ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1633/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1633/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Maramureș la data de 30 mai 2012, reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești i-a

chemat în judecată pe pârâții P.O.R. Budești, E.O.R. a Maramureșului și

Sătmarului și Statul român prin M.F.P., solicitând instanței ca prin sentința

ce o va pronunța: a) să constate că intabularea dreptului de proprietate pe

seama C.L. (P.) O.R. din com. Budești în C.F. Budești, în natură biserică și

cimitir, s-a efectuat fără titlu valabil; b) să se dispună rectificarea

situației tabulare cuprinse în C.F. Budești, în natură biserică și cimitir,

dispunându-se radierea dreptului de proprietate al C.L. (P.) O.R. din com.

Budești din C.F. Budești, cu repunerea în situația anterioară de C.F. în

favoarea B.G.C.; c) să se constate dreptul de proprietate al reclamantei P.R.U.R.G.C.

Budești, asupra imobilului în natură biserică și cimitir, cuprins în C.F.

Budești, ca urmare a rectificării și restabilirii situației anterioare; d) să

se dispună intabularea dreptului de proprietate pe seama P.R.U.R.G.C. Budești,

asupra imobilului în natură biserică și cimitir, cuprins în C.F. Budești, cu

titlu de restabilire; e) obligarea pârâtei P.O.R. Budești să îi predea

reclamantei imobilul în natură biserică, cuprins în C.F. Budești.

La data de 3

octombrie 2012 pârâta P.O.R. Budești a formuat întâmpinare (filele 53-56) prin

care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii,

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M.F.P.,

excepția autorității de lucru judecat raportat la Decizia civilă nr. 324/A/2009

a Curții de Apel Cluj, și excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei P.R.U.R.G.C. Budești, în cartea funciară figurând B.G.C.U. Pe fondul

cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată, iar pe

cale reconvențională a invocat uzucapiunea tabulară în condițiile art. 27 din

Decretul-Lege nr. 115/1938 și constatarea unui drept de retenție în favoarea

ei, reprezentat de lucrările de consolidare a bisericii efectuate de-a lungul

timpului, restaurarea picturii, înlocuirea șindrilei, înlocuirea unor piloni

din structura de rezistență a imobilului, garduri împrejmuitoare etc.

Prin completarea de

acțiune depusă la dosar (fila 72), la termenul din 28 noiembrie 2012,

reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a înscrierii

dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budești, în C.F.

Budești, în natură biserică și cimitir, precum și a actului de preluare a

acestui imobil în proprietatea C.L. (P.) O.R. din com. Budești.

Prin precizarea de

acțiune depusă la termenul din 28 noiembrie 2012 (fila 71), reclamanta a

solicitat ca în ceea ce privește cererea de sub punctul a), să se constate că

intabularea dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budești

în C.F. Budești, transcris din C.F. Budești, în natură biserică și cimitir, s-a

efectuat fătă titlu, iarm. în ceea ce privește cererea de sub punctul e)

obligarea pârâtei P.O.R. Budești de a preda pe seama reclamantei P.R.U.R.G.C.

Budești în deplină proprietate și posesie, imobilul în natură biserică, cuprins

în C.F. Budești.

La data de 26 aprilie

2013, pârâta P.O.R. Budești a depus la dosar o cerere de renunțare la capătul

de cererea reconvențională reprezentat de lucrările de consolidare a bisericii,

motivat de faptul că sumele de bani necesare acestor reparații au fost avansate

de Ministerul Culturii (fila 128).

La termenul din 12

iunie 2013, pârâta P.O.R. Budești a depus la dosar (fila 156) o precizare a

cererii reconvenționale prin care a solicitat să se constate că prin

prescripția prevăzută la art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938, a dobândit un

drept de proprietate asupra imobilelor în natură biserică și cimitir, înscrise

în C.F. Budești, iar în subsidiar să se constate că pârâta este titulara dreptului

de proprietate asupra lăcașului de cult-biserica înscrisă în C.F. Budești, cu

titlu de construire și să se dispună intabularea acestui drept în cartea

funciară în favoarea pârâtei.

La data de 17 martie 2014

s-a depus la dosar (filele 248-250) o cerere de intervenție accesorie în

interesul pârâtei, formulată de Asociația de reprezentare și susținere a

comunității creștinilor ortodocși ai com. Budești - A.R.S.C.C.O. Budești.

Pentru termenul din 8

ianuarie 2014, reclamanta a depus la dosar (fila 246-247) o cerere de întregire

a acțiunii, prin care a solicitat să se dispună rectificarea situației tabulare

a imobilului cuprins în C.F. Budești transcris din C.F. Budești și în ce

privește suprafața terenului, în sensul de a se dispune înscrierea suprafeței

terenului, definit în C.F. ca cimitir, C.F. Budești, transcris din C.F.

Budești, ca fiind de 5.935 mp, conform expertizei efectuate de expertul M.M.,

cu planul de amplasament și delimitare, evidențiat în anexa nr. 2 la raportul

de expertiză.

Prin sentința civilă nr.

669 din 16 aprilie 2014 a Tribunalului Maramureș s-a respins cererea de

repunere pe rol formulată de pârâta P.O.R. Budești.

S-a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M.F.P.,

invocată de acesta și de pârâta P.O.R. Budești.

S-au respins

excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active și a

autorității de lucru judecat, invocate de pârâta P.O.R. Budești.

S-a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.O.R. a Maramureșului și

Sătmarului, invocată de aceasta.

S-a admis în parte

acțiunea precizată și completată, intentată de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești,

în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P.O.R. Budești și cu pârâții E.O.R. a

Maramureșului și Sătmarului și Statul Român prin M.F.P. și în consecință, s-a

constatat că intabularea dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din

com. Budești, în C.F. Budești, (transcris din C.F. Budești) asupra imobilelor

în natură biserică și cimitir, s-a efectuat fără titlu.

S-a constatat

nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.)

O.R. din com. Budești, în C.F. Budești, (transcris din C.F. Budești), asupra

imobilelor în natură biserică și cimitir.

