ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2015

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1645 din 24 februarie 2015 Tribunalul București, secția a VllI-a

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale,

a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat

competența judecării cauzei, în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a decide astfel,

Tribunalul București a reținut că dispozițiile

art. 28 din Legea nr. 62/2011 și cele ale deciziei nr. 1/2013, pronunțate în recursul

în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, fac referire la dreptul

organizațiilor sindicale de a apăra în justiție interesele membrilor lor derivând

din legislația muncii și că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevede că în

exercitarea atribuțiilor de la alin. (1) organizațiile sindicale au calitate procesuală

activă. A mai reținut că în cauză nu este vorba de dreptul muncii, ci de asigurări

sociale, că dispozițiile legale menționate nu sunt incidente, întrucât Sindicatul

Cadrelor Militare Disponibilitate are exclusiv calitate de mandatar, respectiv de

reprezentant convențional al membrilor de sindicat, iar competența teritorială este

determinată de domiciliul reclamanților și nu de sediul sindicatului

În raport de dispozițiile art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar - de pensii publice, întrucât

reclamantul domiciliază în județul lași, Tribunaluiui Iași îi revine competența

de soluționare a cererii, aceasta fiind Instanța în a cărei rază de jurisdicție

domiciliază reclamantul.

Prin sentința civilă nr. 1926 din 23 septembrie

2015, Tribunalul Iași

a declinat

la rândul său competența de soluționare a cauzei, Tribunalului București, și a dispus

înaintarea cauzei, pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit,

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul Iași a reținut, în esență, dat

fiind că prin art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată,

se prevede expres calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale, în calitate

de reclamante, în acele litigii în care acționează pentru valorificarea drepturilor

subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile

unor tribunale diferite, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art.

154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

se va ține seama de sediul sindicatului, întrucât această interpretare asigură o

protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art.

135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin dispozițiile cuprinse la art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi reprezintă o derogare

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora "celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

În speță, nu se poate reține că are legitimare

procesuală activă Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, întrucât dreptul

material ce face obiectul cererii de chemare în judecată aparține pensionarului,

iar potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile

sindicale au calitate procesuală activă în exercitarea atribuțiilor prevăzute de

alin. (1) și (2), și anume în cele prin care apără drepturile membrilor lor, ce

decurg din legislația muncii, din statutele funcționarilor publici, din contractele

colective de muncă și din contractele individuale de muncă, pe de o parte, iar pe

de altă parte, se constată că sindicatul a acționat în calitate de mandatar în favoarea

titularului dreptului de pensie, sediul acestuia neprezentând relevanță pentru determinarea

competenței de soluționare a litigiului.

Față de cele reținute, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, în a cărui

rază teritorială se afla domiciliul reclamantului.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

19 noiembrie 2015.