ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3145/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3145/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și
fiscal sub nr. 102/45/2013 reclamantul C.F. din Județul Vaslui a solicitat în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, SC "N." SRL, SC
"S." SRL anularea autorizației de funcționare din 26 aprilie 2012
emisă de Ministerul Sănătății în ceea ce privește mențiunile făcute la datele
de 26 aprilie 2012 și 9 iulie 2012 precum și plata cheltuielilor de judecată.
În
motivare s-a arătat că autorizația de funcționare nu putea fi emisă nici pentru
SC N. SRL și nici pentru SC S. SRL ca urmare a cumpărării autorizației de
funcționare a farmaciei din Vaslui.
Conform
mențiunii din 26 aprilie 2012 de pe autorizația de funcționare, aceasta a fost
emisă inițial "ca urmare a Contractului de vânzare-cumpărare a fondului de
comerț din data de 24 ianuarie 2012, intre SC O. SRL în calitate de vânzător și
SC N. SRL în calitate de cumpărător".
Ulterior,
conform mențiunii din 9 iulie 2012, autorizația de funcționare a făcut obiectul
unui nou contract de vânzare-cumpărare fond de comerț din 30 mai 2012 încheiat
între SC N. SRL în calitate de vânzător și SC S. SRL în calitate de cumpărător.
În atare
condiții, dincolo de clauzele contractelor de vânzare-cumpărare a fondurilor de
comerț indicate în mențiuni, s-a arătat că este evidentă nelegalitatea
autorizației de funcționare emise pentru SC N. SRL și, respectiv, SC S. SRL
întrucât drepturile conferite prin emiterea autorizației de funcționare a unei
farmacii nu pot intra în circuitul civil și, implicit, nu pot fi obiectul
vreunei tranzacții.
Invocând
dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) și 2 din Legea nr. 266/2008
s-a arătat că în considerarea calităților personale ale solicitantului-persoană
juridică, Ministerul Sănătății emite o autorizație de funcționare pe numele
solicitantului - persoană juridică și pe numele farmacistului-șef în virtutea
căruia solicitantul dobândește capacitatea de a avea drepturile prevăzute la
art. 9 din Legea nr. 266/2008, fiind a atribuită solicitantului intuitu
personae.
De
asemenea, s-a mai arătat în acțiune că, prin emiterea autorizației de
funcționare, beneficiarul acesteia își completează capacitatea juridică de
folosință, iar aceasta fiind inalienabilă, aptitudinea conferită de către
autorizația de funcționare neputând fi înstrăinată.
Astfel,
conform art. 207 alin. (2) din Noul C. civ., ar stabili o incapacitate specială
de folosință a persoanei juridice, incapacitate care reprezintă o limitare a
capacității juridice a acesteia, iar dacă lipsa autorizației speciale atestă o
incapacitate specială a persoanei juridice, ar fi evident faptul că existența
autorizației duce la completarea capacității de folosință a acesteia,
conferindu-i dreptul de a desfășura acele activități specifice care trebuie
autorizate de organele competente.
S-a
susținut că, raportat la inalienabilitatea capacității de folosință, SC O. SRL
nu putea să înstrăineze către SC N. SRL parte din capacitatea sa de folosință,
după cum acest lucru nu era posibil nici între SC N. SRL și SC S. SRL, astfel
că autorizația de funcționare nu putea fi emisă în baza cumpărării unei alte
autorizații de funcționare.
S-a mai
arătat că prin emiterea unei autorizații de funcționare ca urmare a cumpărării
autorizații de funcționare deținute de o altă persoană juridică, se realizează
în mod vădit o fraudă la lege, întrucât această posibilitate nu este prevăzută
de lege.
Chiar
dacă art. 17 alin. (1) din Ordinul nr. 962/2009 face referire la cazul
preschimbării autorizației de funcționare, pentru schimbarea deținătorului de
autorizație - persoana juridică, acest caz nu poate fi generat de
"transferul" unei autorizații de funcționare de la o societate
comercială la altă societate comerciale prin încheierea unui contract de
vânzare cumpărare a fondului de comerț.
S-a
arătat că atunci când deținătorul autorizației de funcționare inițiale nu mai
există, legiuitorul a reglementat procedura preschimbării acestei autorizații
tocmai pentru a-și asigura o pârghie legală în verificarea îndeplinirii tuturor
condițiilor legale pentru desfășurarea de activități farmaceutice de către noua
persoană juridică.
Or frauda
la lege, a apreciat reclamantul, s-ar realiza tocmai prin specularea existenței
în ordinul ministrului a acestei posibilități de preschimbare a autorizației de
funcționare pentru schimbarea deținătorului de autorizație - persoană juridică
și prin extinderea abuzivă (contrar rațiunii legii) a cazurilor de schimbare a
deținătorului de la cele privind reorganizarea unei societăți comerciale (prin
comasare sau prin divizare) la cel al vânzărilor-cumpărări de autorizații de
funcționare.
Pârâta SC
"S." SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a
acțiunii.
S-au
invocat și excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului
reclamantului precum și excepția lipsei de obiect a acțiunii.
La data
de 6 martie 2013 a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de Ministerul
Sănătății prin care s-a solicitat de asemenea, respingerea acțiunii
introductive de instanță.
S-au
invocat excepțiile lipsei de interes a reclamantului și cea a lipsei procedurii
prealabile.
Prin
Sentința nr. 76 din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios
administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, a
lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei de interes a
acestuia în promovarea acțiunii precum și excepția lipsei de obiect a acțiunii.
A fost
respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.F. din Județul Vaslui în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, SC "N." SRL și SC
"S. " SRL.
A fost
obligat reclamantul la plata către pârâta SC "S." SRL a sumei de
1137,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a
pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că cererea modificatoare
depusă la dosar la data de 22 martie 2013 a fost formulată după expirarea
termenului prevăzut de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. și, având în vedere
poziția procesuală exprimată de apărătorul pârâtei SC "S." SRL, la
termenul din 29 martie 2013, instanța a pus în vedere reclamantului să o
înregistreze separat.
În ceea
ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii
prealabile, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada faptului că a
urmat procedura prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu
privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și cea
a lipsei de interes, au fost avute în vedere dispozițiile art. 576 alin. (1)
din Legea nr. 95/2006 privind reforma din domeniul sănătății și 580 din aceeași
lege, care prevăd printre competențele reclamantului și responsabilități în
domeniul autorizării profesiei de farmacist ceea ce justifică calitatea și
interesul de a verifica condițiile în care funcționează farmaciile.
Cu
privire la excepția lipsei de obiect, chiar dacă s-a emis o nouă autorizație de
funcționare pentru parată, s-a apreciat că se impune în continuare analizarea
valabilității mențiunii făcute pe autorizația din 26 aprilie 2012 la data de 9
iulie 2012 atât timp cât aceasta și-a produs efecte pentru o anumită perioadă.
Pe fondul
acțiunii, Curtea de apel, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (2) art. 10
alin. (8) din Legea nr. 266/2008, art. 12 alin. (2) și (3) din Ordinul nr.
962/2009 și analizând documentațiile care au stat la baza celor două mențiuni
făcute la data de 26 aprilie 2012 și 9 iulie 2012 pe autorizația de funcționare
din 26 aprilie 2012 emisă de Ministerul Sănătății a reținut că cele două
societăți comerciale pârâte au îndeplinit cerințele legale și au depus în susținerea
cererilor de schimbare a deținătorului autorizației de funcționare toate actele
solicitate de dispozițiile art. 12 alin. (2) din Ordinul Ministrului Sănătății
nr. 962/2009.
S-au
apreciat nefondate susținerile reclamantului privind faptul că cele două
modificări intervenite la autorizația de funcționare au fost întemeiate
exclusiv pe contractele de vânzare-cumpărare ale fondului de comerț.
S-a
arătat că în contractul de vânzare-cumpărare din 30 mai 2012 se menționează
expres elementele care constituie fondul de comerț supus tranzacționării, în
acest fond nefiind inclus și dreptul asupra autorizației de funcționare, însă
că în contractul de vânzare-cumpărare din 24 ianuarie 2012 încheiat între SC O.
SRL și SC N. SRL se specifică în mod nelegal faptul că fondul de comerț ce face
obiectul tranzacției constă în autorizația de funcționare în condițiile în care
această autorizație fusese atribuită "intuitu personae" în
considerarea îndeplinirii unor condiții expres prevăzute de lege.
