ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2162/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 51 din 3 mai 2005, Tribunalul Argeș a respins contestația formulată de reclamanta O.E.F. împotriva Dispoziției nr. 32/2005 emisă de Primarul comunei Popești, în contradictoriu cu pârâta Primăria Popești, respingând excepția nulității acestei dispoziții. Prin Decizia civilă nr. 51/A din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de reclamanta O.E.F., a desființat în parte sentința, a disjuns cererea privitoare la aplicarea, cu referire la terenul de 5.000 mp, a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, formând un nou dosar cu termen la data pronunțării deciziei și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Costești.

A fost suspendată judecata apelului asupra modului de aplicare a Legii nr. 10/2001, cu privire la teren, până la soluționarea irevocabilă a cererii formulată în baza Legii nr. 18/1991. Prin Decizia nr. 52/A din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel Pitești a trimis spre competentă soluționare Judecătoriei Costești apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe pronunțată de Tribunal, referitor la cererea de constatare a nelegalității aplicării dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în privința terenului de 5.000 mp. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta O.E.F., ce a fost admis prin Decizia nr. 2.756 din 25 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; s-a dispus casarea celor două decizii, cu trimitere spre rejudecarea apelului.

În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 114 din 23 septembrie 2013, a admis apelul formulat de reclamanta O.E.F. și a schimbat sentința apelată în sensul că a admis contestația, a anulat Dispoziția nr. 32/2005 și a obligat pe pârâta Primăria Popești să trimită notificarea și documentația aferentă unității deținătoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta O.E.F., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând, pe fond, obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilelor notificate. La termenul din data de 20 mai 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. La termenul din data de 13 octombrie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 20 mai 2015. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 20 mai 2014, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) teza finală C. proc.

civ. În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta O.E.F. împotriva Deciziei nr. 114 din data de 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015. Procesat de GGC - N