S-a dispus

rectificarea înscrierilor din C.F. Budești, prin radierea dreptului de

proprietate al C.L. (P.) O.R. din com Budești, cu revenire la situația

anterioară de carte funciară, în favoarea B.G.C.U.

S-a dispus înscrierea

suprafeței terenului aferent ca fiind de 5.935 mp, conform raportului de

expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar M.M.

S-au respins

celelalte capete de cerere ale acțiunii introductive, ulterior precizate și

completate.

S-a luat act de

renunțarea pârâtei-reclamante la judecata capătului de cerere reconvențională

vizând lucrările de consolidare a imobilului biserică în litigiu.

S-a respins cererea

reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P.O. Budești în contradictoriu

cu reclamanta pârâtă P.R.U.R.G.C. Budești.

S-a anulat cererea de

intervenție voluntară accesorie formulată în data de 17 martie 2014 în numele

Asociației de reprezentare și susținere a comunității creștinilor ortodocși a

com. Budești.

Au fost compensate

cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta-pârâtă P.R.U.R.G.C. Budești și

de către pârâta–reclamantă P.R.O. Budești, până la concurența sumei de 3.000

lei și s-a respins cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei-reclamante

la plata diferenței de cheltuieli efectuate.

A fost obligată

reclamanta-pârâtă P.R.U.R.G.C. Budești, să îi achite pârâtei-reclamante P.O.R.

Budești, suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale, după compensare.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că față de prevederile art. 151 C. proc. civ.,

nu s-a impus redeschiderea cauzei, deoarece nu mai erau necesare noi lămuriri.

Cererea de

intervenție voluntară formulată în numele Asociației de reprezentare și

susținere a comunității creștinilor ortodocși a com. Budești, a fost anulată

deoarece la data emiterii împuternicirii avocațiale din 07 ianuarie 2014, nu

era înregistrată și nu avea capacitate de folosință.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului român prin M.F.P. a fost respinsă,

raportat la prevederile art. 36 din Decretul nr. 177/1948 și ale art. 2 din

Decretul nr. 358/1948.

Excepțiile lipsei

calității procesuale active, a lipsei interesului și a autorității de lucru

judecat invocate de pârâtă au fost respinse, deoarece în speță nu subzistă

perfect identitatea de părți, în prezentul litigiu acțiunea fiind susținută și

față de pârâții Statul român și E.O.R. a Maramureșului și Sătmarului. Din

perspectiva identității de obiect, al pretenției concrete, cele două litigii

diferă, deoarece în procesul purtat anterior, s-a discutat rectificarea

înscrierilor din C.F. Budești și C.F. Budești, în ceea ce privește și pornind

de la această identificare topografică a bisericii din lemn edificate pe

parcela de teren respectivă, or în prezentul proces pretențiile reclamantei

vizează imobilul identificat din aceleași cărți funciare, astfel că nu există

identitate perfectă de obiect. În schimb, efectul pozitiv al lucrului judecat

ca prezumție, se impune într-un proces ulterior, ce are legătură cu cel purtat

anterior între aceleași părți, legătură în temeiul căreia s-ar ridica problema

readucerii în discuție a unei chestiuni litigioase care a fost anterior

dezlegată și care nu mai poate primi o soluționare diferită, contrară unei

statuări judecătorești anterioare, situația particulară din speță fiind

determinată de împrejurarea că atât imobilul identificat cu, cât și cel

identificat, sunt înscrise în aceeași C.F. Budești, unde au fost aduse tot din

aceeași C.F. Budești, printr-o operațiune și în temeiul unui act unic.

Efectul pozitiv al

lucrului judecat, s-a reținut raportat la Decizia civilă nr. 324/A din 4

decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a statuat cu putere de lucru

judecat, că pârâta s-a intabulat în baza unei simple cereri cu nr. 45/1950 a

Oficiului P.O.R. din Budești, precum și a Decretului nr. 358/1948 și a art. 37

din Decretul nr. 177/1948. Simpla cerere de înscriere neînsoțită de hotărârea

judecătorească prevăzută de art. 37 alin. (5) din Decretul nr. 177/1948, care

nu a fost emisă niciodată, nu are natura juridică a unui titlu de proprietate

al pârâtei valabil pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea

funciară.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei E.O.R. a Maramureșului și Sătmarului, a

fost respinsă în baza art. 6 lit. a)

4

pct. 20, art. 40 alin. (1) lit.

a), art. 41, art. 50 lit. c), art. 84, art. 92 și art. 98 lit. e) din Statutul

pentru organizarea și funcționarea B.O.R., aprobat prin H.G. nr. 53/2008, în

condițiile în care centrul eparhial controlează activitatea de administrare a

averii parohiale, inclusiv a celei imobiliare.

Pornind de la

statuările din Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel

Cluj, tribunalul a constatat că sunt opozabile părților din prezentul litigiu

și că intabularea dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com.

Budești în C.F. Budești, transcris din C.F. Budești) asupra imobilelor în

natură biserică și cimitir, s-a efectuat fără titlu.

În aplicarea

prevederilor art. 34 pct. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, raportat la Decizia

nr. 21 din anul 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la lipsa

titlului pârâtei, s-a constatat nulitatea absolută a înscrierii dreptului de

proprietate în favoarea C.L. (P.) O.R. din comuna Budești, în ceea ce privește

imobilul identificat cu numărul top 156, și s-a dispus rectificarea prin

radierea dreptului de proprietate al Comunității ortodoxe și revenirea la

situația anterioară de carte funciară, în favoarea B.G.C.U., suprafața

numărului topografic 156 fiind de 5.935 mp.

Au fost respinse

celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantei, care au finalitatea

constatării unui drept de proprietate actual al acesteia, cu consecința

obligării pârâtei la predarea bisericii edificate pe terenul identificat, din C.F.

Budești.

