ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1370/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 112 din 14 martie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă,

contestația la executare formulată de petentul condamnat Ș.V. împotriva

mandatului de arestare nr. 60 (EAW - executare) din data de 21 septembrie 2011,

emis de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. 5352/2/2011

(2166/2011).

A fost obligat

contestatorul la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din

care 200 RON, onorariu avocat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la

data de 25 ianuarie 2013, petentul Ș.V. a formulat contestație la executare

împotriva Mandatului de arestare nr. 60 din 21 septembrie 2011, susținând că

mandatul european de arestare a fost valabil un an de zile, iar în prezent a

expirat, astfel că solicită anularea acestuia, întrucât nu poate beneficia de

anumite drepturi ce i se cuvin.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că, prin Sentința penală nr.

338 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală a admis

sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București; a dispus

punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe data de 7

februarie 2010 de Judecătorul pentru anchete preliminare al Tribunalului din

cadrul Tribunalului Messina - Republica Italia, față de persoana solicitată -

inculpat Ș.V. și a dispus, în baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103

alin. (1)3 din Legea 302/2004, republicată, arestarea persoanei solicitate

Ș.V., pe o perioadă de 30 zile, respectiv, începând cu data încetării cauzei

care împiedică în acest moment predarea; a dispus predarea persoanei solicitate

Ș.V. către autoritățile judiciare italiene, în vederea executării mandatului

european de arestare, după încetarea cauzei care împiedică în acest moment

predarea; a dispus respectarea regulii specialității, iar în cazul în care

persoana solicitată va fi condamnată de către autoritățile judiciare italiene

la o pedeapsă privativă de libertate a dispus ca aceasta să fie transferată în

România pentru executarea respectivei pedepse; a dedus durata arestului

preventiv executat în perioada 9 iunie 2011 până la 6 iulie 2011 inclusiv.

În considerentele

sentinței penale nr. 338 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel București,

secția I penală a arătat că, la data de 8 iunie 2011 a fost înregistrată pe

rolul instanței cauza având ca obiect punerea în executare a mandatului

european de arestare, emis la data de 7 februarie 2011 de către Judecătorul

pentru anchete Preliminare din cadrul Tribunalului Messina pe numele lui Ș.V.,

deținut în Penitenciarul Rahova, pentru săvârșirea infracțiunilor de

organizație infracțională, sclavie, inducerea și exploatarea prostituției, viol

comis împotriva unui minor, fapte prevăzute de art. 416, 81, 110, 112, 600, 61,

609 bis, 609 septies C. pen. italian, art. 4 din Legea nr. 146/06, art. 3, 4, 7

din Legea nr. 175/1058.

Pe baza mandatului

emis de autoritățile judiciare italiene, persoana solicitată Ș.V. a fost

depistată în Penitenciarul Rahova și a fost identificată în baza cărții de

identitate seria RT nr. .....

Audiată cu privire la

cele prezentate, persoana solicitată a arătat că nu are cunoștință de faptele

pentru care s-a emis împotriva sa mandat european de arestare, de către

autoritățile italiene. A recunoscut că, într-adevăr, de la sfârșitul anului

2008 și până pe 14 septembrie 2009, s-a aflat pe teritoriul Italiei, în

provincia Messina, însă a arătat că nu este de acord să fie predat

autorităților italiene pentru rezolvarea acestui dosar, întrucât consideră că

ar fi supus unor tratamente rele de către acestea.

Această hotărâre a

fost confirmată prin Decizia penală nr. 3655 din 18 octombrie 2011, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală (Dosar nr. 5352/2/2011),

prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată

Ș.V. împotriva Sentinței penale nr. 338 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Examinând contestația

la executare formulată de contestatorul Ș.V., instanța de fond a reținut că,

potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestația contra executării

hotărârii penale, se poate face în cazurile expres și limitativ prevăzute de

art. 461 lit. a) - d) C. proc. pen. și anume:

a) când s-a pus în

executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de

condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În raport de cele

menționate, instanța de fond a apreciat că motivele invocate de contestatorul

Ș.V., care a arătat în mod expres că cererea sa vizează valabilitatea

mandatului european de arestare și, în fapt, dorește anularea acestuia, nu se

încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a) -

d) C. proc. pen.

Instanța de fond a

reținut că, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., contestația la executare vizează situația în care se când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de

micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării,

însă, în cauza dedusă judecății, nu există nicio astfel de situație.

S-a mai reținut că,

potrivit dispozițiilor legale, mandatul de arestare nr. 60 (EAW - executare)

din data de 21 septembrie 2011 emis de Curtea de Apel București în Dosarul nr.

5352/2/2011 este în vigoare, urmând a fi pus în executare începând cu data

încetării cauzei care a împiedicat la momentul emiterii, cât și la momentul

curent, predarea condamnatului, acesta aflându-se în executarea unei pedepse

privative de libertate.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs contestatorul Ș.V., solicitând

casarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare, întrucât,

datorită mandatului de arestare emis de Curtea de Apel București în vederea

predării către autoritățile italiene, nu poate să beneficieze de anumite

drepturi în penitenciar.

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

5

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele următoare:

Din interpretarea

dispozițiilor art. 461 alin. (1) C. proc. pen. rezultă caracterul contestației

la executare, de mijloc procesual jurisdicțional prin care se rezolvă

incidentele ivite în cursul executării unei hotărâri penale definitive,

asigurându-se punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor

penale definitive în conformitate cu legea.

În prezenta cauză,

instanța de fond a apreciat corect că, motivul invocat de contestator, prin

contestația la executare formulată, nu se încadrează în niciuna din situațiile

prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

În fapt, prin

Sentința penală nr. 338 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală în Dosarul nr. 5352/2/2011, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 3655 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție - Secția Penală, s-a dispus punerea în executare a

mandatului european de arestare emis pe data de 7 februarie 2010 de Judecătorul

pentru anchete preliminare al Tribunalului din cadrul Tribunalului Messina -

Republica Italia, față de persoana solicitată Ș.V.

Totodată, în conformitate

cu dispozițiile art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea

nr. 302/2004, republicată, în vederea predării persoanei solicitate către

autoritățile italiene, s-a dispus arestarea persoanei solicitate Ș.V., pe o

perioadă de 30 zile, începând cu data încetării cauzei care împiedică predarea,

persoana solicitată aflându-se sub puterea unui mandat de executare a pedepsei

închisorii emis de autoritățile judiciare române.

În consecință, în

vederea predării persoanei solicitate autorităților italiene, Curtea de Apel

București, secția I penală a emis în Dosarul nr. 5352/2/2011 mandatul de

arestare nr. 60 (EAW - executare), care, în conformitate cu dispozițiile art.

107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, va fi pus în executare la

data încetării motivului care a justificat amânarea predării, respectiv la data

finalizării executării pedepsei privative de libertate aplicată de instanța

română.

Susținerea

contestatorului, în sensul că termenul de valabilitate a acestui mandat de

arestare a expirat, este neîntemeiată, întrucât dispozițiile Codului de

procedură penală, la care fac trimitere prevederile art. 103 alin. (13) teza a

II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, nu prevăd termene de valabilitate a

mandatelor de arestare.

În consecință,

constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Ș.V. împotriva Sentinței penale

nr. 112 din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de

300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatorul Ș.V. împotriva sentinței penale

nr. 112 din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM