ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1645 din 24 februarie 2015 Tribunalul București, secția a VllI-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența judecării cauzei, în favoarea Tribunalului Iași. Pentru a decide astfel, Tribunalul București a reținut că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 și cele ale deciziei nr. 1/2013, pronunțate în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, fac referire la dreptul organizațiilor sindicale de a apăra în justiție interesele membrilor lor derivând din legislația muncii și că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevede că în exercitarea atribuțiilor de la alin. (1) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

A mai reținut că în cauză nu este vorba de dreptul muncii, ci de asigurări sociale, că dispozițiile legale menționate nu sunt incidente, întrucât Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilitate are exclusiv calitate de mandatar, respectiv de reprezentant convențional al membrilor de sindicat, iar competența teritorială este determinată de domiciliul reclamanților și nu de sediul sindicatului În raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar - de pensii publice, întrucât reclamantul domiciliază în județul lași, Tribunaluiui Iași îi revine competența de soluționare a cererii, aceasta fiind Instanța în a cărei rază de jurisdicție domiciliază reclamantul.

Prin sentința civilă nr. 1926 din 23 septembrie 2015, Tribunalul Iași a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei, Tribunalului București, și a dispus înaintarea cauzei, pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut, în esență, dat fiind că prin art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, se prevede expres calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale, în calitate de reclamante, în acele litigii în care acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile unor tribunale diferite, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se va ține seama de sediul sindicatului, întrucât această interpretare asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

În speță, nu se poate reține că are legitimare procesuală activă Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, întrucât dreptul material ce face obiectul cererii de chemare în judecată aparține pensionarului, iar potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), și anume în cele prin care apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, din statutele funcționarilor publici, din contractele colective de muncă și din contractele individuale de muncă, pe de o parte, iar pe de altă parte, se constată că sindicatul a acționat în calitate de mandatar în favoarea titularului dreptului de pensie, sediul acestuia neprezentând relevanță pentru determinarea competenței de soluționare a litigiului.

Față de cele reținute, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, în a cărui rază teritorială se afla domiciliul reclamantului.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.