În baza art. 1 din

Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Statul român a

emis Decretul-Lege nr. 126/1990, prin care a stabilit că situația lăcașurilor

de cult care au aparținut B.R.U.R. și au fost preluate de B.O.R., să se

stabilească de către o comisie mixtă, formată din reprezentanții clericali ai

celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din

comunitățile care dețin aceste bunuri; în speță, demersurile efectuate au fost

sortite eșecului. Totodată, lăcașul de cult nu este vizat de dispozițiile O.U.G.

nr. 94/2000.

Preluarea bisericii

situate în locul numit „J.” din com. Budești în anul 1948, de la comunitatea

greco-catolică, a fost una abuzivă. Declararea în afara legii a cultului

greco-catolic și preluarea lăcașurilor de cult în anul 1948, a produs efecte pe

care instanța nu le poate ignora, locuitorii ortodocși din Budești sunt foștii

credincioși greco-catolici din anul 1948 sau urmașii acestora și au dezvoltat

atașamentul față de religia ortodoxă, pe care nu au abandonat-o după anul 1990,

când puțini credincioși au revenit la cultul greco-catolic.

Biserica Ortodoxă din

comuna Budești a preluat biserica de lemn din locul numit „Josani” din Budești,

în baza art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 177/1948, legitimitatea păstrării

acestei biserici fiind conferită de dispozițiile art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990,

în acest sens fiind voința majorității credincioșilor din Budești, care sunt

ortodocși. În anul 1941 în Budești erau 3.123 locuitori, în care 2.542

greco-catolici și 439 evrei.

Martorii audiați în

cauză, C.V., B.G. și B.V., au declarat că în Budești există în prezent circa

800 de case, 42-80 dintre locuitori fiind greco-catolici care folosesc biserica

din locul numit „S.”, în care încap circa 200 de persoane, iar majoritatea,

adică circa 2.280 persoane aparținând cultului ortodox, care folosesc biserica

veche din locul numit „J.” și biserica nouă construită la câteva sute de metri

de biserica veche.

Din adresa din 3

februarie 2014 emisă de I.N.S., reiese că numărul total al cetățenilor comunei

Budești este de 3.024 persoane, din care 2.822 ortodocși, adică 93,3% și 129

greco-catolici, adică 4,3%, iar din adresa 17 februarie 2014 emisă de același

institut de statistică, a rezultat că populația comunei Budești fără satul

aparținător Sârbi, este de 2.201 persoane, din care 2.125 de religie ortodoxă,

iar 55 persoane de religie greco-catolică.

Prin urmare, voința

majorității credincioșilor din localitatea Budești este ca biserica în litigiu

să rămână pentru oficierea slujbelor religioase specifice, astfel că

dispozițiile art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 au generat în favoarea

B.O.R. Budești un drept de proprietate, ope legis, care poate fi opus

proprietarului de carte funciară, fiind mai preferabil și mai actual, în

concordanță cu realitatea religioasă a zonei, independent de situația

reflectată tabular, motiv pentru care a fost respins capătul de cerere având ca

obiect revendicare.

Cererea

reconvențională formulată de pârâta P.O.R. Budești, a fost respinsă deoarece nu

se poate reține incidența prescripției prevăzute de art. 27 din Decretul-Lege nr.

115/1938, textul legal presupunând exercitarea unei posesii de bună-credință.

Prevederile art. 3

din Decretul-Lege nr. 126/1990 nu au generat un titlu pentru comunitatea

ortodoxă, de natura celui invocat prin cererea reconvenționale.

În ce privește

dobândirea dreptului de proprietate prin construire, o atare modalitate de

augumentare patrimonială, privită independent, ut singuli, nu este reglementată

în legislația aplicabilă, iar susținerile pârâtei referitoare la edificarea

bisericii în litigiu de către comunitatea ortodoxă, nu au fost probate de o

manieră convingătoare.

Biserica având hramul

„Sfântul Nicolae” din locașul numit „Josani” din Budești, a fost construită în

anul 1643, în prezent fiind monument „U.N.E.S.C.O.”, iar prima atestare

documentară a înființării Bisericii Unite cu Roma în Transilvania este din 7

octombrie 1698.

C.F. a localității

Budești, a fost înființată anterior anului 1900, în temeiul Regulamentului de

C.F. din 15 decembrie 1855, introdus în Transilvania prin Ordonanța M.J. nr. 264

din 05 februarie 1870.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești, pârâta P.O.R.

Budești, precum și Asociația de reprezentare și susținere a comunității

creștinilor ortodocși ai com. Budești.

Prin Decizia civilă nr.

1208/A din data de 03 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a

admis apelul declarat de pârâta P.O.R. Budești, împotriva sentinței civile nr. 669

din 16 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 4174/100/2012 al Tribunalului

Maramureș, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în întregime

acțiunea civilă, precizată și completată, intentată de reclamanta P.R.U.R.G.C.

Budești, împotriva pârâtei P.O.R. Budești și Statul Român prin M.F.P.

A menținut

dispozițiile sentinței referitoare la modul de soluționare a excepțiilor

invocate, a cererii reconvenționale, a cererii de intervenție și renunțarea la

judecată a pârâtei la petitul din cererea reconvențională vizând lucrările de

consolidare ale imobilului.

S-au compensat în

totalitate cheltuielile de judecată ocazionate de pârâtă la prima instanță.

A obligat

reclamanta-apelantă P.R.U.R.G.C. Budești să îi plătească pârâtei-apelante P.O.R.

Budești cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 3.000 lei.

Au fost respinse

apelurile declarate de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești și de intervenienta Asociația

de reprezentare și susținere a comunității creștinilor ortodocși a com. Budești

A.R.S.C.C.O. Budești, împotriva aceleiași sentințe.

La adoptarea acestei

hotărâri, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Imobilul înscris în C.F.

Budești, (transcris ulterior în C.F. Budești), biserică cu țintirim fără

suprafață determinată, dar căruia prin raportul de expertiză efectuat de

expertul M.M. s-a stabilit că are suprafața de 5.935 mp, ce face obiectul

prezentului dosar, s-a intabulat ca proprietate eclesiastică în favoarea

„Bisericii greco-catolice unite”, fără să se precizeze data efectuării

operațiunii și fără ca titulara să fie înscrisă în coala „B” a cărții funciare.

