ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2310/2015

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie

2009, pe rolul Tribunalului București, reclamanta Parohia Biserica

"S.G.N." a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin

Primarul General, solicitând instanței să constate că a dobândit, prin

prescripția achizitivă de lungă durată (uzucapiune), dreptul de proprietate

asupra imobilului teren în suprafață de 9.471 m.p, precum și să constate că a

dobândit, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor construite,

biserica lăcaș de cult și casa parohială, compusă din parter și etaj, având în

total 5 camere și dependințe, casa parohială fiind situată în București, str.

C., sectorul 3, iar Biserica în București. B-dul I., sectorul 3.

Prin Sentința civilă

nr. 1849 din 27 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Parohia Biserica

"S.G.N.", având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada

exercitării unei posesii continue, netulburate publice și sub nume de

proprietar asupra imobilului în litigiu.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 165 A din 8 mai 2013 a admis

apelul reclamantei, a schimbat sentința apelată în sensul că a admis în parte

acțiunea și a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra

construcției și terenului în suprafață de 191 mp, prin uzucapiune de lungă

durată.

Prin Decizia nr. 1668

din 29 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin

Primarul General, împotriva Deciziei civile nr. 165 A din 8 mai 2013 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de

reclamanta Parohia S.G.N. împotriva aceleiași decizii, a casat decizia civilă

recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu îndrumarea

ca instanța de apel să clarifice situația imobilului în cauză, care urmează a

fi identificat și, de asemenea, să verifice calitățile și durata posesiei, cât

și întinderea bunului asupra căruia s-a exercitat prescripția achizitivă,

urmând să se coroboreze materialul probator administrat și să se suplimenteze

probele existente.

Prin Decizia civilă

nr. 203 A din 9 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Parohia "S.G.N.", a

schimbat în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii și constatării

faptului că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de

lungă durată asupra terenului în suprafață de 9569 mp situat în București, str.

C., sector 3, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit

de expertul E.C.M., precum și prin accesiune asupra construcțiilor de pe teren,

și anume: Biserica "S.G.N." cu o suprafață construită de 564 mp și

casa parohială cu S+P+E cu suprafața utilă de 207,60 mp, astfel cum au fost

identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.H.

În esență, instanța

de apel a reținut că, din ansamblul probatoriilor administrate, anume proba cu

înscrisuri, testimonială și expertize, a reieșit faptul că posesia a fost

exercitată de către reclamantă asupra întregii suprafețe menționată în litigiul

de față, iar reclamanta a dovedit exercitarea posesiei sale pentru o perioadă

de peste 30 de ani, manifestându-se exterior ca un adevărat proprietar, posesia

sa fiind una veritabilă, neviciată, asupra bunului identificat prin raportul de

expertiză în specialitatea topografie, efectuată în apel de către expertul

tehnic judiciar.

Prin recursul

declarat la data de 27 mai 2015, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pârâtul Municipiul București prin Primarul General a solicitat

admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii

cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În sinteză, pârâtul a

invocat faptul că, așa cum rezultă din situația juridică, biserica și terenul

pe care aceasta este construită reprezintă un monument de interes public ce

aparține domeniului public al Municipiului București, astfel încât imobilul nu

se poate uzucapa, fiind inalienabil, imprescriptibil, insesizabil.

Totodată, reclamanta

nu a făcut dovada unei posesii utile, fiind doar detentor precar pentru

suprafața de 161 mp, nicidecum pentru 9569 mp, nefăcându-se dovada invertirii

precarității.

Curtea, față de

dispozițiile art. 137(1) C. proc. civ, urmează a se va pronunța, cu prioritate,

asupra excepției de procedură a nulității recursului, întemeiată pe art. 133 C.

proc. civ., excepție ce urmează a fi admisă, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit art. 302

ind. (î) alin. (I) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității, semnătura.

În același timp,

dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în raport de art. 316

C. proc. civ., coroborat cu art. 298 C. proc. civ., sancționează cu nulitatea

cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre alte elemente,

semnătura reclamantului.

Alin. (2) al textului

legal citat prevede că lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul

judecății.

În speță, cererea de

recurs formulată de recurentul-pârât, nu a fost semnată, deși aceasta a fost

citat, la data de 7 septembrie 2015, pentru termenul din 22 octombrie 2015, cu

mențiunea de a semna cererea, sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 133

alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât aceasta nu a

îndeplinit exigența impusă de instanță, Înalta Curte, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la

dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc.

civ. și art. 298 C. proc. civ., va admite excepția nulității, invocată de

intimata-reclamantă și va constata nul recursul declarat de

recurentul-reclamant.

Față de această

împrejurare, dată fiind prioritatea soluționării excepției invocate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., celelalte excepții

invocate, precum și motivele invocate prin cererea de recurs nu vor mai fi

analizate, excepția analizată fiind o excepție de procedură absolută,

dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza celorlalte excepții, precum

și a fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva

Deciziei civile nr. 203A din 09 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN