ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3264/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3264/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3162 din 20 mai 2010 Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins,
ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.N. împotriva deciziei civile nr.
248 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
Împotriva deciziei de
recurs a formulat contestație în anulare
petentul S.A.D., în susținerea căreia s-au arătat
următoarele:
Se păstrează sentința
civilă nr. 1487 din 28 noiembrie 2006, care a statuat faptul că actele juridice
încheiate între A.M.R. și Generalul R.C. sunt false. Însă acest lucru nu rezultă
din niciuna dintre hotărârile invocate în dispozitivul acestei sentințe. Mai mult,
nici instanța de apel (Curtea de Apel București), nici instanța de recurs (Înalta
Curte de Casație și Justiție) nu au observat faptul că decizia nr. 156 pronunțată
în data de 09 februarie 1954 de către Tribunalul Suprem - Colegiul Penal (și hotărârile
incidente în cauză, pronunțate anterior de către Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel
București sau Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu anul 1940) nu
a anulat niciodată cele două înscrisuri încheiate în vederea transmiterii proprietății
imobilelor situate în București, străzile E.P., respectiv C.M., aceste contracte
de vânzare-cumpărare bucurându-se în continuare de prezumția că sunt încheiate cu
îndeplinirea tuturor condițiilor de formă și de fond cerute de lege la momentul
respectiv.
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 318 și urm. C. proc. civ.
La dosarul cauzei s-a
depus în copie contractul din 15 iunie 2011 încheiat între contestator, în calitate
de dobânditor, și M.N., în calitate de înstrăinător. Obiectul acestui contract este
reprezentat de mandatarea dobânditorului să întreprindă toate demersurile, inclusiv
în justiție, pentru redobândirea în patrimoniul înstrăinătorului a dreptului de
proprietate asupra imobilelor situate în București, strada E.P. și C.M., urmând
ca în cazul în care scopul este atins, înstrăinătorul să vândă dobânditorului imobilele,
într-un anumit termen fixat și pentru un preț de asemenea fixat.
Înalta Curte constată
că cererea este tardiv formulată, urmând a dispune în consecință, în considerarea
celor ce succed.
Respectarea termenului
de formulare a contestației în anulare se analizează cu prioritate, întrucât
numai o cerere formulată în cadrul termenului procedural poate fi discutată din
perspectiva condițiilor de admisibilitate.
Potrivit
art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile
care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi
introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de
hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Prin decizia
de recurs atacată prin prezenta contestație în anulare s-a respins recursul,
ceea ce înseamnă că aceasta este o hotărâre care nu se aduce la îndeplinire pe calea
executării silite, termenul de formulare fiind cel reglementat de norma procedurală
menționată.
În condițiile
în care decizia de recurs, care este o hotărâre irevocabilă conform art. 377
alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a fost pronunțată la data de 20 mai 2010, iar
contestația a fost formulată la data de 17 iunie 2011, se constată că s-a depășit
termenul procedural de formulare, Înalta Curte urmând să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă,
contestația în anulare declarată de contestatorul
S.A.D.
împotriva deciziei nr. 3162 din 20 mai 2010 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.