În zona

Maramureșului, s-a aplicat Regulamentul (Ordonanța) cărților funduare din 15

decembrie 1855, cunoscut și sub denumirea de „Vechiul Regulament” (texte

identice, iar pe alocuri asemănătoare, cuprindea și Regulamentul (Ordonanța)

cărților funduare din 5 februarie 1870 aplicabil în Ardealul propriu-zis,

cunoscut și sub denumirea de „Noul Regulament”), care prevedea că structura

cărții funduare este compusă din foaia de posesie, foaia de proprietate și

foaia de sarcini.

În art. 51 alin. (1)

din Vechiul Regulament, se arată că „Pe foaia de posesie se expune, în forma

unui tablou, corpul de avere funduară după semnele sale obiective, indicându-i

pe scurt caracterul special juridic”. Din perspectiva acestui text

regulamentar, apare corectă înscrierea titularului „B.G.C.U.”, dar nu P.R.U.R.G.C.

Budești, așa cum afirmă reclamanta că are denumirea, reclamantă care nici nu a

cerut să se constate că este una și aceeași persoană juridică, ori succesoarea

în drepturi și obligații a persoanei juridice „B.G.C.U.”.

Apoi, conform art.  52

din același Vechi Regulament „Pe foaia de proprietate se vor înscrie:

a) numele și

prenumele proprietarului, precum și eventuala poreclă, poziția sa socială,

originea, meseria, domiciliul său etc., sau și alte semne distinctive, ca

astfel să fie înlăturată orice îndoială privitoare la persoană; la comune,

institute, corporațiuni, fundațiuni și alte persoane morale, denumirile lor

proprii (numele localității, titulatura, semnătura firmei); și în caz de

proprietate comună, coproprietarii vor fi numiți în același fel;

b) titlul la dreptul

de proprietate;

c) toate

transmisiunile următoare ale proprietății (…)”.

După cum se poate

observa și constata, reclamanta nu a depus la dosar o copie a cărții funduare

traduse în limba română, din care să rezulte că a fost înscrisă ca proprietar

în foaia de proprietate a C.F. Budești, data la care s-a înscris, precum și

titlul în baza căruia s-a înscris. Așadar, reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești, nu

a făcut dovada că anterior înscrierii din anul 1950 pe numele pârâtei, asupra

parcelei din C.F. Budești, în foaia (coala) B a C.F., ar fi fost înscrisă P.R.U.R.G.C.

Budești; este adevărat că în titlul C.F. Budești figurează „B.G.C.U.”, dar

aceasta nu înseamnă că au fost respectate dispozițiile normative în vigoare la

data - neprecizată de reclamantă, însă prezumată a fi în jurul anului 1900 -

când afirmativ s-ar fi intabulat în cartea funciară.

Așa cum rezultă din

adresa din 02 iunie 2009 emisă de D.J.C.C.P.C.N. Maramureș, fila 115 dosar

tribunal, biserica veche construită din lemn, din localitatea Budești, situată

în locul numit „J.”, având hramul „Sfântul Nicolae”, a fost edificată în anul

1643 și este monument istoric U.N.E.S.C.O., inclus în grupa valorică. Așadar, a

fost construită de către creștinii ortodocși din localitatea Budești, înainte

de apariția

B.G.C. (cultului greco-catolic), care în

Transilvania a luat naștere la sfârșitul secolului 17, prin unirea cu B.R.C. a

unei părți a românilor ortodocși.

Într-un

alt proces anterior, p

rin

Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, s-a admis

apelul declarat de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești împotriva sentinței civile nr.

674 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. 392/100/2009,

pe care a schimbat-o în parte, astfel: s-a admis cererea precizată formulată de

reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești, în contradictoriu cu P.O. Budești și în

consecință, s-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Budești, în sensul

radierii dreptului de proprietate al C.L. (P.) O.R. din Budești, și

reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea proprietarului de sub B1 din

C.F. Budești, B.G.C.U., în prezent P.R.U.R.G.C. Budești. A fost obligată pârâta

P.O.R. Budești să-i predea reclamantei, P.R.U.R.G.C. Budești, imobilul din C.F.,

reprezentând biserică din lemn, situat administrativ în com. Budești, locul

numit „J.", în deplină proprietate și posesie. A fost menținută dispoziția

din sentință prin care s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea

cererii în contradictoriu cu Statul Român prin M.E.F. S-a înlăturat din

sentință dispoziția referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor

de judecată în primă instanță, către pârâtă. A fost obligată intimata P.O.R.

Budești să îi plătească apelantei suma de 3.200 lei, cheltuieli de judecată în

apel și în fond.

S-a reținut că din

perspectiva efectului pozitiv al lucrului judecat, partea căreia i s-a

recunoscut dreptul alegat, se poate prevala de acest drept ca expresie a

prejudicialității în procesul civil. Orice conflict tranșat independent și

anterior, pe baza dezbaterilor contradictorii și cu autoritate de lucru

judecat, se impune într-un al doilea conflict identic cu primul. Acest efect

poate privi tranșarea unei alte chestiuni litigioase, prejudiciale sau

prealabile, astfel că lucrul deja judecat își extinde efectele asupra lucrului

de judecat chiar într-un alt proces.

Numai că prin

acțiunea introductivă de instanță, reclamanta nu a invocat efectul pozitiv al

lucrului judecat; reținerea de către prima instanță a prezumției lucrului

judecat față de circumstanțele speței, nu este corectă. În speță, nu poate fi

recunoscut efectul pozitiv al lucrului judecat, raportat la Decizia civilă nr. 324/A

din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, deoarece din C.F. inițială Budești,

transcris ulterior în C.F. Budești, este o altă parcelă topografică, distinctă,

având existență de sine-stătătoare, independentă de parcela, ce face obiectul

prezentului litigiu.

