ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. 6574./279/2007*, reclamanții C.C. și C.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, B.L.A., A.P., D.I.N., D.E., B.C., H.V.V.

și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâtei Comisia Locală Gârcina la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafețele de teren de 4,78 ha și 104,55 ari, anularea titlului de proprietate nr. x1/1994 sau a titlului nr. x2/1994 pentru suprafața de 3300 mp, anularea titlului de proprietate nr. x3/2004, respectarea procesului-verbal din 12 iulie 1999 cu privire la deplasarea gardului, anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 1152/25 iunie 1999, emis în favoarea reclamanților, anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 8 aprilie 1996. La termenul de judecată din data de 8 mai 2012, în temeiul art. 165 C. proc. civ., Judecătoria Piatra Neamț a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 8 aprilie 1996; cauza a fost înregistrată sub nr. x/2012.

Prin Sentința civilă nr. 3558 din 19 iunie 2012, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. S-a reținut că cererea de chemare în judecată face referire la un act administrativ emis de către o autoritate publică centrală, având personalitate juridică, în subordinea Guvernului, responsabilă cu elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole comunitare și naționale.

Prin Sentința civilă nr. 273 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și B.C. și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanții C.C. și C.E. pentru autoritatea de lucru judecat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pe rolul Curții de Apel Bacău s-a aflat și Dosarul nr. 2483/2002, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 96 din 12 august 2003, în sensul respingerii ca nefondată a cererii în contencios administrativ promovată de reclamanții C.C. și C.E.

împotriva pârâților SC A. SA Piatra Neamț și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, iar prin Decizia civilă nr. 1524 din 9 martie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 96 din 12 august 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Curtea a apreciat că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, reținând că, așa cum impun dispozițiile art. 1201 C. civ., în speță există tripla identitate de elemente (respectiv părți, obiect și cauză), iar una din cele două acțiuni a fost soluționată anterior în mod definitiv.

Împotriva Sentinței civile nr. 273 din 7 decembrie 2012 au formulat recurs reclamanții C.C. și C.E., solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei. Recurenții au evocat contextul și istoricul litigiului, punctând o serie de nelegalități în ceea ce privește stabilirea și reconstituirea dreptului de proprietate care aparține reclamanților-recurenți. În continuare, au evidențiat vicii ținând de modul în care au fost soluționate atât Dosarul nr. 2483/2002, în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 96 din 12 august 2003, cât și dosarul în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 273 din 7 decembrie 2012, susținând că prin aceste hotărâri judecătorești se asigură protecția unor persoane care au săvârșit o serie de abuzuri, că judecătorul fondului nu și-a îndeplinit îndatoririle prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., că sentința nu este motivată, că la termenul din 7 decembrie 2012 instanța de judecată s-a antepronunțat și că sentințele sus-menționate au fost pronunțate fără a se intra în cercetarea fondului. Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esență, că instanța de fond a respins în mod corect cererea reclamanților pentru existența autorității de lucru judecat. Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: În speță, recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 8 aprilie 1996, emis de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Așa cum a reținut și instanța de fond, anterior, prin Sentința civilă nr. 96 din 12 august 2003, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții C.C. și C.E., în contradictoriu cu pârâții SC A. SA Piatra Neamț și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, privind anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 8 aprilie 1996, emis în favoarea SC "A." SA de către pârâtul Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Sentința civilă nr. 96 din 12 august 2003 a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii, prin Decizia civilă nr. 1524 din 9 martie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a recursului formulat de C.C.

și C.E. Față de acestea, în mod corect s-a apreciat, de către prima instanță, întrunirea condițiilor avute în vedere de dispozițiile art. 1201 C. civ., existând, în mod evident, identitate de părți, obiect și cauză în cele două dosare sus-menționate, iar Dosarul nr. 2483/2002 fiind soluționat irevocabil. Criticile recurenților privind modul în care a fost soluționată cauza nr. 2483/2002 exced competențelor instanței de recurs, acestea putând eventual fi dezvoltate separat, în cadrul căilor de atac extraordinare ce pot fi exercitate în respectiva cauză.

Hotărârea instanței de fond nu este criticabilă nici din perspectiva modului în care judecătorul fondului a procedat la soluționarea cauzei, punând în discuția părților, cu prioritate, excepția peremptorie a autorității de lucru judecat, fără a se putea aprecia că modul în care a invocat această excepție, cu solicitarea unor lămuriri și ascultarea reclamantului-recurent C.C., ar putea echivala cu o antepronunțare sau că nu și-ar fi exercitat, în aceste limite, rolul activ impus de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. Nu pot fi primite nici criticile privind nemotivarea sentinței recurate, în condițiile în care, raportat la obiectul excepției, judecătorul fondului a prezentat în mod exhaustiv și convingător aspectele de fapt și de drept ce au dus la formarea convingerii sale.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții C.C. și C.E. împotriva Sentinței civile nr. 273 din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014. Procesat de GGC - CL