ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată,
înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. 6574./279/2007*,
reclamanții C.C. și C.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia
locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor, Comisia județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor, B.L.A., A.P., D.I.N., D.E., B.C., H.V.V. și
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâtei Comisia Locală
Gârcina la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafețele de teren de
4,78 ha și 104,55 ari, anularea titlului de proprietate nr. x1/1994 sau a
titlului nr. x2/1994 pentru suprafața de 3300 mp, anularea titlului de
proprietate nr. x3/2004, respectarea procesului-verbal din 12 iulie 1999 cu
privire la deplasarea gardului, anularea procesului-verbal de punere în posesie
nr. 1152/25 iunie 1999, emis în favoarea reclamanților, anularea Certificatului
de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 8 aprilie 1996.
La termenul de
judecată din data de 8 mai 2012, în temeiul art. 165 C. proc. civ., Judecătoria
Piatra Neamț a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 8
aprilie 1996; cauza a fost înregistrată sub nr. x/2012.
Prin Sentința civilă
nr. 3558 din 19 iunie 2012, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția
necompetenței sale materiale, invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale, și, în consecință, a dispus declinarea competenței de
soluționare a cauzei având ca obiect anularea certificatului de atestare a
dreptului de proprietate în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal.
S-a reținut că
cererea de chemare în judecată face referire la un act administrativ emis de
către o autoritate publică centrală, având personalitate juridică, în
subordinea Guvernului, responsabilă cu elaborarea, reglementarea și
implementarea politicilor agricole comunitare și naționale.
Prin Sentința civilă
nr. 273 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru
judecat, invocată de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și
B.C. și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanții C.C. și C.E.
pentru autoritatea de lucru judecat.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că pe rolul Curții de Apel Bacău s-a aflat
și Dosarul nr. 2483/2002, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 96 din 12
august 2003, în sensul respingerii ca nefondată a cererii în contencios
administrativ promovată de reclamanții C.C. și C.E. împotriva pârâților SC A.
SA Piatra Neamț și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, iar prin
Decizia civilă nr. 1524 din 9 martie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul
formulat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 96 din 12 august 2003,
pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
Curtea a apreciat că
excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, reținând că, așa cum
impun dispozițiile art. 1201 C. civ., în speță există tripla identitate de
elemente (respectiv părți, obiect și cauză), iar una din cele două acțiuni a
fost soluționată anterior în mod definitiv.
Împotriva Sentinței
civile nr. 273 din 7 decembrie 2012 au formulat recurs reclamanții C.C. și
C.E., solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei.
Recurenții au evocat
contextul și istoricul litigiului, punctând o serie de nelegalități în ceea ce
privește stabilirea și reconstituirea dreptului de proprietate care aparține
reclamanților-recurenți.
În continuare, au evidențiat
vicii ținând de modul în care au fost soluționate atât Dosarul nr. 2483/2002,
în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 96 din 12 august 2003, cât și
dosarul în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 273 din 7 decembrie 2012,
susținând că prin aceste hotărâri judecătorești se asigură protecția unor
persoane care au săvârșit o serie de abuzuri, că judecătorul fondului nu și-a
îndeplinit îndatoririle prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C.
proc. civ., că sentința nu este motivată, că la termenul din 7 decembrie 2012
instanța de judecată s-a antepronunțat și că sentințele sus-menționate au fost
pronunțate fără a se intra în cercetarea fondului.
Prin întâmpinarea
formulată, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat
respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esență, că instanța de fond
a respins în mod corect cererea reclamanților pentru existența autorității de
lucru judecat.
Analizând recursul
formulat prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile legale
aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
În speță,
recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu
examinarea legalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor din 8 aprilie 1996, emis de către pârâtul Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Așa cum a reținut și
instanța de fond, anterior, prin Sentința civilă nr. 96 din 12 august 2003,
Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții C.C. și C.E.,
în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Piatra Neamț și Ministerul Agriculturii,
Alimentației și Pădurilor, privind anularea Certificatului de atestare a
dreptului de proprietate din 8 aprilie 1996, emis în favoarea SC "A."
SA de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.
Sentința civilă nr.
96 din 12 august 2003 a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii, prin Decizia
civilă nr. 1524 din 9 martie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a recursului formulat
de C.C. și C.E.
Față de acestea, în
mod corect s-a apreciat, de către prima instanță, întrunirea condițiilor avute
în vedere de dispozițiile art. 1201 C. civ., existând, în mod evident,
identitate de părți, obiect și cauză în cele două dosare sus-menționate, iar
Dosarul nr. 2483/2002 fiind soluționat irevocabil.
Criticile
recurenților privind modul în care a fost soluționată cauza nr. 2483/2002 exced
competențelor instanței de recurs, acestea putând eventual fi dezvoltate
separat, în cadrul căilor de atac extraordinare ce pot fi exercitate în
respectiva cauză.
Hotărârea instanței
de fond nu este criticabilă nici din perspectiva modului în care judecătorul
fondului a procedat la soluționarea cauzei, punând în discuția părților, cu
prioritate, excepția peremptorie a autorității de lucru judecat, fără a se
putea aprecia că modul în care a invocat această excepție, cu solicitarea unor
lămuriri și ascultarea reclamantului-recurent C.C., ar putea echivala cu o
antepronunțare sau că nu și-ar fi exercitat, în aceste limite, rolul activ
impus de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.
Nu pot fi primite
nici criticile privind nemotivarea sentinței recurate, în condițiile în care,
raportat la obiectul excepției, judecătorul fondului a prezentat în mod
exhaustiv și convingător aspectele de fapt și de drept ce au dus la formarea
convingerii sale.
Pentru aceste considerente,
în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanții C.C. și C.E. împotriva Sentinței civile nr. 273 din 7
decembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.
Procesat de GGC - CL