În apel, au fost

audiați martorii M.I., B.G., C.I. și R.V., care au declarat că biserica veche

de lemn din locul numit „Josani” din localitatea Budești, este folosită de

comunitatea ortodoxă care mai are în apropiere la o distanță de câteva sute de

metri, o biserică nouă în care încap în jur de 1.000 de enoriași. În biserica

veche și în curtea acesteia, comunitatea ortodoxă oficiază mai ales slujbe

pentru înmormântări și parastase, deoarece se află lângă cimitirul în care sunt

îngropați atât creștini ortodocși, cât și creștini greco-catolici; această

biserică poate adăposti circa 200-400 de enoriași. În com. Budești există circa

4.000 persoane, dintre care 38-100 de persoane sunt greco-catolice, sub 10

persoane aparțin cultelor neoprotestante, în timp ce marea majoritate a

persoanelor aparține cultului ortodox. Credincioșii greco-catolici folosesc în

prezent o biserică veche construită din lemn, situată în locul numit „S.” din

localitatea Budești, dar care este într-o stare destul de avansată de

deteriorare, motiv pentru care au început lucrările de renovare, la slujbe

participând circa 38 de enoriași, majoritatea persoane în vârstă, însă pentru a

ajunge la această biserică, sunt necesare eforturi fizice mari, întrucât se

află pe un loc mai înalt.

Lăcașul de cult a

fost preluat de la B.G.C.U., prin trecerea lui la C.L. (P.) R. din Budești, în

baza Decretului nr. 177/1948, combinat cu Decretul nr. 358/1948. Chiar dacă

preluarea lăcașului de cult ar fi fost abuzivă, nu se

poate face abstracție de efectele generate în timp de acest act normativ,

respectiv de faptul că majoritatea credincioșilor greco-catolici care au trecut

la cultul ortodox, s-au integrat în biserica ortodoxă în decursul celor 66 de

ani și nu mai doresc revenirea la cultul greco-catolic.

Potrivit art.

3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990 „

Situația juridică a lăcașurilor de cult și a

caselor parohiale care au aparținut B.R.U.R. (greco-catolică) și au fost

preluate de B.O.R., se va stabili de către o comisie mixtă, formată din

reprezentanți clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința

credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri”.

În speță, situația

lăcașului de cult biserica veche de lemn din „Josani”, localitatea Budești, nu

a fost stabilită de comisia mixtă prevăzută de decretul-lege amintit, situație

în care instanța a stabilit-o pe baza dorinței credincioșilor din localitatea

Budești, care aparțin în imensa lor majoritate cultului creștin ortodox.

Opțiunea membrilor

comunității creștine de a adera la un cult sau la altul, nu poate fi ignorată

în cadrul acestui litigiu, iar dacă în 1948 exista o majoritate greco-catolică

care utiliza lăcașul de cult în litigiu, astăzi acest lăcaș de cult este

folosit de majoritatea ortodoxă a comunității din Budești. Lăcașul de cult a

fost edificat în anul 1643 pentru a servi intereselor comunității locale

religioase creștin-ortodoxe, a fost utilizat de aceasta până în jurul anului

1700, dată de când a fost folosit până în anul 1948 de comunitatea

greco-catolică unită cu Roma, iar de atunci este folosit și îi este necesar

comunității locale creștin-ortodoxe, covârșitor majoritare din localitatea

Budești.

Decretul nr. 358/1948

a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989, iar prin Decretul-Lege nr. 126/1990

B.R.U.R. a fost recunoscută oficial. Deci, din anul 1990, credincioșii cultului

greco-catolic puteau reveni la acest cult, însă majoritatea lor au preferat să

rămână în biserica ortodoxă, după cum se constată la 25 de ani la de

recunoașterea oficială a bisericii greco-catolice.

C.E.D.O. a statuat în

legătură cu măsurile reparatorii pe care le pot lua fostele țări est-europene,

după căderea regimurilor totalitare, de exemplu în cauza Pincova și Pinc, vs

Republica Cehă, apreciind asupra aspectului că „atenuarea vechilor neajunsuri

aduse, nu trebuie să creeze noi pagube disproporționate, adică repararea

vechilor nedreptăți nu se poate face într-o manieră în care să se creeze noi

inechități”.

Întrucât lăcașul de

cult aparține comunității locale religioase, și în cazul de față credincioșii

ortodocși sunt majoritari în localitatea Budești, instanța nu poate face

abstracție de interesul și de voința acestora, potrivit dispozițiilor art. 3 alin.

(1) din Decretul-Lege nr. 126/1990, ca și de statuările C.E.D.O., situație în

care acțiunea reclamantei se vădește a fi nefondată, nefiind incidente

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și ale art. 17, art. 34 pct. 1 și ale art. 44

din Decretul-Lege nr. 115/1938.

În ceea ce privește

apelul reclamantei P.R.U.R.G.C. Budești, s-a reținut că acesta nu este fondat,

deoarece constatarea dreptului de proprietate în baza art. 111 C. proc. civ.,

în regim de care funciară, nu este admisibilă câtă vreme teoretic este posibilă

formularea unei acțiuni în realizare, ceea ce de altfel a și făcut, fiindcă

prin acțiunea în rectificare de carte funciară, grefată pe acțiunea în

constatarea nevalabilității titlului, reclamanta urmărește (re)dobândirea

dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Susținerile

reclamantei privind nevalabilitatea titlului pârâtei sunt nefondate, în cauză

fiind aplicabile dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 489/2006,

potrivit cărora „

Bunurile

care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuții, donații, succesiuni

-, precum și orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu

pot face obiectul revendicării lor ulterioare”

, or s-a dovedit că biserica a intrat

în patrimoniul pârâtei cu respectarea prevederilor legale în vigoare la

momentul dobândirii dreptului de proprietate.

Întrucât reclamanta

nu a făcut dovada dreptului de proprietate pe baza înscrierii incomplete din

C.F. Budești, raportat la actele normative aflate în vigoare în Transilvania

atunci când afirmă că s-ar fi intabulat, iar dorința imensei majorități a

creștinilor ortodocși din localitatea Budești este ca acest lăcaș de cult să

fie folosit în continuare pentru săvârșirea slujbelor religioase, a

parastaselor și a celorlalte activități bisericești, de către comunitatea

ortodoxă din localitate, ținând seama de dispozițiile art. 3 alin. (1) din

Decretul-Lege nr. 126/1990, raportat la prevederile art. 480 C. civ., pârâta nu

poate fi obligată la predarea în deplină proprietate pe seama pârâtei, a

imobilului biserică, înscris în C.F. Budești, transcris în C.F. Budești.