Cu toate
acestea, a arătat prima instanță că nu este justificată cererea de anulare a
mențiunii înscrisă pe autorizația de funcționare la data de 26 aprilie 2012 în
condițiile în care contratul a avut ca obiect și cesionarea drepturilor
rezultate din contractul încheiat de SC O. SRL cu C.J.A.S. Vaslui precum și
faptul că au fost anexate cererii de schimbare a deținătorului autorizației de
funcționare toate documentele cerute de lege (dovada deținerii spațiului și a
dotărilor corespunzătoare, documentele de la registrul comerțului, contractul
de muncă cu farmacistul și dovada pregătirii profesionale a acestuia, cererea
tip, etc.).
Împotriva
acestei sentințe a formulat recurs recurentul-reclamant C.F. din Județul
Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În
dezvoltarea motivelor de recurs invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut în esență că hotărârea instanței
de fond nu a analizat și nu a răspuns la motivele și argumentele invocate fiind
încălcat astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar, pe de altă parte, motivarea și
soluția pronunțată ar fi nelegală.
Astfel, a
susținut recurentul că deși cele trei motive principale ale cererii de chemare
în judecată au fost redate pe larg în cuprinsul hotărârii instanței de fond, în
motivarea efectivă a soluției nu se face decât o referire tangențială la unele
din susținerile reclamantului.
În
esență, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond analizând legalitatea
celor două schimbări succesive de deținător al farmaciei comunitare a făcut o
greșită aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, fără
a analiza în ce condiții poate interveni schimbarea deținătorului unei farmacii
comunitare.
În opinia
recurentului-reclamant singurul caz posibil de schimbare a persoanei juridice
pe numele căreia a fost eliberată autorizația este doar cel al reorganizării
societății comerciale în care a fost înființată ca punct de lucru și autorizată
farmacia comunitară, fie în cazul unei comasări, fie în cazul unei divizări.
Intimata
SC S. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului
formulat de reclamant ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța
de fond susținând în esență că cele două mențiuni înscrise pe autorizația de
funcționare din 26 aprilie 2012 sunt legale ca și transferul autorizației de la
deținătorul anterior.
Examinând
sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale
incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat,
urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
I. Cu
privire la presupusa încălcare a dreptului reclamantului la un proces
echitabil, drept prevăzut de dispozițiile art. 6 § 1 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Conform
jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil
presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,
să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse
și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.
Pe de
altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul
părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru
cauza lor.
Întrucât
Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor
drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul
aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv, decât dacă aceste observații
sunt examinate de către instanța sesizată.
Dispozițiile
art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în
sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,
al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a
le aprecia pertinența.
Înalta
Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești însemnă, în sensul strict
al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe
judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Respectarea
acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară
de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea
dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.
În speța
de față, instanța de control judiciar consideră că într-adevăr, hotărârea
îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,
întrucât prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au
determinat formarea convingerii sale, cu privire la legalitatea actelor
atacate.
II. În
ceea ce privește criticile recurentului-reclamant cu privire la legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate, respectiv nelegalitatea mențiunilor privind
funcționarea farmaciei comunitare înscrise de către structura abilitată a
Ministerului Sănătății pe autorizația de funcționare din 26 aprilie 2012,
privind presupusa nelegalitate a transferului autorizației de la deținătorul
anterior, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
În mod
corect judecătorul fondului a examinat legalitatea celor două mențiuni din
perspectiva dispozițiilor legale incidente, respectiv dispozițiile art. 10
alin. (8) din Legea nr. 266/2008 cât și a dispozițiilor art. 12 alin. (2) și
(3) din Ordinul nr. 962/2009, reținând îndeplinirea tuturor cerințelor legale.
Nu pot fi
primite nici criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora
schimbarea deținătorului autorizației de funcționare ar putea avea loc doar în
cazul "reorganizării persoanei juridice", având vocație la obținerea
noii autorizații numai succesorii universali și/sau cu titlu universal a
persoanei juridice în structura căreia a fost înființată farmacia comunitară.
Aceste
susțineri sunt însă nefondate în raport de dispozițiile art. 10 alin. (8) din
Legea nr. 266/2008 potrivit cărora, în cazul în care farmacia comunitară își
schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația,
Ministerul Sănătății eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele
noii persoane juridice, în termenul de 30 de zile de la data solicitării, iar
până la eliberarea noii autorizații, farmacia comunitară funcționează în baza
vechii autorizații.
Astfel
fiind, Înalta Curte reținând că hotărârea instanței de fond este legală și
temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge
recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de C.F. din Județul Vaslui împotriva Sentinței nr. 76 din 4
aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2014.
Procesat de GGC - CL