ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2515/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta N.G.S. împotriva deciziei civile nr. 2155 din 17 decembrie 2014 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs revizuenta N.G.S., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 8 mai 2015 și înaintat de această instanță, la data de 24 august 2015, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 17 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C4, la data de 17 septembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au exprimat un punct de vedere asupra acestuia.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 12 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părților. La data de 10 noiembrie 2015, recurenta a depus la dosar concluzii scrise și un set de înscrisuri.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2155 din 17 decembrie 2014 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune, având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv o contestație împotriva deciziei prin care s-a dispus de către intimată încetarea contractului de muncă al reclamantei.

Față de natura pretenției deduse judecății, se reține incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Așa fiind, decizia civilă nr. 2155 din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă, întrucât prin aceasta s-a soluționat apelul exercitat într-un conflict de muncă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Ca urmare, decizia civilă nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins cererea de revizuire declarată împotriva deciziei nr. 2155 din 17 decembrie 2014 a aceleiași instanțe este la rândul ei o hotărâre definitivă, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă căii de atac a recursului.

Aceasta întrucât, legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Prin urmare, având în vedere că decizia civilă nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a soluționat cererea de revizuire, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta N.G.S. împotriva deciziei nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2015.