Simpla abrogare a

Decretului nr. 177/1948 și a Decretului nr. 358/1948, nu înseamnă revenirea

automată la situația anterioară de carte funciară, deoarece abrogarea nu

produce efecte retroactive și nu poate duce la recunoașterea vechiului drept de

proprietate al reclamantei, câtă vreme reconstituirea dreptului real este

supusă unei proceduri speciale reglementate de Decretul-Lege nr. 126/1990,

speranța redobândirii dreptului de proprietate neputând fi asimilată noțiunii

de „bun”.

Din adresa din 03

februarie 2014, eliberată de D.J.S. Maramureș, rezultă că numărul total al

cetățenilor com. Budești (populația stabilă) este de 3.024 de persoane, din

care ortodocși sunt 2.822 de persoane adică 93,3 %, iar greco-catolici sunt 129

de persoane adică 4,3%.

Prin Deciziile Curții

Constituționale nr. 23/1993 și nr. 49/1995, dispozițiile art. 3 din Decretul-Lege

nr. 126/1990, s-a constatat că sunt constituționale, iar criteriul de

preferință al dorinței credincioșilor nu încalcă principiul libertății cultelor

religioase.

Apelul

„intervenientei” Asociația de reprezentare și susținere a comunității

creștinilor ortodocși ai comunei Budești A.R.S.C.C.O. Budești, a fost respins,

deoarece apelanta nici nu are calitatea de intervenientă, câtă vreme prima

instanță i-a anulat cererea (a doua cerere de intervenție, după ce i-a mai

anulat o cerere de intervenție), pentru că a fost formulată prin avocatul Sas

Ioan, pe motiv că nu a depus împuternicirea avocațială până la termenul acordat

în acest sens de instanță, avocatul depunând la dosar doar o fotocopie a

contractului de asistență juridică, lipsuri necomplinite nici în apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești, solicitând, în

principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea, în

parte, a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat de apelanta-reclamantă

P.R.U.R.G.C. Budești, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 669 din 16

aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Maramureș și admiterea acțiunii astfel

cum a fost precizată și completată; în ce privește constatarea dreptului de

proprietate asupra imobilului în natură biserică și cimitir, cuprins în C.F.

Budești, ca urmare a rectificării de C.F și restabilirii situației anterioare

solicită întabularea dreptului de proprietate pe seama reclamantei P.R.U.R.G.C.

Budești, cu titlu de restabilire a proprietății și obligarea pârâtei P.O.R.

Budești de a-i preda în deplină proprietate imobilul în natură biserică; respingerea

apelului formulat de pârâta P.O.R. Budești; respingerea cererii pârâtei P.O.R.

Budești de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată;menținerea deciziei

în partea privind respingerea apelului formulat de intervenienta Asociația de

Reprezentare și Susținere a Comunității Creștinilor Ortodocși a Comunei Budești

A.R.S.C.C.O. Budești;obligarea pârâtei P.O.R. Budești la cheltuieli de judecată

în apel.

În motivarea

recursului îmtemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. s-au arătat următoarele:

Deși Statul român

prin M.F.P. nu a formulat apel, instanța admițând apelul pârâtei P.O.R. Budești

a respins acțiunea reclamantei precizată și completată, față de Statul român

prin M.F.P.. În aceste condiții instanța a făcut o aplicare greșită a

dispozițiilor art. 295 C. proc. civ., necercetând în fond apelul, anume inexistența

apelului Statul român prin M.F.P.

Cu aplicarea greșită

a acelorași dispoziții legale prevăzute de art. 295 C. proc. civ., instanța de

apel a admis apelul reclamantei P.O.R. Budești fără să cerceteze în fond cauza

sub următoarele aspecte:

- instanța de fond a

admis în parte acțiunea reclamantei, urmare a efectului pozitiv al lucrului

judecat determinat de Decizia civilă nr. 324/A/2009 din 4 decembrie 2009 a

Curții de Apel Cluj;

- în apelul formulat,

P.O.R. Budești, nu a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul

motivului determinant al admiterii în parte a acțiunii, însă cu toate acestea, contrar

dispozițiilor art. 295 C. proc. civ., pentru a admite apelul, instanța de apel,

s-a extins în motivare și asupra inexistenței autorității de putere de lucru

judecat, apreciind că această apărare, nu este întemeiată;

Hotărârea instanței

de apel este contradictorie în motivare atunci când nu recunoaște proprietatea

reclamantei asupra imobilului în litigiu, ca formă de organizare actuală a

Bisericii Greco-Catolice Unite, dar menține sentința tribunalului, de

respingere a modului de soluționare a excepțiilor.

Instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nelegală întrucât cauza nu a fost cercetată în fond din

perspectiva existenței proprietății reclamantei asupra imobilului în litigiu,

la momentul 1948, în raport de dispozițiile Decretelor nr. 177/1948 și

358/1948.

Statuările instanței

de apel, în privința efectului pozitiv al lucrului judecat, a lipsei

proprietății reclamantei, asupra imobilului în litigiu și a aplicării dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990, sunt nelegale, urmare a

interpretării și aplicării greșite a legii, în cauză fiind incidente disp. art.

34 pct. 1, art. 17, art. 44 și art. 111 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Prin Decizia civilă nr.

324/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă, a fost

recunoscut dreptul reclamantei la redobândirea proprietății, asupra imobilului

înscris în C.F. Budești, transcris din C.F. Budești, în aceleași condiții de

înscriere și existență, a proprietății (aceleași coli de carte funciară), cu

consecința reînscrierii proprietății în favoarea pârâtei.

În prezenta cauză

este vorba despre același drept de redobândire a proprietății și de

recunoaștere a proprietății, care, chiar dacă se referă la un alt imobil, nu

poate fi negat, printr-o altă hotărâre, datorită efectului pozitiv al lucrului

judecat.

