ambele localități aflate pe

teritoriul administrativ al României și nu în teritoriile cedate ca urmare a

Dictatului de la Viena.

A solicitat admiterea

recursului, admiterea excepției invocate și, pe fond, respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele ce

urmează.

Mai întâi, se

constată că, deși recurenta a invocat și incidența motivelor de recurs

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anume "când

instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", argumentele

expuse în motivarea cererii de recurs se subsumează exclusiv dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și vor fi analizate din această perspectivă.

Intimata-reclamantă

M.A. a supus examinării instanței de contencios administrativ legalitatea

Hotărârii nr. 5345 din 16 decembrie 2011, emisă de Casa Județeană de Pensii

Mureș, prin care s-a dispus respingerea cererii reclamantei de recunoaștere a

beneficiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că petenta nu a

făcut dovada încadrării în prevederile acestei legi.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de

lege.

Prin persoană care a

fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Solicitantul

acordării drepturilor prevăzute de actele normative sus-menționate trebuie să

facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în acest sens.

Instanța de judecată,

în virtutea rolului său activ, avea obligația de a administra nemijlocit toate

probele pe care le considera necesare în vederea corectei stabiliri a situației

de fapt, de a pune în dezbaterea părților și a se pronunța asupra oricăror

împrejurări de fapt și de drept, menționate în cerere sau prin întâmpinare, sau

care ar rezulta din dezbateri.

În speță, Înalta

Curte constată că, deși pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș a invocat, prin

întâmpinare, excepția tardivității formulării acțiunii, instanța de fond nu a

dezbătut acest aspect, limitându-se la a constata, sumar, în hotărârea

recurată, că reclamanta a formulat în termenul legal contestație împotriva

Hotărârii nr. 5345 din 16 decembrie 2011 a C.J.P. Mureș, fără a expune, însă,

în mod convingător, motivele care au stat la baza acestei aprecieri.

Soluționarea

judicioasă a acestei excepții ar fi impus raportarea la elementele avute în

vedere de norma legală, anume momentul concret de la care a început, în speță,

să curgă termenul în care poate fi formulată contestația, potrivit probelor

depuse la dosar, și data înregistrării contestației pe rolul instanței de

contencios administrativ, aspecte care nu au fost examinate de către instanța

de fond.

Înalta Curte mai

constată că prima instanță a apreciat cererea reclamantei ca întemeiată în baza

unui probatoriu sumar, fără a administra nemijlocit proba cu martori, fără

argumentarea relevanței elementelor probatoriului care au determinat formarea

convingerii instanței în sensul temeiniciei acțiunii reclamantei și fără a

motiva respingerea argumentelor pârâtului, hotărârea recurată neîndeplinind, în

mod evident, exigențele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Concluzionând,

așadar, în sensul încălcării de către prima instanță a prevederilor art. 129

alin. (4) și (5) C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 261 alin. (5)

C. proc. civ., vizând insuficienta analiză și motivare a aspectelor sus-enunțate,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., va

admite recursul și va casa hotărârea, cu consecința trimiterii cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că numai în acest mod se poate

asigura, efectiv, dreptul părților la dublul grad de jurisdicție.

Instanța de

rejudecare urmează a analiza toate argumentele și apărările părților,

administrând, după caz, orice alte probe suplimentare apreciate ca fiind utile

și necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cu referire, în

special, la respectarea, în speță, a dispozițiilor legale privind termenul în

care putea fi învestită instanța de contencios administrativ cu soluționarea

contestației reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva Sentinței civile

nr. 70 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL