ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2672/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 6 București la data de 6 martie 2015, contestatoarea Casa de Pensii Sectorială

a Ministerului Apărării Naționale a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 192

și urm. și art. 711, 713 și urm. C. proc. civ., suspendarea executării silite până

la data soluționării definitive a contestației la executare, precum și anularea

tuturor actelor de executare dispuse de Biroul executorilor judecătorești asociați

B.Ș.C. și D.N. în dosarul execuțional nr. 1289/2014.

Prin sentința nr. 3951

din 26 mai 2015, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, a admis excepția

necompetenței materiale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare

a contestației la executare în favoarea Tribunalului Argeș și a dispus trimiterea

dosarului instanței competente, de îndată.

A reținut, în esență,

pornind de la prevederile art. 152 și art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, raportat

la domiciliul intimatului P.V. și la faptul că titlul executoriu este reprezentat

de sentința civilă nr. 2473/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș și față de criticile

formulate, care privesc modalitatea de calcul a pensiei, că acestea se circumscriu

unei contestații la titlu de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce

se execută.

Prin sentința nr. 1872

din 29 septembrie 2015, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. A constatat ivit conflictul

negativ de competență, drept pentru care a suspendat judecata cauzei. A înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ

de competență.

La data de 29 septembrie

2015, tribunalul a dispus disjungerea contestației la titlu de contestația la executare,

iar cu privire la judecata celei din urmă a invocat excepția necompetenței materiale.

Având în vedere prevederile

art. 713 alin. (1) C. proc. civ. și întrucât prin Decizia Curții Constituționale

nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost declarat neconstituțional art. 650 alin. (1) din

cod, normă cu caracter special care prevedea stabilirea competenței teritoriale

a instanței de executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc,

s-a constatat că pentru stabilirea instanței de executare în sensul C. proc. civ.,

raportarea se face la dispozițiile de drept comun, respectiv cele cuprinse la

art. 107 alin. (1) din cod.

Totodată, s-a reținut

că în cauză nu pot avea aplicabilitate dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât s-ar ajunge ca instanța de executare să nu mai soluționeze contestațiile

la executare prin simpla formulare și a unei contestații la titlu.

Înalta Curte, competentă

să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin.

(1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a contestației la executare

în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în considerarea argumentelor ce

succed:

Contestatoarea a sesizat

Judecătoria sectorului 6 București cu o cerere prin care a solicitat suspendarea

executării silite până la soluționarea contestației la executare și anularea actelor

de executare dispuse în dosarul execuțional nr. 1289/2014.

Contestatoarea și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile art. 711 C. proc. civ., care, în alin. (1) prevede că „Împotriva

executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva

oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau

vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și

în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită

sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.

Textul legal anterior

menționat reprezintă sediul materiei pentru controlul legalității executării silite

atunci când, pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați de

modalitatea în care s-a realizat o atare procedură, aceștia putând astfel obține

anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar lipsirea

de efecte juridice a titlului executoriu.

Prin urmare, față de aceste

dispoziții legale, de scopul pentru care a fost sesizată instanța (constatarea nulității

tuturor actelor de executare) și având în vedere și faptul că Tribunalul Argeș a

disjuns cauza, rezultă că în speță este vorba de o contestație la executare.

Chiar dacă art. 153

lit. i) din Legea nr. 263/2010 stabilește competența tribunalului de a soluționa

contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, textul condiționează ca aceste

măsuri să fi fost dispuse „în baza prezentei legi”, or, în speță, măsurile contestate

privesc actele dispuse de către executorul judecătoresc ca urmare a încuviințării

executării silite în temeiul art. 665 C. proc. civ., ceea ce exclude competența

materială a tribunalului.

Art. 713 alin. (1) C.

proc. civ. stabilește competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul

art. 711 din același cod în favoarea instanței de executare, iar art. 650 C. proc.

civ. (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 publicată în M. Of.

nr. 753/16.10.2014), statuează că instanța competentă material să soluționeze contestațiile

la executare este

„judecătoria în a cărei circumscripție

se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Cum, în speță, sediul

Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale se află în București,

sector 6, competența de soluționare a contestației la executare va fi stabilită

în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 noiembrie 2015.