Sub aspectele arătate

soluția adoptată de instanța de apel, este nelegală, atât în sensul celor deja

arătate, dar și al neformulării de către pârâtă, a apelului, împotriva

reținerii de către instanța de fond, a efectului pozitiv de lucru judecat.

În probarea

proprietății B.G.C.U. din Budești s-a depus la dosar coala de C.F. tradusă,

care atestă proprietatea acesteia asupra imobilului în litigiu.Faptul că aceste

înscrieri, ar fi incomplete, în raport de dispozițiile la care instanța de apel

a făcut trimitere, nu poate avea ca efect lipsirea de proprietate a bisericii.

Instanța de apel a

apreciat că reclamanta nu este una și aceeași persoană juridică cu B.G.C.U., ceea

ce este contrar legii, motivat de faptul că Decretul-Lege nr. 126 din 24

aprilie 1990, ca urmare a abrogării Decretului nr. 358/1948, prin Decretul-lege

nr. 9 din 31 decembrie 1989, recunoaște oficial B.R.U.R. (greco-catolică).

Aceasta se organizează și funcționează, în conformitate cu regimul juridic

general al cultelor religioase din România. Parohia, persoană juridică, este

forma de organizare a bisericii la nivel local, preluând, în administrare și

proprietate bunurile acesteia, fiind una și aceeași persoană juridică. În

această calitate, parohia, este în drept, a acționa și a revendica bunurile

care, în raport de reglementările legale, au figurat în C.F. înscrise pe

biserică.

Instanță de apel a

statuat că preluarea bunurilor de la B.G.C. a fost abuzivă, însă și înscrierea

proprietății pe seama pârâtei a fost nelegală. C.O.R. din satul Budești este

majoritară, însă în interpretarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege

nr. 126/1990, trebuie avut în vedere că această comunitate dispune de o Biserică

nouă, cu o capacitate de cca. 1.000 persoane, ridicată tocmai în temeiul

faptului că B.G.C. este insuficientă în a primi un număr mai mare de persoane.

Nu poate constitui o

apreciere obiectivă faptul că numărul credincioșilor greco-catolici este mic,

deși ar fi avut posibilitatea ca după anul 1990, în condițiile recunoașterii

cultului greco-catolic, să treacă la acest cult, atâta timp cât n-au fost

asigurate posibilitățile materiale, redobândire a unui locaș de cult, iar

statul, n-a sprijinit construirea de lăcașe de cult, pentru biserica

greco-catolică, lipsindu-i pe cei care optau pentru cultul greco-catolic, de-a

participa la slujbele religioase.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a temeiurilor de drept

incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de control

judiciar constată că aspectele sesizate prin motivele de recurs vizează, pe de

o parte, motivarea contradictorie a hotărârii instanței de apel, ipoteză ce se

circumscrie sferei de incidență a motivului de nelegalitate privind nemotivarea

hotărârii, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cât și aplicarea

greșită a dispozițiilor legale incidente în speța de față, critică ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În drept,

motivul de recurs bazat pe nemotivare, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se grefează pe ceea ce trebuie să cuprindă hotărârea judecătorească și

anume pe considerentele de fapt și de drept reținute în justificarea soluției

pronunțate.

Ca atare, cât timp judecătorul

procedează la analizarea mijloacelor de apărare invocate de părți, arătând, fie

explicit, fie implicit, motivele care l-au determinat să adopte soluția dată,

rezultă că motivul de recurs relativ la nemotivare nu este incident.

În speța supusă

analizei, se constată că instanța de apel a analizat, într-o manieră

convingătoare, clară și concisă, toate mijloacele de apărare invocate de

părțile litigante și a expus atât considerentele de fapt, cât și considerentele

de drept care au stat la baza soluției pronunțate cu privire la apelurile

declarate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de prevederile art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

Se constată că nu au

fost încălcate dispozițiile art. 295 C. proc. civ., sub aspectul reținerii de

către instanța de apel a inexistenței autorității de lucru judecat, nici din

perspectiva efectului pozitiv, având în vedere că această problemă a

reprezentat doar un argument în susținerea soluției primei

instanțe, după ce aceasta respinsese excepția autorității de

lucru judecat a aceleiași decizii.

Or, pârâta P.O.R.

Budești nu avea interesul să critice soluția primei instanțe

raportat la modul în care a fost soluționată excepția

autorității de lucru judecat, ci doar să formuleze apărări față de un

argument sau altul, ce a și făcut prin întâmpinarea la apelul declarat de

către partea adversă, în cadrul căruia aceasta a reiterat problema efectului

pozitiv al lucrului judecat.

De asemenea, cu

referire la încălcarea acelorași dispoziții prevăzute de art. 295 C. proc. civ.,

se constată că nu este fondată susținerea recurentei reclamante în sensul că în

mod greșit instanța de apel a admis apelul pârâtei și a respins acțiunea

reclamantei față de Statul român prin M.F.P., care nu a declarat apel.

Analizând

sentința se poate observa că a fost reținută calitatea procesuală

pasivă a Statului Român raportat la prevederile art. 36 din Decretul nr. 177/1948

și ale art. 2 din Decretul nr. 358/1948, iar prin sentință s-a admis,

în parte, acțiunea și, în consecință, s-a constatat că întabularea

dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budești, în C.F.

Budești, (transcris din C.F. Budești,) asupra imobilelor în natură biserică și

cimitir, s-a efectuat fără titlu. S-a constatat nulitatea absolută a înscrierii

dreptului de proprietate pe seama C.L. (P.) O.R. din com. Budești, în C.F.

Budești, (transcris din C.F. Budești), asupra imobilelor în natură biserică și

cimitir. S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Budești, prin radierea

dreptului de proprietate al C.L. (P.) O.R. din com. Budești, cu revenire la

situația anterioară de carte funciară, în favoarea B.G.C.U. S-a dispus

înscrierea suprafeței terenului aferent, ca fiind de 5.935 mp, conform

raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar M.M. S-au

respins celelalte capete de cerere ale acțiunii introductive, ulterior

precizate și completate.

