ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2092/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 26 februarie 2014,

T.I. a solicitat, în contradictoriu cu T.M.C., prin reprezentant legal T.E., să

se constate că nu este tatăl respectivului minor, să se dispună radierea

numelui și prenumelui reclamantului din actul de naștere al copilului la

rubrica: tatăl, urmând ca la această rubrică să nu fie trecut niciun nume și să

se constatate că nu-i revine nicio obligație de întreținere a minorului, iar

autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către mamă.

Prin Sentința nr. 1840 din 4 februarie 2015,

Judecătoria Buzău, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată de instanță din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii

de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pornind de la prevederile art. 107 C. proc.

civ. și constatând că pârâtul are domiciliul în județul Olt, localitate aflată

în raza de competență a Judecătoriei Slatina, potrivit Hotărârii Guvernului nr.

337/1993, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei

instanțe.

A constatat că necompetența teritorială

invocată este una de ordine publică, ce poate fi ridicată și de instanță din

oficiu, în condițiile în care drepturile invocate de reclamant prin cererea

introductivă sunt unele cu caracter personal de care părțile nu pot dispune

motiv pentru care competența teritorială a instanței în circumscripția căreia

domiciliază pârâtul este una exclusivă de la care nu se poate deroga prin

acordul părților.

Totodată, a respins susținerile reclamantului

potrivit cărora pârâtul și-a schimbat adresa de domiciliu după promovarea

acțiunii în condițiile în care acesta domicilia în aceeași localitate alături

de mama sa și la momentul pronunțării sentinței de divorț, astfel cum a

rezultat din dispozitivul respectivei hotărâri.

Prin Sentința nr. 5572 din 6 iulie 2015,

Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale relative,

invocată din oficiu, în raport de art. 114 alin. (1) combinat cu art. 130 alin.

(3) C. proc. civ. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea

Judecătoriei Buzău. A constatat ivit conflictul negativ de competență dintre

cele două instanțe de judecată, conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ. A sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de

competență, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ. A suspendat judecata

cererii, în conformitate cu art. 134 C. proc. civ.

În raport de data nașterii minorului,

respectiv 20 august 2012 și data intrării în vigoare a noului C. civ., 1

octombrie 2011, precum și de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 71/2011, a

reținut că, în drept, cererii îi sunt aplicabile dispozițiile noului C. civ.

Pornind de la obiectul cererii de chemare în

judecată - tăgadă paternitate și având în vedere prevederile art. 114 C. proc.

civ., a constatat că nu se aplică regulile competenței teritoriale exclusive,

devenind inaplicabile dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, a reținut că în speță competența

teritorială este relativă și de ordine privată, astfel încât, conform art. 129

alin. (3) raportat la art. 130 alin. (3) C. proc. civ., numai pârâtul avea

posibilitatea invocării excepției necompetenței instanței de trimitere, nu și

instanța din oficiu.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Buzău, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul a sesizat Judecătoria Buzău cu o

cerere prin care a solicitat a se constata că nu este tatăl minorului T.M.C.,

urmând a se dispune radierea numelui și prenumelui său din actul de naștere al

copilului la rubrica: tatăl și a se constata că nu are nicio obligație de

întreținere a respectivului copil, autoritatea părintească urmând a fi

exercitată exclusiv de către mama acestuia.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 429 și 430 C. civ.

Se reține, față de obiectul cererii de

chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, că acesteia nu-i sunt

incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența

soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o

competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită,

ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din cod.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este

stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1

stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este

competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la

stabilirea filiației.

Totodată art. 129 C. proc. civ. reglementează

excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau

privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetența este de ordine

publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul

este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot

înlătura.

Se observă însă că în speță, pentru

soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată - tăgadă

paternitate - nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în

termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competență alternativă.

Se rețin, de asemenea, și prevederile cuprinse

la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai

multe instanțe deopotrivă competente.

Ca atare, în cauză devin incidente

prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin

întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la

primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei

instanțe".

Pentru aceste considerente, având în vedere

că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Buzău,

în fața căreia nu a fost invocată de către pârât excepția necompetenței

teritoriale a instanței în condițiile sus citatului articol, regulatorul de

competență va fi pronunțat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7

octombrie 2015.

Procesat

de GGC - CL