ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2015

ÎCCJ, Secția I civilă

HOTĂRÂRE
22.10.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr.

11109/3/2014, a respins, ca neîntemeiată, contestația privind tergiversarea

procesului, formulată de D.N.C.

Curtea a reținut că

Dosarul nr. 11109/3/2014, având ca obiect apelul formulat de reclamantul D.N.C.

împotriva Sentinței civile nr. 1186 din 11 februarie 2015 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a fost înregistrat în data de 5 mai 2015, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare

completului nr. 10. Cum cererea de apel nu îndeplinea condițiile prevăzute de

lege, completul de apel a stabilit lipsurile acesteia și a dispus prin

rezoluția din 14 mai 2015 ca apelantul D.N.C. să le completeze, în termen de 10

zile de la data comunicării adresei în acest sens.

La data de 26 mai

2015, apelantul a comunicat instanței de apel denumirea intimatei SC T.C.F.I.F.

SA Craiova, dar nu a indicat sediul acesteia.

Prin rezoluția din 27

mai 2015 completul a dispus comunicarea cererii de apel formulate de D.N.C.

către intimata SC T.C.F.I.F. SA Craiova, cu mențiunea ca aceasta să depună

întâmpinare în cel mult 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii.

Cererea de apel a

fost comunicată intimatei în data de 2 iunie 2015, iar aceasta nu a formulat

întâmpinare până la termenul fixat în acest scop, respectiv 17 iunie 2015.

După expirarea

termenului stabilit în vederea depunerii întâmpinării, prin rezoluția din data

de 23 iunie 2015, completul a fixat termen de judecată la data de 14 octombrie

2015, cu citarea părților, în ședință publică.

Curtea a reținut că

stabilirea primului termen de judecată pentru judecarea apelului, la data de 14

octombrie 2015, nu este de natură a afecta caracterul rezonabil al termenului

de soluționare, acesta fiind fixat după finalizarea procedurii prealabile

obligatorii, cu luarea în considerare a naturii și urgenței cauzei, a perioadei

de vacanță judecătorească, a numărului mare de dosare înregistrat pe rolul

instanței de apel, precum și a necesității alcătuirii unor ședințe echilibrate,

în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. (1) din Regulamentul de ordine

interioară a instanțelor judecătorești.

Având în vedere

aceste considerente, contestația privind tergiversarea soluționării apelului a

fost respinsă.

Împotriva încheierii

din 23 septembrie 2015 D.N.C. a formulat plângere, în temeiul dispozițiilor

art. 524 alin. (5) C. proc. civ.

În motivare, a arătat

că a lucrat în condiții deosebite de muncă și că trebuiau să i se acorde

drepturi de pensie conform beneficiul aferent grupei întâi sau a doua de muncă.

Litigiul privind drepturile sale de pensie a suferit numeroase amânări, ceea ce

l-a determinat să formuleze contestație la tergiversarea procesului. Faptul că

i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, această contestație l-a determinat să

formuleze prezenta cale de atac împotriva ei.

Examinând încheierea

atacată, în raport de motivele formulate, și de dispozițiile legale incidente

pricinii, Înalta Curte constată că plângerea nu poate fi primită, în

considerarea argumentelor ce succed:

Art. 522 C. proc.

civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum

și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care,

invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim

și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această

situație să fie înlăturată.

La alin. (2) al

articolului menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută

respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea

ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori

a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce

caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea

instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea

conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea

însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context,

contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele

de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța

cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru

asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil,

Se observă că, în

speță, contestația privind tergiversarea procesului a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 522 pct. 2 și 4 C. proc. civ., contestatorul susținând că

litigiul privind recunoașterea vechimii sale în grupele I și a II-a de muncă a

început în data de 25 martie 2008 prin dosarul inițial nr. 11871/3/2008 al

Tribunalului București și că a răspuns la toate adresele și citațiile emise de

tribunal, inclusiv în prezenta cauză ce face obiectul Dosarului nr.

11109/3/2014 al Tribunalului București.

Potrivit

dispozițiilor art. 522 pct. 2 C. proc. civ. se poate face contestație privind

tergiversarea procesului când instanța a stabilit un termen în care un

participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest

termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a

îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege

Or, așa cum în mod

corect a reținut instanța de apel, reclamantul a fost cel care nu a învestit

instanța de apel cu o cerere conformă cerințelor legale dispuse prin art. 470

alin. (1) lit. a) C. proc. civ., fapt ce a impus regularizarea cererii de apel,

în condițiile art. 471 alin. (3) C. proc. civ.

Se constată că în mod

legal, curtea de apel a apreciat, prin încheierea atacată, că în cauză nu este

vorba de vreo tergiversare a procesului, atât timp cât au fost respectate

termenele procedurale privind judecarea cauzei în apel.

De altfel,

reclamantul a fost cel care a determinat ca apelul pe care l-a formulat să nu

poată fi comunicat intimatei SC T.C.F.I.F. SA Craiova în perioada 14 mai 2015 -

27 mai 2015 întrucât nu indicase denumirea și sediul intimatei-pârâte, iar

această culpă ce îi aparține nu poate încadra contestația sa în ipoteza

dispozițiilor art. 522 pct. 2 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 522

pct. 4 C. proc. civ. prevăd că se poate face contestație privind tergiversarea

procesului și în situația în care instanța și-a nesocotit obligația de a

soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor

stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o

impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs

de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii

sau îndeplinirea actului.

Se reține că partea

nu a indicat, în sensul cerut de textul de lege în temeiul căruia a fost

formulată contestația, care măsură stabilită de lege nu a fost luată de

instanță sau care anume act de procedură impus de lege, necesar soluționării

cauzei, nu a fost îndeplinit din oficiu.

Soluționând

contestația, Curtea a apreciat în mod corect că au fost respectate termenele

procedurale și că instanța de apel a dispus măsurile ce se impuneau de îndată

ce s-au împlinit aceste termene.

Înalta Curte mai

constată din actele și lucrările dosarului, că instanța de apel a fixat primul

termen de judecată al apelului după epuizarea procedurii prealabile

obligatorii, în raport de condica ședințelor de judecată și ținând cont de

gradul de încărcare cu cauze al instanței pe ședința de judecată.

Prin urmare, se

reține că susținerile și criticile petentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, Curtea de Apel București respingând în mod corect contestația.

Respinge plângerea

împotriva încheierii din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind asigurări sociale și litigii de muncă prin care

s-a respins contestația privind tergiversarea procesului ce face obiectul

Dosarului nr. 11109/3/2014 al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de petentul

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2015.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2554/2015
are, nu s~a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin încheierea din data de 07 aprilie 2014, respectiv de a face dovada locului plății voluntare, Tribunalul București a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155 1 C. pr
ÎCCJ 2015-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1635/2015
Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 907 din data de 11 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat,
ÎCCJ 2016-06-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1347/2016
2013, cereri care au fost respinse, ca neîntemeiate, prin Sentința nr. 3628 din data de 25 martie 2014, pronunțată în dosarul anterior menționat. Contestatorul a formulat cerere de completare a Sentinței civile nr. 3628 din data de 25 marti
ÎCCJ 2015-04-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2524/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1682 din 25 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă contestația în
ÎCCJ 2015-05-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1295/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 24 februarie 2015, a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recursul declarat de reclamantul B.G. î
Sursă