ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2536/2015

Asupra conflictului de față, reține următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, reclamantul R.C.M., în contradictoriu

cu pârâtul B.I., a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic

de vânzare cumpărare, pentru terenul situat pe raza comunei Slobozia, județul Argeș.

Prin sentința civilă nr. 647 din data de

17 iunie 20J5

t

Judecătoria Costești

a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Găiești.

În motivare, a reținut dispozițiile deciziei

nr. 8/2013, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că acțiunile

prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de

act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil, sunt acțiuni personale

imobiliare, iar competența aparține, la alegerea reclamantului, fie instanței de

la domiciliul ori sediul pârâtului, fie instanței de la locul stabilit prin convenție

pentru executarea, chiar în parte, a obligației.

Instanța a reținut că din cuprinsul antecontractului

de vânzare-cumpărare, depus în copie la dosar, nu rezultă care este locul ales de

părți în vederea executării acesteia, ca urmare, competența de soluționare a cauzei

va fi deteminată de domiciliul pârâtului care se află în comuna Șelaru, județul

Dâmbovița.

Îvestită prin declinare,

Judecătoria Găești a pronunțat sentința

civilă nr. 1086 din data de 23 septembrie 2015, prin care admis excepția necornpetenței

teritoriaie, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Costești,

a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut, de asemenea, incidența

prevederilor deciziei nr. 8/2013 prin care a soluționat recursul în interesul legii,

care prevede că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să

țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil are caracterul unei

acțiuni personale imobiliare, iar competența teritorială de soluționare a unei astfel

de acțiuni se determină în condițiile art. 5, 7 și art. 10 pct. 1 C. proc. civ.

în vigoare la data înregistrării cererii.

Judecătoria a reținut că, în cauză, competența

teritorială este alternativă, deoarece în antecontract părțile au convenit că promitentul

cumpărător va intra în posesia terenului la data semnării promisiunii de vânzare-cumpărare,

astfel că prin încheierea antecontractului s-a născut obiigația promitentului vânzător

de a preda terenul promitentului cumpărător, obligație ce nu poate fi îndeplinită

decât la locul situării imobilului.

De asemenea, prin încheierea antecontractului

s-a născut obligația pârâtului, în calitate de promitent vânzător, să întocmească

documentația cadastrală și să deschidă carte funciară pentru terenul promis spre

vânzare, pentru a fi posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare, obligație

care nu poate fi executată decât la locul situării imobilului și care, așa cum rezultă

din certificatul emis de O.C.P.I. Argeș, nu era îndeplinită la data încheierii convenției

părților.

Instanța a mai reținut și că Judecătoria

Costești, ca fiind instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie

chiar în parte, a obligației nu avea posibilitatea să invoce, din oficiu, excepția

necompetenței teritoriale.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia nr. 8/2013 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, s-a reținut că acțiunea prin care

se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic

de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare,

iar competența teritorială de soluționare a unei astfel de acțiuni, înregistrată

înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condițiile art. 5, 7 și, respectiv,

art. 10 pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea acestei decizii, s-a reținut

că, pe calea acțiunii pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de

vânzare-cumpărare, se urmărește valorificarea unui drept de creanță, iar nu a unui

drept real care, de altfel, nici nu a fost transferat în patrimoniul promitentului

cumpărător, acest efect producând-se doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii

de admitere a cererii de chemare în judecată.

În consecință, acțiunea nu poate fi decât

personală imobiliară, de vreme ce dreptul de creanță a cărui realizare și protecție

pe cale judiciară este urmărită are ca obiect un imobil.

Ca atare, la alegerea reclamantului vor

fi deopotrivă competente instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului ori instanța

de la locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar și în parte a obligației,

atunci când părțile au prevăzut în actul juridic încheiat locul executării, fie

și în parte, a obligației.

În speța de față, Înalta Curte constată

că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat

să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentificat de vânzare-cumpărare

pentru terenul situat pe raza comunei Slobozia, județul Argeș.

Competența de soluționare a cauzei, față

de cele statuate prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii, revine instanței

de la domiciliul pârâtului B.I., câtă vreme în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare,

depus în copie la dosar, nu s-a prevăzut în mod expres locul executării obligației.

Așadar, instanța competentă să soluționeze

cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, este Judecătoria Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 noiembrie 2015.