ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Prin Hotărârea din 27 noiembrie 2014 a Plenului C.S.M., a fost respinsă cererea formulată de petentul contestator F.S.E., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător. Prin Cererea înregistrată la C.S.M. la data de 14 octombrie 2014, petentul contestator a solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Sălaj, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar prin Hotărârea nr. 1.169 din 11 noiembrie 2014, secția pentru judecători a C.S.M.

a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător. 1.2. În cuprinsul Hotărârii din 27 noiembrie 2014 s-au reținut următoarele: Conform evidențelor direcției de resort, rezultă că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, unitatea de Parchet la care este încadrat petentul din cele 6 posturi de procuror - funcție de execuție prevăzute în schemă, sunt ocupate 5 posturi, fiind vacant 1 post de procuror - funcție de execuție. De asemenea, la această unitate de Parchet, din cele 4 posturi de procuror - funcție de conducere, sunt ocupate 3 posturi, existând 1 post vacant de procuror - funcție de conducere.

În ceea ce privește volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, în anul 2013 s-a înregistrat o încărcătură de 124 dosare/procuror, față de media națională de 170 de dosare, iar în primul semestru al anului 2014, s-a înregistrat o încărcătură de 83 dosare/procuror, comparativ cu media națională de 121 dosare. Din evidențele direcției de resort s-a constatat că la Tribunalul Sălaj, instanța la care petentul a solicitat numirea în funcția de judecător, din cele 16 posturi prevăzute în schemă sunt ocupate 14 posturi, existând 2 posturi efectiv vacante. La această instanță, la nivelul primului semestru al anului 2014, încărcătura/judecător a fost de 500 dosare, față de media națională de 455 dosare, iar încărcătura/schemă a fost de 375 dosare, spre deosebire de media națională de 414 dosare.

La soluționarea cererii formulate, Plenul C.S.M. a avut în vedere faptul că magistratul în cauză are o vechime de doar 9 luni și 17 zile la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, precum și punctele de vedere nefavorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, unitatea de Parchet la care funcționează, precum de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, unitatea de Parchet la care funcționează petentul, sunt prevăzute 6 posturi de procuror - funcție de execuție, dintre care 2 posturi sunt vacante, iar în situația aprobării cererii magistratului în cauză, ar urma ca această unitate de Parchet să funcționeze cu doar 3 procurori, ceea ce înseamnă un grad de ocupare de 50% dintre procurorii cu funcție de execuție.

1.3. Prin contestația formulată, petentul a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. din 27 noiembrie 2014 și obligarea intimatului la adoptarea unei noi hotărâri prin care să dispună numirea contestatorului în funcția de judecător la Tribunalul Sălaj. În susținerea cererii, s-a învederat că prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea sa de numire din funcția de procuror în funcția de judecător la Tribunalul Sălaj. S-a mai arătat că prin soluția pronunțată nu s-a asigurat un echilibru între interesul general și interesul de ordin personal al contestatorului, că s-a ținut cont de vechimea la unitatea de Parchet la care își desfășoară activitatea, precum și de punctele de vedere nefavorabile comunicate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, fără luarea în considerare a avizelor favorabile transmise de Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Sălaj.

Totodată, contestatorul a învederat că nu s-a avut în vedere vechimea efectivă în funcția de procuror și că nu s-a acordat prioritate criteriului referitor la volumul de activitate al instanței sau Parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora. În acest sens, a precizat contestatorul că din hotărâre a rezultat că încărcătura pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj e mult sub media națională, iar încărcătura pe judecător la Tribunalul Sălaj, în aceeași perioadă de referință este peste media națională. S-a mai arătat că datele prezentate în hotărâre cu privire la numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora sunt contradictorii.

2. Soluția și considerentele Înaltei Curți 2.1. Contestația este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. 2.2. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorii și procurorii au posibilitatea să ceară, motivat, trecerea în funcția de procuror sau, respectiv de judecător. Astfel, potrivit art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea C.S.M., cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege.

(2) Pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a C.S.M. în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a C.S.M. în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror". Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că Plenul C.S.M. are un drept de apreciere în legătura cu oportunitatea ca un procuror sau un judecător să fie eliberat din funcția deținută la o unitate de parchet sau instanță, pentru a fi numit într-o altă funcție, de judecător și, respectiv, procuror, la instanță și respectiv, unitate de parchet. Altfel spus, nici procurorul și nici judecătorul nu se bucură de un drept consacrat legal, să fie numit la cerere, într-o altă funcție de magistrat: de judecător și, respectiv, de procuror, cererea motivată, formulată în acest scop, rămânând la aprecierea Plenului C.S.M.

care, potrivit misiunii sale de gestionare a carierei magistraților și bunei funcționări a sistemului organelor de justiție, are un drept de apreciere discreționar, în ceea ce privește oportunitatea pentru sistem a unor astfel de numiri. În contestația formulată, petentul-contestator a susținut că Hotărârea din 27 noiembrie 2014 a fost adoptată "cu nerespectarea dispozițiilor legale", fără a indica/nominaliza normele legale încălcate/ignorate. De asemenea, a mai susținut că, pentru respingerea cererii sale, Hotărârea din 27 noiembrie 2014 nu conține "o motivare pertinentă care să justifice soluția adoptată", ceea ce constituie o alegație lipsită de temei. Astfel, analizând conținutul Hotărârii din 27 noiembrie 2014 rezultă că Plenul C.S.M.

și-a exercitat dreptul de apreciere în raport cu prevederile art. 22 - 23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător. Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în motivarea Hotărârii din 27 noiembrie 2014, Plenul C.S.M. nu a identificat motivele temeinice care l-au determinat pe contestator, ca după numai 9 luni de la promovarea ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, să formuleze o cerere de numire în funcția de judecător la acest Tribunal, după cum nu a identificat nici motive temeinice pentru a ignora avizele negative emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Astfel fiind, cum petentul contestator nu a probat existența unui exces de putere de abuz de putere din partea C.S.M., Înalta Curte constata că această autoritate administrativă a puterii judecătorești și-a exercitat dreptul de apreciere în temeiul și în limitele normelor legale în vigoare, la care s-a făcut referire mai sus, Hotărârea din 27 noiembrie 2014 fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația formulată de F.S.E. împotriva Hotărârii din 27 noiembrie 2014 a C.S.M., ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2015. Procesat de GGC - N