ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2162/2015

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 51 din 3 mai 2005,

Tribunalul Argeș a respins contestația formulată de reclamanta O.E.F. împotriva

Dispoziției nr. 32/2005 emisă de Primarul comunei Popești, în contradictoriu cu

pârâta Primăria Popești, respingând excepția nulității acestei dispoziții.

Prin Decizia civilă

nr. 51/A din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de

reclamanta O.E.F., a desființat în parte sentința, a disjuns cererea privitoare

la aplicarea, cu referire la terenul de 5.000 mp, a dispozițiilor Legii nr.

18/1991, formând un nou dosar cu termen la data pronunțării deciziei și a

trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Costești.

A fost suspendată

judecata apelului asupra modului de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu privire la

teren, până la soluționarea irevocabilă a cererii formulată în baza Legii nr.

18/1991.

Prin Decizia nr. 52/A

din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel Pitești a trimis spre competentă soluționare

Judecătoriei Costești apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași

sentințe pronunțată de Tribunal, referitor la cererea de constatare a

nelegalității aplicării dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în privința terenului

de 5.000 mp.

Împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs reclamanta O.E.F., ce a fost admis prin Decizia nr.

2.756 din 25 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; s-a dispus

casarea celor două decizii, cu trimitere spre rejudecarea apelului.

În rejudecare, după

casare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 114 din 23

septembrie 2013, a admis apelul formulat de reclamanta O.E.F. și a schimbat

sentința apelată în sensul că a admis contestația, a anulat Dispoziția nr.

32/2005 și a obligat pe pârâta Primăria Popești să trimită notificarea și

documentația aferentă unității deținătoare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta O.E.F., invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând, pe fond, obligarea pârâtei la

restituirea în natură a imobilelor notificate.

La termenul din data

de 20 mai 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data

de 13 octombrie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea

discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de

perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la

data de 20 mai 2015.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de

procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o

facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 20 mai

2014, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii,

constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul

de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile

art. 248 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

În raport de aceste

considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data

suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio

cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în

temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata

perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta O.E.F. împotriva Deciziei nr. 114 din data de

23 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N