ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2794/2015

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin încheierea din data de 15 iunie

2015 a Curții de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 13395/3/2013 a fost respinsă

cererea de recuzare formulată de intimata-reclamantă B.M. împotriva doamnelor judecător

M.G. și P.l.N., respectiv completului 11A al secției a VII-a a Curții de Apel București,

investit cu soluționarea Dosarului nr. 13395/3/2013, ce are ca obiect apelul declarat

de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva sentinței nr. 5147 din 29

aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs reclamanta B.M., înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație la data de 29 iunie 2015.

Prin rezoluția

din 06 iulie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut

că recursul este prematur formulat.

Completul de filtru

nr. 9, la data de 29 octombrie 2015, a dispus comunicarea raportului către părțile

cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Comunicarea raportului

a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosarul de recurs, iar recurenta a formulat

un punct de vedere prin care arată că recursul a fost promovat în termenul precizat

de către instanța investită cu soluționarea cererii de recuzare, socotit de la momentul

comunicării încheierii recurate.

Constatându-se

încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 15 decembrie 2015,

fără citarea părților.

Examinând recursul,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. în raport de excepția de prematuritate,

reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca

prematur formulat, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile

art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească

este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite

de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile

legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții

decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Conform art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la litigii de muncă,

cum este cazul în speță, nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului

la curtea de apel, fiind astfel definitive în înțelesul art. 634 C. proc. civ.

Potrivit art.

53 alin. (1) C. proc. civ. „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi

atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când

această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs,

la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Conform art. 53

alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., „când instanța de recurs constată că recuzarea

a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, Ia

prima instanță".

Din coroborarea

dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a ll-a

al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins

recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5

zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care

aceasta din urmă hotărâre esle definitivă, iar nu în termen de 5 ziie de când a

fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele

„hotărârea prin care s-a soluționat cauza", „trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de apel sau (...) la prima instanță", ceea ce înseamnă că încheierea

prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului

care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea

cauzei respective și pronunțarea unei hotărâri definitive, în înțelesul art. 634

C. proc. civ.

În speță, se constată

că, la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea

de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, respectiv data de 22

iunie 2015, cauza în care s-a pronunțat această încheiere nu fusese soluționată

pe fond.

În acest context,

se constată că judecarea apelului de către Curtea de Apel București nu era finalizată,

iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins

o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelului, ceea ce înseamnă

că recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare,

înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Susținerea recurentei

în sensul că recursul a fost promovat în termenul precizat de către instanța investită

cu soluționarea cererii de recuzare, socotit ele la momentul comunicării încheierii

recurate, nu poate fi reținută.

Așa cum s-a arătat

mai sus, din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile

alin. (3) teza a lI-a al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii

prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară,

în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care s-a soluționat

cauza, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată.

Pentru aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva

încheierii de ședință din data de 15 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur

formulat, recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva încheierii de ședință din

data de 15 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale

de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 decembrie 2015.