ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului de competență de față,
constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1645 din 24 februarie 2015 Tribunalul București, secția a VllI-a
civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale,
a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat
competența judecării cauzei, în favoarea Tribunalului Iași.
Pentru a decide astfel,
Tribunalul București a reținut că dispozițiile
art. 28 din Legea nr. 62/2011 și cele ale deciziei nr. 1/2013, pronunțate în recursul
în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, fac referire la dreptul
organizațiilor sindicale de a apăra în justiție interesele membrilor lor derivând
din legislația muncii și că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevede că în
exercitarea atribuțiilor de la alin. (1) organizațiile sindicale au calitate procesuală
activă. A mai reținut că în cauză nu este vorba de dreptul muncii, ci de asigurări
sociale, că dispozițiile legale menționate nu sunt incidente, întrucât Sindicatul
Cadrelor Militare Disponibilitate are exclusiv calitate de mandatar, respectiv de
reprezentant convențional al membrilor de sindicat, iar competența teritorială este
determinată de domiciliul reclamanților și nu de sediul sindicatului
În raport de dispozițiile art. 154
alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar - de pensii publice, întrucât
reclamantul domiciliază în județul lași, Tribunaluiui Iași îi revine competența
de soluționare a cererii, aceasta fiind Instanța în a cărei rază de jurisdicție
domiciliază reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 1926 din 23 septembrie
2015, Tribunalul Iași
a declinat
la rândul său competența de soluționare a cauzei, Tribunalului București, și a dispus
înaintarea cauzei, pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit,
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel,
Tribunalul Iași a reținut, în esență, dat
fiind că prin art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată,
se prevede expres calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale, în calitate
de reclamante, în acele litigii în care acționează pentru valorificarea drepturilor
subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile
unor tribunale diferite, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art.
154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
se va ține seama de sediul sindicatului, întrucât această interpretare asigură o
protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.
Cu privire la conflictul negativ de competență,
cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art.
135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține
următoarele:
Prin dispozițiile cuprinse la art. 154
alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor
îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor
de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare
de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora "celelalte
cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
În speță, nu se poate reține că are legitimare
procesuală activă Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, întrucât dreptul
material ce face obiectul cererii de chemare în judecată aparține pensionarului,
iar potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile
sindicale au calitate procesuală activă în exercitarea atribuțiilor prevăzute de
alin. (1) și (2), și anume în cele prin care apără drepturile membrilor lor, ce
decurg din legislația muncii, din statutele funcționarilor publici, din contractele
colective de muncă și din contractele individuale de muncă, pe de o parte, iar pe
de altă parte, se constată că sindicatul a acționat în calitate de mandatar în favoarea
titularului dreptului de pensie, sediul acestuia neprezentând relevanță pentru determinarea
competenței de soluționare a litigiului.
Față de cele reținute, Înalta Curte va
stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, în a cărui
rază teritorială se afla domiciliul reclamantului.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
19 noiembrie 2015.