ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2310/2015

Asupra cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2009, pe rolul Tribunalului București, reclamanta Parohia Biserica "S.G.N." a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, solicitând instanței să constate că a dobândit, prin prescripția achizitivă de lungă durată (uzucapiune), dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 9.471 m.p, precum și să constate că a dobândit, prin accesiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor construite, biserica lăcaș de cult și casa parohială, compusă din parter și etaj, având în total 5 camere și dependințe, casa parohială fiind situată în București, str. C., sectorul 3, iar Biserica în București.

B-dul I., sectorul 3. Prin Sentința civilă nr. 1849 din 27 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Parohia Biserica "S.G.N.", având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada exercitării unei posesii continue, netulburate publice și sub nume de proprietar asupra imobilului în litigiu. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 165 A din 8 mai 2013 a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției și terenului în suprafață de 191 mp, prin uzucapiune de lungă durată.

Prin Decizia nr. 1668 din 29 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva Deciziei civile nr. 165 A din 8 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanta Parohia S.G.N. împotriva aceleiași decizii, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu îndrumarea ca instanța de apel să clarifice situația imobilului în cauză, care urmează a fi identificat și, de asemenea, să verifice calitățile și durata posesiei, cât și întinderea bunului asupra căruia s-a exercitat prescripția achizitivă, urmând să se coroboreze materialul probator administrat și să se suplimenteze probele existente.

Prin Decizia civilă nr. 203 A din 9 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Parohia "S.G.N.", a schimbat în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii și constatării faptului că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată asupra terenului în suprafață de 9569 mp situat în București, str. C., sector 3, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul E.C.M., precum și prin accesiune asupra construcțiilor de pe teren, și anume: Biserica "S.G.N." cu o suprafață construită de 564 mp și casa parohială cu S+P+E cu suprafața utilă de 207,60 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul N.H.

În esență, instanța de apel a reținut că, din ansamblul probatoriilor administrate, anume proba cu înscrisuri, testimonială și expertize, a reieșit faptul că posesia a fost exercitată de către reclamantă asupra întregii suprafețe menționată în litigiul de față, iar reclamanta a dovedit exercitarea posesiei sale pentru o perioadă de peste 30 de ani, manifestându-se exterior ca un adevărat proprietar, posesia sa fiind una veritabilă, neviciată, asupra bunului identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, efectuată în apel de către expertul tehnic judiciar. Prin recursul declarat la data de 27 mai 2015, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul București prin Primarul General a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În sinteză, pârâtul a invocat faptul că, așa cum rezultă din situația juridică, biserica și terenul pe care aceasta este construită reprezintă un monument de interes public ce aparține domeniului public al Municipiului București, astfel încât imobilul nu se poate uzucapa, fiind inalienabil, imprescriptibil, insesizabil. Totodată, reclamanta nu a făcut dovada unei posesii utile, fiind doar detentor precar pentru suprafața de 161 mp, nicidecum pentru 9569 mp, nefăcându-se dovada invertirii precarității. Curtea, față de dispozițiile art. 137(1) C. proc. civ, urmează a se va pronunța, cu prioritate, asupra excepției de procedură a nulității recursului, întemeiată pe art. 133 C. proc. civ., excepție ce urmează a fi admisă, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 302 ind.

(î) alin. (I) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, semnătura. În același timp, dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în raport de art. 316 C. proc. civ., coroborat cu art. 298 C. proc. civ., sancționează cu nulitatea cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre alte elemente, semnătura reclamantului. Alin. (2) al textului legal citat prevede că lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecății. În speță, cererea de recurs formulată de recurentul-pârât, nu a fost semnată, deși aceasta a fost citat, la data de 7 septembrie 2015, pentru termenul din 22 octombrie 2015, cu mențiunea de a semna cererea, sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc.

civ. Întrucât aceasta nu a îndeplinit exigența impusă de instanță, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc. civ. și art. 298 C. proc. civ., va admite excepția nulității, invocată de intimata-reclamantă și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant. Față de această împrejurare, dată fiind prioritatea soluționării excepției invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., celelalte excepții invocate, precum și motivele invocate prin cererea de recurs nu vor mai fi analizate, excepția analizată fiind o excepție de procedură absolută, dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza celorlalte excepții, precum și a fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 203A din 09 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN