ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2369/2015

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5372 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis cererea formulată de reclamanta SC R.I. SRL și a fost obligată pârâta SC F. SRL la plata către reclamantă a sumei de 572.408,17 RON reprezentând contravaloarea Facturii proformă din 11 aprilie 2012 prin care au fost individualizate obligațiile de plată ale pârâtei izvorâte din Acordul Comercial nr. 1 din 1 octombrie 2009. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a dobânzii penalizatoare aferente cuprinse în Factura din 11 aprilie 2012 începând cu 11 aprilie 2012 până la data executării integrale a obligației de plată.

A fost obligată pârâta să ridice mărfurile ce formează obiectul returului notificat prin Adresa nr. 621 din 19 martie 2012, precum și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 23.956, 30 RON (taxă judiciară de timbru și onorariul de expert). Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2015, în temeiul art. 280 (5) C. proc. civ., SC F. SRL a formulat cerere de suspendare vremelnică pe calea ordonanței președințiale a executării Sentinței civile nr. 5372 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului, în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SRL București.

Prin Sentința civilă nr. 149 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins excepția privind calitatea de reprezentant legal al domnului I.S.T., invocată de pârâtă și s-a respins cererea pentru nedepunerea cauțiunii în cauza privind pe reclamanta SC F. SRL în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SRL. A fost obligată reclamanta la plata sumei de 2.735,07 RON cheltuieli de judecată către pârâtă. În motivarea acestei hotărâri, cu privire la excepția privind calitatea de reprezentant legal al domnului I.S.T., invocată de pârâtă, coroborând probele administrate în cauză, curtea de apel a reținut că s-a probat calitatea de reprezentant a acestuia și implicit a d-lui avocat D.Ș.G.

ca reprezentant convențional, urmare voinței exprimate de dl. administrator R.B. prin acordul inserat în înscrisul aflat la dosar care completează celelalte acorduri vizând mandatul dat d-lui I.S.T. și contractul de asistență juridică încheiat între dl. I.S.T. și SCA Ș.G. & A. În ceea ce privește cauțiunea, curtea de apel a reținut că deși reclamanta a fost obligată la plata sumei de 572.408,17 RON debit și la plata dobânzii penalizatoare începând cu data de 11 aprilie 2012 până la data executării integrale a obligației de plată precum și la ridicarea mărfurilor ce formează obiectul returului notificat prin Adresa nr. 621 din 19 martie 2012, pentru cererea de suspendare a Sentinței civile nr. 5372 din 3 noiembrie 2014 s-a stabilit o cauțiune de 57.240 RON reprezentând un procent de 10% din valoarea doar a debitului de 572.408,17 RON.

S-a reținut că, nu s-a avut în vedere și dobânda penalizatoare care ar fi trebuit calculată de la 11 aprilie 2012 și până la data formulării cererii de față, respectiv, 22 iulie 2015. De asemenea, nu s-a stabilit cauțiunea nici în considerarea valorii mărfurilor ce trebuiau ridicate și ce fac obiectul returului notificate prin Adresa nr. 621 din 19 martie 2012, valoare stabilită de către expert la 624.280, 77 RON. Din încheierea eliberare sume de la 11 august 2015 emisă de Biroul Executorului judecătoresc T.C.T. în Dosarul nr. 241/2015 a rezultat că pentru perioada 11 aprilie 2012 - 3 august 2015 dobânda penalizatoare s-a calculat pentru suma de 151.914,83 RON. Concluzionând, curtea de apel a reținut că la stabilirea cauțiunii nu s-a avut în vedere toate capetele de cerere și că oricum maximul de 20% prevăzut de art. 723 1 (2) C. proc.

civ., s-a diminuat la 10% din valoarea doar a debitului principal. De asemenea, suspendarea hotărârii vizează întreg titlul executoriu și nu numai un anume capăt de cerere, cauțiunea stabilită la suma de 57.240 RON fiind rezonabilă și suportabilă de către reclamantă. Având în vedere principiul disponibilității părților, curtea de apel a reținut că reclamanta nu a consemnat suma de 57.240 RON motivat de faptul că pentru pretenții a fost efectuată executarea silită. Altfel, această cauțiune s-a stabilit de la bun început într-un cuantum redus față de cele trei obligații cuprinse în sentința a cărei suspendare s-a solicitat, iar obligația de ridicare a mărfurilor din retur nu este o obligație neevaluabilă în bani, expertul stabilind că stocul de returnat existent la 19 martie 2012 are o valoare de 624.280,77 RON și cum a reținut și instanța de fond în sentință, această sumă este superioară capătului 1 de cerere privind debitul.

În altă ordine de idei, s-a arătat că o condiție legală de admisibilitate a unei cereri de suspendare a executării unei hotărâri conform art. 280 alin. (5) C. proc. civ. este consemnarea cauțiunii stabilită de instanță, fapt neprobat în speță. Astfel, cum cererea nu putea fi analizată pe fond în lipsa consemnării cauțiunii, curtea de apel nu a intrat în cercetarea fondului și, în baza art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 280 (5) C. proc. civ., art. 723 1 (2) C. proc. civ. și art. 581 C. proc. civ., a respins cererea pentru nedepunerea cauțiunii. Văzând prevederile art. 274 C. proc. civ., curtea de apel a obligat pe reclamantă la plata sumei de 2.735,07 RON cheltuieli de judecată către pârâtă, reprezentând onorariul de avocat plătit pentru redactarea întâmpinării.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta-reclamantă SC F. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și, în subsidiar, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii introductive sau respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ori cenzurării cuantumului acestora. Cu prioritate, recurenta apreciază că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care se impune casarea hotărârii pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 723 1 C. proc. civ. Recurenta consideră că nu putea fi în mod legal obligată să achite o cauțiune calculată la valoarea unei dispoziții care deja fusese executată, în condițiile în care suspendarea acesteia nu mai era posibilă la momentul pronunțării hotărârii recurate.

Mai mult, arată că nici nu se poate susține că trebuia să achite voluntar o altă sumă atâta timp cât doar instanța putea stabili cuantumul acesteia, în limitele prevăzute de art. 723 1 C. proc. civ. În aceste condiții, susține recurenta că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea pentru neplata cauțiunii raportat la situația că cuantumul acesteia fusese în mod nelegal stabilit. În subsidiar, dacă instanța apreciază că nu se impune casarea hotărârii, recurenta solicită, raportat la motivele expuse, stabilirea unei cauțiuni într-un cuantum situat în limitele prevăzute de art. 723 1 C. proc. civ., respectiv de cel mult 2.000 RON, și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii introductive.

De asemenea, recurenta solicită reanalizarea cererii R. de obligare la plata cheltuielilor de judecată și, în consecință instanța să dispună, fie respingerea acesteia, raportat la faptul că cererea introductivă trebuia să se judece fără citarea părților și apărarea nu era obligatorie, fie să cenzureze cuantumul cheltuielilor de judecată raportat la activitățile efectiv desfășurate - esențialmente circumscrise invocării unei excepții a lipsei calității de reprezentant care a fost respinsă. Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Critica prin care se impută curții de apel aplicarea greșită a dispozițiilor art. 723 1 C. proc.

civ., întrucât instanța a stabilit o cauțiune calculată la valoarea unei dispoziții care fusese deja executată (obligarea la plata sumei de 572.208,17 RON plus dobânzi), deși recurenta a învederat faptul că mai susține cererea doar cu privire la suspendarea executării celei de-a doua dispoziții din sentință, respectiv cea privind obligația de a ridica mărfurile ce formează obiectul returului, este nefondată. Conform art. 280 alin. (4) și (5) C. proc. civ., "Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum îl va fixa instanța.

Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)." Cauțiunea constă în depunerea unei sume de bani stabilită de instanță în temeiul legii, de către partea care solicită suspendarea executării silite a unei hotărâri judecătorești, cu titlu de garanție, în scopul dezdăunării pentru eventualele pagube pe care cealaltă parte le-ar încerca prin luarea măsurii de suspendare. Obligativitatea depunerii rezidă în ideea de risc a părții care obține suspendarea executării dar și de garanție anticipată pentru cealaltă parte. Așadar cauțiunea este o formalitate obligatorie pentru luarea unei asemenea măsuri iar nedepunerea acesteia conduce la respingerea cererii de suspendare a executării.

Curtea de apel în baza textelor de lege precitate cu referire la art. 723 1 alin. (2) C. proc. civ. a stabilit un cuantum de 57.240 RON cu titlu de cauțiune pe care reclamanta trebuia s-o consemneze, acordându-i termen în acest sens. În stabilirea acestui cuantum al cauțiunii, curtea de apel a luat în calcul 10% din valoarea doar a debitului principal (572.408,17 RON) și nu a avut în vedere toate capetele de cerere, cum ar fi dobânda penalizatoare (151.914,83 RON) și nici valoarea mărfurilor ce trebuiau ridicate și care fac obiectul returului (624.280,77 RON).

Prin urmare, nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că nu a consemnat suma de 57.240 RON motivat de faptul că pentru pretenții a fost efectuată executarea silită, având în vedere că suspendarea hotărârii vizează întreg titlul executoriu, iar obligația de ridicare a mărfurilor din retur nu este o obligație neevaluabilă în bani, expertul stabilind că stocul de returnat are o valoare de 624.280,77 RON, sumă care este superioară primului capăt de cerere privind debitul. Astfel, curtea de apel a stabilit în mod corect cauțiunea, cu respectarea dispozițiilor art. 723 1 alin. (2) C. proc. civ. și a dispus în mod legal respingerea cererii de suspendare vremelnică a hotărârii pentru nedepunerea cauțiunii, constatând că nu se mai impune cercetarea fondului.

Cât privește critica referitoare la greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată se constată că, potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Astfel, fundamentul obligării părții „căzute în pretenții" la plata cheltuielilor ocazionate de desfășurarea judecății constă în culpa sa în declanșarea procesului. Ca o consecință a respingerii cererii de suspendare vremelnică pentru nedepunerea cauțiunii, reclamanta SC F. SRL are calitatea de parte căzută în pretenții, motiv pentru care în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul dovedit prin înscrisurile depuse la dosar. Nefondată este și critica vizând cenzurarea cheltuielilor de judecată, onorariul de avocat acordat fiind dovedit cu chitanța aflată la dosar.

Înalta Curte nu poate face ea însăși o apreciere a proporționalității onorariului cu valoarea litigiului și nici a complexității cauzei, deoarece recursul este o cale de atac care poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie. Față de cele arătate, recursul declarat de recurenta-reclamantă se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă SC F. SRL împotriva Sentinței civile nr. 149 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2015. Procesat de GGC - LM