Admițând apelul

declarat de către pârâta P.O.R. Budești, instanța de apel a constatat

aceste capete de cerere neîntemeiate. Având în vedere că vizau dreptul de

proprietate al apelantei pârâte asupra imobilului în cauză aceste

dispoziții nu puteau rămâne, în contradictoriu cu o parte, respinse

și, în contradictoriu cu o altă parte, admise, doar pentru simplul fapt că

aceasta din urmă nu a declarat apel, în condițiile în care efectele nu se

produceau în patrimoniul său, iar statul român a fost menținut ca parte în

cauză doar în legătură cu analiza valabilității titlului de preluare a

imobilului.

În legătură cu

dezlegarea dată de tribunal asupra excepțiilor invocate, este de reținut că aceasta

nu a făcut obiect de critică în apel. Dată fiind necriticarea acestei soluții

cu privire la excepții, nici instanța de apel nu o putea reitera fără a se

încălca limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel formulate, odată

ce excepțiile au fost soluționate de către prima instanță.

Menținerea

soluției primei instanțe în ceea ce privește excepțiile

soluționate care nu au făcut obiectul criticii în apel, printre care

și respingerea excepției lipsei calității procesuale active nu

este în contradicție cu soluția de respingere a acțiunii ca

neîntemeiate. Faptul că o parte a fost la un moment dat proprietarul unui bun,

dovadă administrată în justificarea calității procesuale active, nu este

suficient pentru a duce la concluzia temeiniciei unei acțiuni în

rectificare de carte funciară, nulitate a titlului proprietarului ulterior al

bunului sau revendicare, în cazul cărora trebuie verificată îndeplinirea

și a altor condiții.

Referitor la pct. 9

al art. 312 C. proc. civ., se observă că instanța de apel a stabilit corect

cadrul normativ special în care pot fi valorificate asemenea pretenții, fiind

vorba de solicitarea de retrocedare a unui lăcaș de cult.

Astfel, prin

Decretul-Lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la B.R.U.R. a fost

reglementată modalitatea de restituire a bunurilor preluate de stat prin efectul

Decretului nr. 358/1948 (de desființare a cultului greco - catolic),

distingându-se între două situații: aceea în care bunurile se află în

patrimoniul statului, restituibile (cu excepția moșiilor) în starea lor actuală

și situația lăcașurilor de cult și a celor parohiale, preluate de B.O.R.,

pentru care restituirea se va stabili de către o comisie mixtă, formată din

reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința

credincioșilor din comunitate, care dețin respectivele bunuri.

Față de această

reglementare cu caracter special, fiind învestită cu o acțiune în retrocedarea

lăcașului de cult, instanța de apel în mod corect a constatat și a dat

eficiență criteriului referitor la dorința credincioșilor (majoritar ortodocși)

din comunitatea care deține bunul.

Învestită

cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu poate ignora reglementarea

specială în materie care impune drept criteriu de care să se țină seama în

rezolvarea unor asemenea pretenții, dorința credincioșilor din comunitatea care

deține bunurile.

Altfel

spus, în virtutea plenitudinii de jurisdicție, instanța este chemată să

analizeze în fond o pretenție, deși procedura prealabilă nu a fost definitivată

prin emiterea unei decizii de către Comisia mixtă clericală, tocmai pentru a nu

împiedica accesul la justiție, dar în același timp, fără a putea ieși din

limitele impuse de cadrul normativ special.

Faptul că

s-a stabilit drept criteriu de preferință dorința credincioșilor reprezintă o

opțiune a legiuitorului în materia imobilelor cu o anumită afectațiune

(lăcașuri de cult), instanței de judecată nefiindu-i permis a cenzura

oportunitatea legii.

De

altfel, pronunțându-se asupra neconstituționalității invocate cu referire la art.

3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 și la criteriul voinței credincioșilor în

retrocedarea lăcașurilor de cult, Curtea Constituțională a apreciat că textul

de lege respectă principiul general înscris în art. 1 alin. (3) din Constituția

României, conform căruia Statul român este un stat de drept, democratic și

social, cât și principiul libertății cultelor religioase consacrat de

dispozițiile constituționale ale art. 29 alin. (2) (Deciziile Curții

Constituționale nr. 23/1993, nr. 127/1994, nr. 49/1995 și nr. 804/2012).

Se mai

reține că o măsură abuzivă, cum a fost aceea a preluării de către stat a

lăcașurilor de cult în anul 1948, într-un stat de drept nu poate fi reparată

printr-o măsură care ar nesocoti opțiunea majorității credincioșilor la data

adoptării acesteia.

Or,

restituirea bunurilor care au aparținut B.G.C., fără respectarea condiției

impuse de art. 3 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 126/1990, ar aduce atingere

stabilității și securității raporturilor juridice.

Aceasta,

întrucât reconstituirea dreptului nu se poate face ignorând realitățile sociale

și istorice, iar atenuarea vechilor prejudicii nu trebuie să creeze noi

neajunsuri, disproporționate (a se vedea în acest sens și jurisprudența C.E.D.O,

cauza Raicu împotriva României).

Argumentul

instanței de apel referitor la nedovedirea identității dintre B.G.C.U.

și recurenta-reclamantă este unul subsidiar, care nu se mai impune

analizat raportat la argumentul determinant pentru respingerea acțiunii,

menționat anterior.

Efectul pozitiv al

lucrului judecat raportat la Decizia civilă nr. 324/A din 4 decembrie 2009 a

Curții de Apel Cluj, nu poate fi reținut deoarece, așa cum corect a statuat

instanța de apel, din C.F. inițială Budești, transcris ulterior în C.F.

Budești, reprezintă o altă parcelă topografică, distinctă, având existență de

sine-stătătoare, independentă de parcela, ce face obiectul prezentului litigiu.

Având în vedere toate

considerentele reținute

,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta P.R.U.R.G.C. Budești împotriva Deciziei

nr. 1208/A din data de 03 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2015.